Sincarnate – In Nomine Homini

Sincarnate sunt unul dintre acele produse de export de care ar trebui să fim mândri, dar care, paradoxal, sunt mai apreciate de străini. Dar asta nu e ceva nou, poate că tocmai paradoxul este normalitatea noastră sucită.

Sincarnate - In Nomine Homini

Pe 1 aprilie, fără vreo conotație glumeață, au scos cel de-al doilea album full (și al patrulea material din istoria trupei, începută în 2005), In Nomine Homini.

Fără glume, pentru că albumul este extrem de serios și muncit, complex (în toate sensurile bune) și care, deși pe mine m-a făcut să-l ascult cu atenție din prima, a reușit să-mi aducă surprize la fiecare nouă ascultare.

Poate nu se mai poartă albumele conceptuale, dar, fundamental, chiar asta avem aici. Un manifest umanist, o călătorie spirituală cu rădăcini și în livresc (dar când inspirația vine din Camus sau Dostoievski…), In Nomine Homini desenează în tușe baroce o imagine a disperării umane confruntată cu divinitatea insensibilă. Omul își strigă solitudinea, frica și speranța cu o determinare aproape nietzeschiană.

Cu siguranță fiecare va avea propriile preferințe pentru unele sau altele dintre piese. Cert este că nu există momente slabe, totul curge organic de la un capăt la altul al albumului și se întregește perfect circular.

Fiecare amănunt este gândit și își are locul. Samplingul inteligent, citatele latine, subtilele influențe orientale, ca și cele gregoriene, agresivitatea și autoagresiunea, toate contribuie la un peisaj extrem de bine conturat și atmosferic, în toate sensurile cuvântului.

În versiunea standard are nouă piese, iar digipackul aduce două bonusuri. Fabulos mi se pare că în oricare dintre cele două versiuni, impresia de întreg se menține, cercul se închide la fel de armonios, începând cu Attende Domine și indiferent dacă se termină cu Liwyatan sau cu Atonement. Evident povestea este completă cu toate capitolele sale, care curg și se dezvoltă unul din altul dar poate fi citită la fel de bine și separat.

Albumul, înregistrat din iunie până în septembrie 2016 la Consonance Studio din Timișoara, a fost mixat și masterizat de Edmond Karban, Cristian “Jimmy” Popescu (dordehuh) și Andrei Jumugă. Este publicat de Hatework, ca și precedentele două materiale, As I Go Under (2010) și Nothing Left to Give (2013). Coperta (care complimentează vizual albumul) îi aparține lui Flaviu Moldovan, iar line-up-ul ce a făcut înregistrările este Andrei Jumugă (tobe), Andrei Zală (bas), Marius Mujdei (voce), Giani Stănescu (chitare), Cristian Stîlpeanu (chitare).

Cineva i-a comparat cu Bloodbath-ul lui Nick Holmes. Pot să înțeleg comparația, nu mi se pare deplasată și deși flatantă în intenție, aș vrea totuși să o contrazic. Pentru că In Nomine Homini mi se pare mult mai interesant, complex, multidimensional și mai ales actual, decât Grand Morbid Funeral. Sincarnate poate juca fără complexe în aceeași ligă, produsul muzical este la înălțime, un posibil clasic pe orice meridian ar ajunge.

Adrian Coleașă


Cobra Fest 1.0 – Program

Cobra Fest - Program

Mai este o săptămână până la începerea primei ediții Cobra Fest, organizat de The Guest la începutul lunii iunie, singurul festival internațional de muzică bazat preponderent pe stilurile Post-Rock, Instrumental și Progressive Rock ce are loc în România. Cobra are un lineup format din trupe din toate colțurile lumii (Australia, SUA, Europa) dar include și trupe autohtone reprezentative pentru genurile muzicale specifice festivalului.

Cobra Fest 1.0 se va desfășura pe 2 și 3 iunie în incinta complexului Fabrica Urban Resort și va include 3 scene: o scenă electrică în Club Fabrica, o a doua scenă electrică în Club B52 și o scenă acustică pe terasa Fabrica.

Scenele vor funcționa alternativ în așa fel încât să nu fie timpi morți, nici măcar în momentul în care cei din public vor ieși pe terasă între prestațiile formațiilor de la scenele din cluburi întrucât pe terasă va fi amplasată scena acustică și cabina interactivă Photo Booth ce va face poze instant.

