Fameless – Dreams Without A Past
Postat: 04/01/2018 Înscris în: Muzică | Tags: alternativ, cronica, dreams without a past, fameless, progresiv, review, rock Scrie un comentariuRecunosc, nu sunt vreun fan al Vocii României, iar numele lui Tibi Albu îmi suna doar vag cunoscut. Fameless, trupa lui fondată la începutul lui 2015, a trecut cumva pe sub radarul meu și i-am văzut pentru prima oară la cea de a doua ediție MMB, în cadrul secțiunii de Live Showcase.
Photo courtesy of Universal Music Romania
Întâlnirea cu ei a fost o surpriză extrem de plăcută, continuată acum de albumul de debut, Dreams Without A Past, apărut deja pe 27 ianuarie 2017 (!?!).
Albumul nu șochează prin originalitate, fiecare va auzi propriile referințe, în funcție de istoria muzicală personală.
Dacă Show Me How To Live amintește de un Manic Street Preachers cu Brian Molko la voce, Save Myself, iFear, Dash Of Blue sau The Second Round intră în teritorii grunge și post-grunge, de la Pearl Jam la Audioslave, Foo Fighters sau Alter Bridge. O linguriță de Floyd, un vârf de cuțit de Rush… periplul muzical continuă. Hyprocrisy este alegerea mea personală, sinteza a ceea ce sunt Fameless în acest moment. Iar Falling In Love, cu tonalitățile sale electro nu numai că nu mă deranjează, ci îmi pare doar o notă de final, mărturie a diversității de exprimare a trupei.
Acestea fiind zise, albumul chiar mi-a plăcut și ar primi o notă mare (dacă aș da note). Mi-a plăcut unitatea sa în diversitate, mi-a plăcut că reușește să suprindă energia live a trupei (chiar dacă în concert sunt ceva mai heavy decât ar părea aici), sună fresh, neforțat în vreun fel, ludic și încărcat cu plăcerea de a cânta a muzicienilor participanți.
Într-o eră a muzicii produse pentru a fi consumate fără a lăsa urme de vreun fel, Dreams Without A Past are o energie pozitivă contaminantă și piese care rămân în memorie. Ceea ce nu pot decât să salut!
Iar cum au arătat la MMB Live Showcase, puteți vedea aici și aici.
Adrian Coleașă
Din nou împreună, Beth Hart și Joe Bonamassa
Postat: 07/12/2017 Înscris în: Muzică | Tags: beth hart, black coffee, blues, blues rock, jazz fusion, Joe Bonamassa, soul Un comentariuBeth Hart și Joe Bonamassa sunt deja un cuplu muzical bine stabilit și bine dirijat de bagheta magică a maestrului Kevin Shirley.
Au împreună două albume de studio, Don’t Explain (2011) și Seesaw (2013), ca și un live, Live In Amsterdam (2014), toate primite cu brațele deschise de o lume întreagă.
Dacă în 2016 au bifat câte un nou disc solo, Fire On The Floor de la Beth și Blues Of Desperation de la Joe, cam venise deja timpul pentru un nou material împreună.
Dorit, cerut, așteptat, Black Coffee va apărea pe 26 ianuarie, evident tot la Mascot Label Group, labelul unde sunt semnați amândoi.
Liniile de pre-order sunt deschise, piesa titlu se poate lua deja gratuit de pe site-ul lor comun (contra adresei de email) și avem și un prim clip.
Doamnelor și domnilor, Beth Hart și Joe Bonamassa – Black Coffee!!!
Adrian Coleașă
Gary Clark Jr – Come Together
Postat: 30/11/2017 Înscris în: Muzică | Tags: Beatles, blues rock, come together, cover, gary clark jr, justice league, rock Scrie un comentariuJustice League este un film prost. Relativ de succes, cu încasări de jumătate de miliard, dar asta nu-i crește în vreun fel valoarea artistică.
Există totuși niște mici floricele (care nu aduc primăvara) pe coloana sonoră, printre care și Come Together a lui Gary Clark Jr (cu Junkie XL).
Piesa scoasă de Beatles în 1969 are mai bine de 300 de preluări și adaptări, de la Ike & Tina Turner și Aerosmith până la Marcus Miller, Arctic Monkeys, Godsmack sau Soundgarden.
Cu toate acestea, Gary Clark Jr a reuși să dea prospețime unei piese arhicunoscute și să și-o aproprieze. O realizare impresionantă și de salutat, într-o manieră mai rock și mai heavy decât ar fi fost de așteptat.
Adrian Coleașă
RoadkillSoda: Mephobia și cronica sa
Postat: 04/11/2017 Înscris în: Muzică | Tags: album, cronica, mephobia, review, roadkillsoda, rock, stoner, stoner rock Scrie un comentariuScopofobia (sau scoptofobia sau oftalmofobia) este frica irațională că alți oameni se holbează la tine, o frică patologică de a atrage atenția. Mephobia este cel mai tânăr membru al familiei, dar la cu totul alt nivel.
Mephobia este frica (la fel de irațională) că vei deveni atât de minunat încât rasa umană nu va putea să suporte și vom muri cu toții. Mult mai generoasă fobia, nu?!
Din păcate pentru rasa umană, Mephobia este și titlul noului album RoadkillSoda. “Din păcate”, pentru că acest al cincilea material RKS flirtează cu o etichetare de awesomness.
Stoner rock-ul este la modă, o avalanșă de apariții inundă piața, pe toate meridianele și este greu pentru orice trupă de gen să se distingă din mulțime.
Dar Roadkill Soda, printre multe alte calități, au reușit să-și creeze o identitate proprie, recognoscibilă instant. Am făcut un blind test cu noul album și întrebarea a venit în primele 30 de secunde, “ăștia-s RKS, nu?!”
Mephobia este în primul rând un album de rock, pur și simplu. Da, este stoner acolo, au aruncat și destul grunge în mix, este 60s, este 70s, avem și blues rock, paleta este largă și masa foarte bogată.
Pentru mine, acesta este materialul fizic, palpabil, care îi trece la următorul nivel, într-o altă ligă. Ajutați și de o producție inspirată, reușesc să transmită energia live în înregistrările de studio și să păstreze tonusul ridicat de la început până la sfârșit.
Nu există timpi morți sau piese de umplutură, de la Prometheus până la Trust totul curge groovy. Vitezele se schimbă, dar parcursul muzical curge fluid și fără eforturi. Toată trupa sună mai tight decât oricând, focusată complet într-o direcție comună, foarte clară.
Fiecare își va găsi propriile piese preferate, în funcție de gusturi și stare. Nu mi se pare corect să evidențiez vreuna anume (chiar dacă preferata mea în acest moment este Casualty), ci doar albumul ca întreg, solid și unitar.
În rest, astrele s-au aliniat, ascultați și enjoy the ride!
Tracklist:
01. Prometheus
02. Bipolar
03. Consequences
04. Easy
05. Casualty
06. Legless
07. Order
08. Dip
09. Backhander
10. Tonight
11. Trust
Durata: 53:39
Data apariției: 14 noiembrie 2017
Membri:
Mircea “Hotshot Eagle” Petrescu – voce
Mihnea “Panda Elixir” Ferezan – chitară
Victor “Vava” Ferezan – bas
Mihai “Baby Jesus” Nicolau – tobe
Adrian Coleașă
Midnight Burst 