Placebo la aniversarea de 20 de ani
Postat: 21/08/2016 Înscris în: Muzică | Tags: a place for us to dream, alternativ, jesus son, placebo, rock Scrie un comentariuAu trecut deja douăzeci de ani de la primul album Placebo, chiar 22 de când Brian Molko a pus bazele trupei.
Într-o bună tradiție aniversară, pe 7 octombrie va apărea A Place For Us To Dream: 20 Years Of Placebo.
O foarte bună retrospectivă ce acoperă toate albumele trupei (sunt oricum doar șapte), cred că a fost ușor de făcut, după rețeta “avem pretextul – aniversarea, luăm hiturile, adaugăm ceva nou ca să nu se simtă fanul tras pe sfoară și gata compilația de succes”.
Aș fi recomandat cu toată inima A Place For Us Dream, o retrospectivă foarte largă a ceea ce este Placebo muzical. Problema mea este că nu sunt o trupă prolifică și au deja mai multe compilații decât material original, iar catalogul lor a fost deja explorat și exploatat în toate felurile și combinațiile posibile.
Avem o piesă nouă, Jesus’ Son (mai multe pe un alt EP, Life’s What You Make It) și cam atât. Nimic de reproșat artistic, dar comercial coarda s-a cam întins demult. Un album foarte bun pentru fanii de ultimă oră (care au nevoie de o introducere), de colecționat pentru fanii die-hard (care oricum vor cumpăra orice scoate trupa) și cam atât, ceilalți au deja materialele.
Beth Hart, un nou album
Postat: 17/08/2016 Înscris în: Muzică | Tags: beth hart, blues, blues rock, fire on the floor Scrie un comentariuNumai septembrie nu e octombrie, când, pe 14, va apărea noul album Beth Hart, Fire On The Floor.
Doar în Europa, Australia și Canada, pentru că în Canada și Statele Unite lansarea a fost decalată până pe 3 februarie, pentru a coincide cu datele de turneu.
Deocamdată a început campania de pre-order și avem un prim lyric video, cu piesa titlu, un eșantion reprezentativ al acestui moment din cariera sa.
Serpentine Dominion, un debut așteptat 7 ani
Postat: 11/08/2016 Înscris în: Muzică | Tags: metal, metal blade, rock, serpentine dominion Scrie un comentariuProiectele paralele cu iz de supergrup par să fie la zi, iar Serpentine Dominion este doar un exemplu recent. Albumul lor de debut, despre care discută deja de șapte ani încoace, va apărea pe 28 octombrie via Metal Blade Records
Anul era 2009, iar locul, Rockstar Energy Drink Mayhem Festival. Pe afiș erau Cannibal Corpse, Killswitch Engage și The Black Dahlia Murder.
Adam Dutkiewicz (chitaristul Killswitch Engage) l-a tras deoparte pe George Fisher (vocalul Cannibal Corpse) și i-a făcut o propunere de nerefuzat – “George, vreau să-ți scriu un album”. Toboșarul Shannon Lucas (cu The Black Dahlia Murder până în 2012) a fost și el cooptat și așa s-a născut Serpentine Dominion.
Atât Cannibal Corpse, cât și Killswitch Engage au scos câte trei albume fiecare între 2009 și 2016, așa că nu e de mirare că proiectul a tot fost amânat. Acum, cu ceva ajutor la versuri de la un alt membru Killswitch Engage, vocalul Jesse Leach, au reușit să termine materialul.
Nici o surpriză pentru fanii Cannibal, nici pentru cei KE, Serpentine Dominion sună ca o combinație naturală. Trei muzicieni în studio fac ceea ce le place. Cam ăsta e motivul pentru care s-au apucat de muzică, nu?!
Prima piesă disponibilă (din cele 9 ale albumului) este The Vengeance In Me. Vom mai auzi și altele până în octombrie.
Joe Bonamassa, un nou album live
Postat: 07/08/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, Joe Bonamassa, live at the greek theatre Scrie un comentariuPe 23 septembrie va apărea cel de-al doilea album Bonamassa de anul acesta ( și cel de-al 14-lea live din carieră, dacă nu le socotim pe cele cu Beth Hart sau Black Country Communion).
Anul trecut, la doar două luni după moartea lui BB King, Bonamassa începea un turneu american cu 14 date, The Three Kings. După concertul tribut Muddy Wolf At Red Rocks (din 2014, publicat în 2015), acest turneu a dus conceptul mai departe și i-a omagiat pe cei trei King ai blues-ului, Albert, BB și Freddie.
Ultimul concert al turneului s-a ținut în Los Angeles, în legendarul amfiteatru The Greek. Ca și în cazul Muddy Wolf, setul a cuprins hituri ale artiștilor omagiați, de la Born Under A Bad Sign, Lonesome Whistle Blues, Hummingbird sau Let The Good Times Roll până la finalul asigurat de The Thrill Is Gone.
Mai mult, pe scenă s-a perindat și o colecție întreagă de chitare Gibson și Fender și chiar un Flying V custom Dan Erlewine ce i-a aparținut lui Freddie King și care acum se află în colecția actorului Steven Seagal.
Trupa lui Bonamassa (din nou ca în cazul Muddy Wolf) nu a fost trupa sa obișnuită de acompaniament. Cei 11 muzicieni ce au compus-o au contribuit la o atmosferă foarte fresh și personală a coverurilor, iar în trioul de backup s-a aflat și Mahalia Barnes, fata australianului Jimmy Barnes, cea cu care Joe a scos în 2015 Ooh Yea – The Betty Davis Songbook, o colaborare mult mai puțin remarcată și aplaudată decât cea cu Beth Hart, dar nelipsită de merit.
Pe 23 septembrie vom avea un nou Bonamassa. Și anul e departe de a se fi încheiat.