Scena acustică de pe terasa Fabrica se adresează atât publicului de la scenele Club Fabrica și B52 cât și clienților terasei Fabrica iar seturile acustice vor începe între seturile electrice de la celelalte doua scene.

Formațiile prezente la această ediție sunt:

We lost the sea (Progressive post-rock – Sydney, Australia)
https://www.facebook.com/pg/welostthesea/

Meniscus (Post -Rock, Instrumental – Sydney, Australia)
https://www.facebook.com/meniscusband/

Dumbsaint (Heavy, Ambient, Noise, Film – Sydney, Australia)
https://www.facebook.com/dumbsaint/

Deley (Electro space rock – Budapesta, Ungaria)
https://www.facebook.com/deleyband/

Valerinne (Instrumental – București, România)
https://www.facebook.com/valerinneofficial/

Tragic (Psychedelic doom, Post metal – București, România)
https://www.facebook.com/TragicBand/

Am fost la munte si mi-a placut (Post rock – București, România)
https://www.facebook.com/aflmsmp/

Cardinal (Stoner, Psychedelic, Improv, Garage – Constanța, România)
https://www.facebook.com/CardinalBandCta/

Breathelast – acoustic set – (Post hardcore – București, Romania)
https://www.facebook.com/Breathelast/

Mental Architects (Progressive, Post rock, Instrumental – Sofia, Bulgaria)
https://www.facebook.com/MentalArchitectsBand/

Orkid – acustic set – (Shoegaze, Post rock – București, România)
https://www.facebook.com/OrkidBand/

Michael Zimmel (Experimental Instrumental – Viena, Austria)
https://www.facebook.com/michael.zimmel.9

Daniel Payne (Dark folk – Texas, SUA)
https://www.facebook.com/namespayne

C.O.D (Stoner rock – București, România)
https://www.facebook.com/trupacod/

Alice Null (Dark folk – București, România)
https://www.facebook.com/alicenullband/

Navi (Acoustic set – București, România)
https://www.facebook.com/navisongs

Adrian Tăbăcaru (Drum and lights show – București, România)
https://www.facebook.com/AdrianTabacaruOfficial/

Prețul unui bilet în presale este de 50 lei pe zi sau 80 lei abonament pe ambele zile. La intrarea în cluburi în serile de festival prețul biletelor va fi de 60 de lei pe zi sau 100 de lei abonament pe ambele zile. Pentru show-urile acustice de pe terasa Fabrica Urban Resort nu se percepe taxă de intrare. Numărul total al biletelor și abonamentelor este limitat la 300.

Eveniment organizat de The Guest și sustinut de Ole Smoky Moonshine și Photosnacks.
https://www.facebook.com/TheGuestMedia


Syn Ze Șase Tri live @Hybrid

Luni, 22 mai, în Club Hybrid a poposit Syn Ze Șase Tri. Parte a Resurrection Tour, concertul a fost singurul În București înainte de lansarea celui de al patrulea album, Zăul Moș.

Syn Ze Șase Tri, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Bloodstained black metal scrie pe etichetă, exact asta a și fost. Au venit cu o desfășurare completă de forțe, costume, decoruri, atmosferă, nu pot decât să mă înclin pentru modul în care înțeleg să-și respecte fanii și mai ales pe ei înșiși. Au venit să facă show și show a fost.

Într-o seară de luni a Bucureștiului anului 2017 cei care au răspuns prezent la această întâlnire merită din plin să fie salutați. În definitiv, ei sunt rațiunea activității publice a oricărui muzician, și în această seară energia a circulat liberă între trupă și spectatori.

Syn Ze Șase Tri, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

S-au cântat piese cunoscute, a fost și o premieră de pe viitorul album (care se prefigurează excelent), din sală totul a fost la înălțimea oricăror așteptări, în pofida măruntelor probleme tehnice. Dar ăsta este live-ul și până la urmă face parte din farmecul experienței directe.

Resurrection Tour continuă, inclusiv peste hotare, iar noi ne vom reîntâlni cu Syn Ze Șase Tri pe 6 octombrie, la Psychosounds Fest când va fi și lansarea oficială a noului album.

Iar galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici.

Adrian Coleașă


Al Di Meola în concert la Sala Palatului

Al Di Meola nu mai are nevoie de prezentări. O carieră prodigioasă, începută în 1974 cu invitația lui Chick Corea de a se alătura supergrupului de fusion Return To Forever s-a dovedit a fi atât expresivă cât și și expansivă. Unii l-au numit un Hendrix al jazzului și comparația nu e lipsită de sens, tehnica pe care o afișează nu e depășită decât de abilitățile compoziționale.

