Nervosa – Agony
Postat: 22/06/2016 Înscris în: Muzică | Tags: agony, metal, nervosa, rock, thrash Un comentariuAgony, cel de al doilea album Nervosa, a apărut deja pe 3 iunie. Debutul, Victim Of Yourself (2014), a făcut destule valuri, iar așteptările au fost mari. Și nu au fost înșelate.
Photo by Laura Marie Anthony,
courtesy of Napalm Records
Comparația cu Sepultura este inevitabilă, dar au în comun doar țara de proveniență. Thrasherițelor de la Nervosa le lipsește multidimensionalitatea. dar asta nu este neapărat ceva rău.
Agony, înregistrat în Statele Unite, este un asalt în forță, cu pedala de accelerație apăsată. Își poartă cu mândrie influențele, care mie îmi sună mult mai teutonice decât americane. Kreator și Sodom, un vârf de cuțit de Slayer și două picături de Chuck, fetele sunt cu bibliografia bine studiată.
Celor cărora le place galopul și agresiunea continuă, le va plăcea și Agony, fără rezerve.
Problema sunt ceilalți, cei care și-ar dori eventual texturi, nuanțe, dinamici diferite… Ei riscă să fie dezamăgiți.
Dar aici intervine Wayfarer, piesa bonus care închide albumul. Poate o ciudățenie, poate un semn al altor lucruri ce vor urma, este un mariaj suspect de reușit de voce clean, influențe de heavy blues și un outro gospel-ish a capella. Îmi vine să spun thrash cu Janis Joplin, un experiment din care sigur aș fi vrut să aud mai mult.
Alianța Meshiaak
Postat: 21/06/2016 Înscris în: Muzică | Tags: alliance of thieves, meshiaak, metal, rock, thrash Un comentariuMeshiaak nu este un proiect nou, dar își așteaptă debutul de ceva vreme. Australia nu este cea mai cunoscută pepinieră de thrash, dar trupa fondată de Danny Camilleri (chitară/voce – 4ARM) și Dean Wells (chitară lead/voce – Teramaze) are șanse bune să facă mult mai vizibil acest continent pe harta genului.
Celor doi li s-au alăturat basistul Nick Walker și toboșarul John Dette (da, acel John Dette, trecut prin Iced Earh, Slayer, Testament și Anthrax), iar albumul de debut este anunțat pentru 19 august, la Mascot Label Group.
Alliance Of Thieves a fost lăudat deja ca evocând magia unor Ride the Lightning, Rust in Peace, South of Heaven și Burn My Eyes.
N-aș merge chiar atât de departe, dar acesta este spiritul albumului, un întoarcere reverențioasă, fără a fi umilă în vreun fel, la acest gen de spirit. Emoții delicate fac loc agresiunii și furiei, aranjamente complexe, pasaje epice și adâncimi lirice, toate se adresează ascultătorilor la diverse nivele. Distracție prietenească și violentă? A fost numit și așa și mi se pare că se potrivește.
În concluzie, cu siguranță merită ascultat, au rămas mai puțin de două luni până la lansare.
The Apocalypse Blues Revue: doi membri Godsmack cântă blues
Postat: 16/06/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, godsmack, the apocalypse blues revue Un comentariuDe la metal la blues este un pas mult mai mic decât pare și nu există vreo incompatibilitate, cel puțin din punctul de vedere al muzicienilor. Mark Morton (Lamb Of God) l-a făcut de ceva vreme (până și chitara sa semnătură de la Jackson a fost gândită ca să facă față ambelor genuri muzicale), Mark Tremonti (Creed, Alter Bridge) declara acum câțiva ani că își dorește un album de blues, dar nu se simte în stare încă…
Shannon Larkin și Tony Rombola, toboșarul, respectiv chitaristul Godsmack, împărtășesc aceeași pasiune pentru blues rock și s-au descoperit în această ipostază în timpul jam session-urilor pentru The Oracle, albumul Godsmack din 2010. Atunci a luat de fapt naștere The Apocalypse Blues Review, proiectul de blues al celor doi, lăsat la dospit până acum.
Larkin și Rombola nu sunt la primul proiect paralel împreună, Another Animal, din 2007 îl cuprindea și pe Robbie Merrill, basistul Godsmack, dar ABR are un loc aparte în sufletele celor doi.
