Din nou Bonamassa. Iarăși.

Neobositul Joe revine cu un tribut live adus lui Muddy Waters și Howlin’ Wolf.

Botezat Muddy Wolf At Red Rocks, este vorba de un concert în fața a 9,000 de oameni în spectaculoasul Red Rocks Amphiteater, în septembrie 2014.

Două ore și jumătate de cântare spectaculoasă, în fața celei mai mari audiențe din cariera de până acum a lui Bonamassa, vor apărea pe 24 martie pe DVD, Blu-Ray și CD.

Plus alte bunătăți, inclus un film despre excursia lui Joe și Kevin Shirley la răscruce (da, acea răscruce).

Și pentru că lucrurile bune merită să fie continuate, în august se va desfășura un turneu dedicat altor legende ale blues-ului, cei trei regi – BB King, Albert King, Freddie King.

Pe cât pariem că în 2016 vom avea o nouă lansare, botezată de exemplu Tribute To The Three Kings? Sau așa ceva.


Beth Hart, mai bine decât acasă

Beth Hart nu s-a simțit niciodată mai bine. Și-a depășit dependețele și pare să înflorească. Muzical și spiritual sună mai bine decât oricând pe noul album, Better Than Home.

Beth Hart - Better Than Home

Mascot Records, casa ei de discuri, îi descrie cel de-al optulea album de studio, ce va apărea pe 13 aprilie, ca pe cea mai introspectivă realizare a ei de până acum.

“Merge până în adâncul sufletului ei, arată dureri teribile din trecut, probleme de familie și demoni personali, lupta cu ei și modul în care i-a folosit ca să găsească frumusețe adevărată.”

Nu s-a temut vreodată să-și expună vocea interioară intimă, într-o expunere exhibiționistă de-a dreptul masochistă. Și așa a reușit să-și atingă publicul la un nivel extrem de personal.

Dincolo de colaborările celebre cu Bonamassa, Slash sau Jeff Beck, probabil că secretul succesului său stă tocmai în această dezgolire publică aproape indecentă, dacă n-ar fi înduioșătoare. Poate pentru că este autentică 100%.

Iar acastă voce interioară nu face decât să-i alimenteze deja legendara voce exterioară. Rafinată de experiență, este un instrument precis și extrem de puternic, pus în valoare mai bine cu fiecare material nou pe care îl scoate.


Sco-Mule: Gov’t Mule Featuring John Scofield

Anul era 1999.

Gov’t Mule era un proiect de jam band southern roots al lui Warren Haynes și Allen Woody (amândoi de la Allman Brothers Band), care începea să capete o existență proprie, dar era încă departe de ceea ce a devenit astăzi.

John Scofield, unul dintre idolii moderni ai publicului de jazz și fusion, începea să-și lărgească baza de fani cu audiențele jam band-urilor.

Colaborarea Scofield – Mule era o potrivire perfectă și s-a materializat în două show-uri legendare, din care nu au apărut înregistrări. Până acum.

Pe 26 ianuarie, a apărut CD-ul dublu Sco-Mule, două ore și jumătate de compoziții Mule și Scofield, coveruri James Brown, piese John Coltrane și Wayne Shorter.

Cei doi chitariști, Warren Haynes și John Scofield, au fost însoțiți pe scenă de Dr Dan Matrazzo la clape, Allen Woody la bas și Matt Abts la tobe – în Georgia, în septembrie 1999.

Un amestec de jazz, blues, rock, soul și funk într-un album așteptat de mai bine de 15 ani, care va putea fi retrăit de o nouă generație, deoarece Mule și Scofield vor străbate împreună Statele Unite, de la Seattle la New York și de la Columbus la Nashville.

Poate mai mult de atât, dar asta rămâne de văzut.


Bonamassa într-un nou cuplu muzical

Dacă tot a mers de două ori deja cu Beth Hart, de ce să schimbe o rețetă care funcționează și pare să-i priască?

Noua parteneră este Mahalia Barnes, fiica lui Jimmy Barnes, despre care am mai scris aici.

Ca și în cazul Beth Hart, este un album de coveruri, de data asta funk, un tribut adus lui Betty Davis, o figură aparte, muzical și nu numai.

Fosta nevastă a lui Miles Davis a fost nu numai o cântăreață de mare forță, dar și o influență reală asupra trompetistului. După cum spune chiar Miles, ea este cea care l-a introdus într-o lume complet nouă pentru el, care cuprindea figuri precum Jimi Hendrix sau Sly Stone Influența lor este extrem de vizibilă pe un album de referință, precum Bitches Brew (care aparent ar fi trebuit să se cheme Witches Brew, dar a fost schimbat la sugestia lui Betty).

Extrem de controversată datorită atitudinii extrem de sugestiv sexuală, Betty a avut o carieră muzicală meteorică, dar a devenit un personaj cult.

Pe 23 februarie va apărea Ooh Yea – The Betty Davis Songbook, cel de-al doilea album Mahalia Barnes & The Soul Mates; featuring Joe Bonamassa și produs de inevitabilul Kevin Shirley.

Bonamassa este mereu confortabil și inspirat în postura colaborării cu voci feminine (mi se pare chiar mult mai mult decât cu cele masculine), deci această celebrare a uneia dintre cele mai progresive voci funk și r’n’b din toate timpurile, se anunță mai mult decât de promițător.

Atât de promițător încât ma ademenește chiar și pe mine, care am o problemă declarată cu funk-ul.


Chitariștii noului mileniu: Chris Mike

În buletin îl cheamă Chris Michalis, născut și crescut în Atena.

Chris Mike

Tatăl său i-a pus o chitară în mâni la 13 ani și i-a arătat 3 acorduri. Până la sfârșitul liceului au urmat studiile de chitară clasică, jazz și rock. Printre influențe îi citează pe Jimi Hendrix, David Gilmour, Steve Vai, John Petrucci și Guthrie Govan.

Devenit un apreciat muzician de studio și nu numai, a depășit de mult granițele Greciei natale, susținând peste o sută de concerte anual, inclusiv în America de Nord și în Australia.

În 2013 îi apărea albumul de debut, Not Just Lipstick On A Pig, la CANdyRAT Records.

În 2014, scotea un tribut pentru Jason Becker, For Jason, piesă apreciată inclusiv de destinatar, care s-a declarat onorat și și-a exprimat admirația pentru stilul curat și precis al lui Chris.

Zilele acestea are un single nou, un cover instrumental al Locked Out Of Heaven a lui Bruno Mars.

Pe Bruno Mars nu-l halesc, ca sa citez un clasic în viață, dar Chris Mike poate să fie oricând în meniul zilei.