The White Buffalo

Câteodată, apare din neant un artist care ți-e complet necunoscut și a cărui muzică te ia pe sus și nu te mai lasă să atingi pământul.

Cam așa mi s-a întîmplat în seara asta cu The White Buffalo.

The White Buffalo

Născut în Oregon și crescut în California, Jake Smith asculta punk și nu a pus mâna pe o chitară până la 19 ani. The White Buffalo a fost numele viitorului proiect, tras dintr-o pălărie cu sugestii ale prietenilor din anii de colegiu.

2002 a adus albumul de debut, Hogtied Like a Rodeo, re-înregistrat apoi în 2008. Urmat trei ani mai târziu de The White Buffalo EP, și-a găsit locul într-un program de concerte ce a străbătut Statele Unite, Japonia și Australia.

Când surferul profesionist Chris Malloy i-a ascultat muzica, a inclus imediat Wrong pe coloana sonoră a filmului său Shelter. Ceea ce s-a întâmplat mai târziu și pe coloanele sonore ale Sons Of Anarchy și Californication.

EP-ul din 2010, Prepare For Black & Blue, l-a adus în atenția casei de discuri Unison Music, care l-a semnat imediat.

Prima apariție la Unison a fost EP-ul The Lost And Found, în 2011, urmat de publicarea albumelor Once Upon A time In The West (2012), Shadows, Greys & Evil Ways (2013) și Hogtied Revisited, anul trecut.

Descris ca un continuator al povestitorilor de calibrul lui Waylon Jennings, fără a contrazice această opinie, mi se pare mai degrabă un amestec de Eddie Vedder și David Gray, cu o capacitate excepțională de a atinge puncte sensibile și a stârni emoții, ceea ce până la urmă este atributul tuturor marilor artiști.

Până la urmă, catalogările contează prea puțin, eu mă duc să mai ascult o dată epilogul Sounds Of Anarchy, Come Join The Murder, piesă pe care l-a avut colaborator pe Kurt Sutter, creatorul seriei.


Blindside Blues Band

La începutul anilor ‘90, Mike Onesko forma Blindside Blues Band alături de basistul Greg Chaisson și bateristul Jeff Martin, foști membri Badlands.

Scopul lor declarat a fost de la început să creeze heavy blues în tradiția Cream, Mountain, Robin Trower…

De la primul album eponim au trecut deja 22 de ani iar trupa, trecută prin multiple schimbări de componență și de ca de discuri își continuă misiunea și astăzi. după 11 discuri.

N-au fost vreodată staruri, dar merită ascultați oricând.


25 de ani de Wacken

Wacken Open Air este astăzi mult mai mult decât un festival muzical.

Wacken-open-air-festival

De la începuturile umile, aproape de house party, din 1990, a devenit un fenomen cultural, o referință universală și cea mai mare adunare a fanilor dedicați heavy metalului și subgenurilor aferente.

Imnul festivalului, interpretat de Doro și Skyline

Cumva cam trecut cu vederea, în noiembrie 2014 UDR Music a celebrat fenomenul la aniversarea de argint a celor 25 de ani de la debut.

25 Years Of Wacken – Snapshots, Scraps, Thoughts And Sounds conține peste 6 ore de muzică live pe 3 discuri DVD/Blu-ray și documentează fiecare bucățică a festivalului. Acestora li se adaugă o carte de peste 200 pagini (în ediția pe DVD) cu istoria festivalului scrisă de Tim Eckhorst, cel care i-a scris cronicile de mulți ani încoace.


Immortal Randy Rhoads

Avea potențialul să fie unul dintre cei mai mari.

Chiar dacă ne-a părăsit la doar 25 de ani, a rămas o referință majoră a metalului contemporan și nu și-a pierdut relevanța, din contră.

Pe 2 martie UDR Music va scoate “Immortal Randy Rhoads – The Ultimate Tribute”, un nou omagiu binemeritat.

Produs de Bruce Kulick, albumul va conține 11 dintre piesele clasice co-semnate de Rhoads pentru Ozzy (Crazy Train, Mr Crowley, Suicide Solution, Goodbye To Romance…), dar și din perioada Quiet Riot (Killer Girl, Back To The Coast).

Pentru înregistrări, s-au strâns 20 dintre muzicienii de top – Rudy Sarzo, Serj Tankian, Tom Morello, Vinny Appice, Tim “Ripper” Owens, Chuck Billy, Alexi Laiho, George Lynch, Gus G., Bruce Kulick, Doug Aldrich, Dweezil Zappa…

A plecat mult prea devreme, dar este încă foarte prezent printre noi.


Robben Ford – Into The Sun

Ultimii ani au fost prolifici pentru unul dintre cei mari chitariști contemporani, Robben Ford.

Când avea 18 ani, Charles Ford Band (trupa formată împreună cu frații săi) era angajată să cânte cu Charlie Musselwhite, apoi înregistrează două albume, The Charles Ford Band și Discovering The Blues.

Urmează participarea lui Robben la două albume alături de Jimmy Witherspoon, Live și Spoonful, iar alăturarea la LA Express îi aduce colaborări live și de studio cu George Harrison și Joni Mitchell.

Cariera solo începe oficial în 1976 cu The Inside Story, ceea ce nu l-a împiedicat să colaboreze cu nume atât de diverse precum Miles Davis sau KISS.

Nominalizat de 5 ori la Grammy, ultimii ani au adus două albume, Bringing It Back Home (2013) și A Day In Nashville (2014) și o întoarcere la rădăcini.

Această etapă nostalgică terminându-se, 2015 aduce un nou pas înainte, Into The Sun.

Ford este extrem de mândru de această nouă creație, în opinia sa unul dinte cele mai bune momente discografice ale carierei sale, mai ales că aduce și o serie de colabprări notabile – Warren Haynes, Sonny Landreth, Robert Randolph, Keb Mo, ZZ Ward și Tyler Bryant.

Nu mai e chiar atât de mult până pe 23 martie când va apărea și va fi urmat evident de un turneu american și apoi prin Europa de Vest.

Și mă întreb și eu, dacă s-a găsit cineva să-l ducă în Kosovo, chiar nu se găsește nimeni să ni-l aducă în București? Sau Cluj, sau Timișoara, sau… sau… sau…