Eric Johnson, primul album acustic 100%
Postat: 07/09/2016 Înscris în: Muzică | Tags: acustic, ej, eric johnson, rock Scrie un comentariuS-au împlinit treizeci de ani de când Tones, cel de-al doilea album solo, l-a propulsat pe Eric Johnson către recunoașterea națională și pe traiectoria ce i-a făcut pe cei de la Guitar Player să-l declare “unul dintre cei mai admirați chitariști ai planetei”.
Photo by Max Crace, courtesy of Mascot Label Group
Aclamat ca și chitarist electric, s-a hotărât să-și arate lumii latura acustică, prea puțin văzută până acum. Astfel că pe 7 octombrie va apărea primul său album complet unplugged, EJ.
Suprinzător, Johnson, cunoscut pentru abordarea aproape dureros de meticuloasă a înregistrărilor sale, a ales de data aceasta să fie mult mai direct pe acest album pe care l-a produs singur. Cea mai mare parte a materialului a fost înregistrată live, iar Johnson apare și în postura de pianist.
Pe lângă materialul original, EJ va cuprinde și trei cover-uri – Scarborough Fair, preluată după varianta făcută celebră de la Simon&Garfunkel, One Rainy Wish a lui Hendrix, într-un aranjament surprinzător pentru pian și chitară și clasicul Les Paul&Mary Ford din 1951 The World Is Waiting For The Sunshine.
Johnson a apreciat întotdeauna artiștii ce inspiră trezirea conștiinței, iar cu acest nou album își continuă misiunea de a face muzică care distrează, inspiră și vindecă.
Testament, primul video al noului album
Postat: 02/09/2016 Înscris în: Muzică | Tags: brotherhood of the snake, metal, rock, testament Scrie un comentariuAu trecut patru ani de la excelentul Dark Roots Of Earth și Testament se pregătesc de lansarea unui nou album, Brotherhood Of The Snake.
Acest al unsprezecelea efort de studio va apărea pe 28 octombrie via Nuclear Blast, iar posibilitatea inițială a existenței lui era deja evocată de Chuck Billy cu o săptămână înainte de lansarea Dark Roots Of Earth.
Primele înregistrări de studio cu Steve DiGiorgio de la First Strike Still Deadly încoace, albumul a fost produs de același Andy Sneap ca și precedentele și va cuprinde zece piese.
Până atunci, avem deja un prim lyric video al piesei titlu.
Eric Clapton, un nou live
Postat: 26/08/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, Eric Clapton, jj cale, Live, live in san diego, rock Scrie un comentariuÎntr-o seară specială din martie 2007, în San Diego, JJ Cale a urcat pe scenă alături de Eric Clapton și trupa sa, pentru cinci piese.
Clapton nu și-a ascuns niciodată admirația pentru Cale, piese precum After Midnight sau Cocaine devenind aproape piesele sale. În 2006 au scos un album împreună, The Road To Escondido, iar în 2014, la un an după ce Cale ne-a părăsit, Clapton a scos The Breeze: An Appreciation of JJ Cale.
2016 este deja anul în care a scos cel de-al 23-lea album de studio, I Still Do, pe 20 mai.
Pe 30 septembrie va apărea mărturia acelei seri magice din 2007, Live in San Diego With Special Guest J.J. Cale.
În afară de JJ Cale și de Robert Cray (pe alte două piese), chitariștii de pe scena lui Clapton au fost Derek Trucks și Doyle Bramhal II, un duo care împreună cu restul trupei i-a asigurat lui Clapton și invitaților săi fundația necesară ca să creeze magie.
The Best Of David Gray
Postat: 24/08/2016 Înscris în: Muzică | Tags: david gray, folk rock, pop, pop rock, the best of Scrie un comentariuDavid Gray este mult mai cunoscut în România decât cred cei care nu îi introduc piesele în playlist-urile radio-urilor sau promoterii care nu l-au adus vreodată pe aici.
Deși a scos primul album, A Century Ends, în 1993, a trebuit să aștepte până la sfârșitul lui 1998 li cel de-al patrulea, White Ladder, pentru a cunoaște succesul muncit din greu.
Acuzat multă vreme că ar fi depresiv și deprimant, mi s-a părut întodeauna doar liniștit și liniștitor. Dar apele liniștite sunt adânci, nu așa se spune?
Despre albumul anterior de studio (al zecelea) am scris anul trecut. Mutineers, a fost un album pe care îl ascult cu plăcere și acum și va ma dura ceva până la următoarea apariție cu material 100% original. Între timp, în octombrie va apărea o compilație, The Best Of David Gray.
Acum câteva zile practic îi acuzam pe Placebo că scot încă o compilație inutilă, doar ca să mai facă niște bani. Gray e încă departe de ei în acest demers comercial dar mi se pare mult mai scuzabil, atâta timp cât (încă) nu a exagerat cu asta. În plus, îmi arog dreptul să mi se pară mult mai interesant și în general să rezonez mult mai bine cu mesajul său.
În concluzie, un best of și o ocazie bună de a-l descoperi pentru cei care nu-l cunosc, album asezonat cu două piese noi, Smoke Without Fire și Enter Lightly. Și poate-poate, până la urmă, vreodată, ajungem să-l vedem și pe la noi.