Dacă începutul de an a fost marcat de turneul aniversar de 40 de ani pentru Elegant Gypsy, sâmbătă, 20 mai, a revenit la Sala Palatului, într-una din datele turneului World Sinfonia – Music of Di Meola, Piazzolla, Lennon-McCartney, care se va termina la sfârșitul lui iulie, în Malta.

Al Di Meola, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Pe lângă întâlnirile cu ziariștii, la cererea fundației Make A Wish, Al a vizitat unul dintre pacienții diagnosticați cu cancer internat la Fundeni, un fan care și-ar fi dorit să participe la concert, dar starea sănătății nu i-a permis. Nu l-a ascultat live, dar a fost vizitat de artist, care i-a lăsat și o chitară cu autograf. O experiență emoționantă pentru amândoi și cu speranțe să aibă urmări dintre cele mai benefice.

Un vituroz de cel mai mare calibru, concertele lui atrag nu doar pasionații chitarei, ci și mulți alți fani, atrași de profunzimea compozițiilor, cât și de lirismul inerent al exprimării sale instrumentale.

Ceea ce s-a întâmplat și sâmbătă seara. Sala Palatului este deja un cadru familiar pentru Di Meola, la fel ca și publicul, cucerit de mult și prezent cu fidelitate la întâlnirile cu artistul.

Al Di Meola, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Nimic esențialmente nou, toată lumea știa la ce să se aștepte, dar magia a funcționat din nou. De la piese proprii, precum Adour și Esmeralda de pe ultimul său album, Elysium (2015), la compozițiile lui Astor Piazzolla (cărora le-a dedicat un întreg album, Diabolic Inventions and Seduction for Solo Guitar, din 2007) și piese Beatles (un alt album de coveruri, All Your Life, din 2013).

Mediterranean Sundance este cu siguranță cea mai cunoscută dintre piesele sale. Apărută pe cel de-al doilea album al său solo, Elegant Gypsy, din 1977, în duet cu regretatul Paco De Lucia (care ne-a părăsit prea devreme în 2014), râmăne o capodoperă prezentă la orice concert Di Meola, acustic sau electric.

Iar dacă publicul său îl iubește, cu siguranță dragostea este împărtășită. Dincolo de obișnuitul Meet & Greet VIP, ca de obicei Al a coborât în hol unde s-a întâlnit cu oricine a vrut un autograf, o strângere de mână sau pur și simplu să-l salute. Tot respectul pentru orice artist care își face timp să-și întâlnească fanii “obișnuiți” ori de câte ori se poate.

Iar galeria foto a serii este disponibilă atât aici, cât și pe paginile fotografilor, aici și aici.

Adrian Coleașă


Horizon Of The Mute live @Hybrid

Horizon Of The Mute este unul dintre proiectele lui Jani Koskela, probabil cel mai de suflet. Turneul european din care a făcut parte show-ul de miercuri, 17 mai, a început în țările baltice, a continuat cu Slovacia și România și se va termina astăzi în Franța.

Horizon Of The Mute/Jani Koskela, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Horizon of The Mute este la antipodul mainstream-ului. Prin comparație, trupele doom și industriale pe care le citează ca influențe sau preferințe sunt de-a dreptul pentru mase.

Koskela crează un soundtrack al bizarului horror și funerar. Apocalipsa a trecut de mult și am rămas în teritorii bântuite de disperare, iar ceea ce așteaptă dincolo de orizont nu poate să ne lase decât fără cuvinte.

Dincolo de gotic, în straturi aspre împachetate în efecte atmosferice care atenuează din impactul penetrant al disonanțelor unui funeral doom industrial, se spun povești. Nu sunt drăguțe, nu sunt roz, nu sunt pentru oricine și solitudinea este asumată.

Horizon Of The Mute/Jani Koskela, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Trobar Clus, albumul de debut, se referă direct la un stil obscur, complex și ermetic cultivat de trubaduri ai secolului XII.

Iar Jani Koskela reînvie o tradiție pierdută, trubadur modern, urmaș spiritual al gasconului Marcabru, singur pe drumurile pe care îl duce muzica și poveștile.

Iar cum s-a văzut seara găzduită de Club Hybrid, galeriile foto sunt disponibile aici și aici.

Adrian Coleașă