Li s-au alăturat vocalistul Ray „Rafer John” Cerbone și basistul Brian Carpenter, iar în februarie 2016 au intrat în studioul The Vibe Recording și au înregistrat albumul eponim de debut în doar nouă zile. Blues, swampy soul, rock’n’roll, rockabilly și un sentiment foarte Doors (mai ales datorită vocii lui Cerbone, dar poate nu degeaba When The Music’s Over e piesă bonus pe disc), The Apocalypse Blues Revue este una dintre marile suprize plăcute pe care mi le-a adus acest an și de-abia aștept 26 august, data de lansare a albumului ce și-a găsit un cămin primitor unde altundeva decât la un label ce scoate mult blues rock, Mascot Label Group.
Blues-ul nu a fost niciodată un gen muzical drăguț, cântat de oameni simpatici, veseli și “zen” (că a descoperit tot omul expresia). Robert Johnson nu s-a dus la răscruce să culeagă floricele la lumina lunii, iar ABR calcă apăsat pe poteca acestei tradiții. Heavy, dark, blues rock-ul modern a evoluat constant. Conștient și respectuos față de tradiția sa, genul a rămas mereu viu și este poate mai actual decât oricând. Nu degeaba tot mai mulți muzicieni se întorc tot acolo.
High Fighter – Scars & Crosses
Postat: 10/06/2016 Înscris în: Muzică | Tags: doom, high fighter, rock, scars & crosses, sludge, stoner Un comentariuDeși Scars & Crosses este albumul lor de debut, High Fighter sunt departe de a fi niște novici. Formată în vara lui 2014, trupa ce are cartierul general în Hamburg reunește foști membri A Million Miles, Buffalo Hump și Pyogenesis, iar la sfârșitul anului scoteau deja un EP, The Goat Ritual, înregistrat live într-un singur weekend.
Greu de definit, amestecul lor de doom, stoner, sludge, chiar și tente de heavy blues a întrunit nu numai aprecierile unei mase de fani în creștere, dar și laudele unor Jon Davis (Conan) și John Garcia (Kyuss, Slo Burn, Unida, Vista Chino).
Pe 10 iunie apare Scars & Crosses, albumul de debut, la finlandezii de la Svart Records.
Încă o dată înregistrat live, în studiourile RAMA din Mannheim, albumul setează un nou nivel în evoluția trupei. The Goat Ritual a fost lăudat ca heavy, dar Scars & Crosses este încă și mai și. Cu un vibe în care orice amator de heavy poate găsi ceva care să-l reprezinte, primul efort de studio High Fighter împlinește promisiunile anterioare.
Albumul este disponibil ca streaming aici, iar, între timp, au scos primul video, 100% DYI, Blinders.
Jeff Healey – Heal My Soul
Postat: 04/06/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, heal my soul, jazz, Jeff Healey, rock Scrie un comentariuPe 25 martie, Jeff Healey ar fi împlinit 50 de ani. Pentru această comemorare, Provogue au scos Heal My Soul, primul album cu material complet original apărut de 15 ani încoace.
Photo by Margaret Malandruccolo,
courtesy of Mascot Label Group
Healey este privit în continuare ca unul dintre cei mai importanți chitariști și performeri apăruți în ultimii treizeci de ani. Pierzându-și vederea la o vârstă fragedă din cauza unei forme rare de cancer la ochi, și-a dezvoltat un stil extrem de personal care i-a adus atenția internațională încă din adolescență.
Nominalizat la Grammy și câștigător al premiului JUNO, cele cinci albume de studio cu Jeff Healey Band au avut vânzări de milioane în întreaga lume. În cursul prea scurtei sale cariere a împărțit scena și a câștigat admirația unor muzicieni precum BB King, Eric Clapton, Rolling Stones, George Harrison, Steve Ray Vaughan, Allman Brothers…
Jeff ne-a părăsit pe 2 martie 2008, la doar 41 de ani, după o luptă de trei ani cu cancerul. O lună mai tărziu apărea Mess Of Blues, primul său album de rock/blues după mai bine de opt ani.
Acum, Heal My Soul aduce materiale originale, nepublicate până acum. Nu e vorba de resturi aruncate la ședințe de studio, cum se întâmplă des, ci de un album “pierdut”, consistent și coerent, care ni-l arată pe Healey în deplinătatea abilităților sale.
