The Best Of David Gray

David Gray este mult mai cunoscut în România decât cred cei care nu îi introduc piesele în playlist-urile radio-urilor sau promoterii care nu l-au adus vreodată pe aici.

Deși a scos primul album, A Century Ends, în 1993, a trebuit să aștepte până la sfârșitul lui 1998 li cel de-al patrulea,  White Ladder, pentru a cunoaște succesul muncit din greu.

Acuzat multă vreme că ar fi depresiv și deprimant, mi s-a părut întodeauna doar liniștit și liniștitor. Dar apele liniștite sunt adânci, nu așa se spune?

Despre albumul anterior de studio (al zecelea) am scris anul trecut. Mutineers, a fost un album pe care îl ascult cu plăcere și acum și va ma dura ceva până la următoarea apariție cu material 100% original. Între timp, în octombrie va apărea o compilație, The Best Of David Gray.

Acum câteva zile practic îi acuzam pe Placebo că scot încă o compilație inutilă, doar ca să mai facă niște bani. Gray e încă departe de ei în acest demers comercial dar mi se pare mult mai scuzabil, atâta timp cât (încă) nu a exagerat cu asta. În plus, îmi arog dreptul să mi se pară mult mai interesant și în general să rezonez mult mai bine cu mesajul său.

În concluzie, un best of și o ocazie bună de a-l descoperi pentru cei care nu-l cunosc, album asezonat cu două piese noi, Smoke Without Fire și Enter Lightly. Și poate-poate, până la urmă, vreodată, ajungem să-l vedem și pe la noi.