Câteodată Rolling Stones sunt mișto
Postat: 12/10/2011 Înscris în: Muzică | Tags: i'm free, pop, rock, rolling stones Scrie un comentariuDap, câteodată. Nu sunt fan Stones și nu mi se pare că apoteoza coolness-ului și atitudinii ar fi Keith Richards. Cât despre Jagger, pfff, give me a break. Și așa mai departe.
Ceea ce nu-i împiedică să fi scris piese mișto. Ba unele chiar foarte mișto.
Și uite așa, acum mi-am adus aminte de una din ‘65, “I’m Free”. Jagger-Richards clasic.
Au preluat-o și alții – Chris Farlowe în 1966, Soup Dragons în 1990…
Ce nu e de plăcut? Love me, hold me, ‘cause I’m free…
Beth Hart + Joe Bonamassa = Don’t Explain
Postat: 20/09/2011 Înscris în: Muzică | Tags: blues, bonamassa, don't explain, hart, soul Scrie un comentariuPe 27 septembrie va apărea un mare album, “Don’t Explain”.
Atât Beth Hart, cât și Joe Bonamassa își explorează și updatează rădăcinile soul. Potolită de un producător serios, Beth își atinge filonul/latura Etta James, în timp ce Joe e doar sclipitor, ca de obicei.
Coverurile sunt clasice, interpetarea e magistrală, albumul ar trebui să se soldeze cu un succes monstruos. La mine a avut deja.
Site-ul oficial – http://hartandbonamassa.com/index.php.
Hey Jimi!
Postat: 18/09/2011 Înscris în: Muzică | Tags: jimi hendrix, rock Scrie un comentariuVorba cuiva, “a fost 4 ani în lumina reflectoarelor, a avut vreo 600 de concerte și a scos 4 albume, și dă de lucru la o lume întreagă de 40 de ani încoace”. 41 de ani, astăzi 18 septembrie.
Încă e considerat cel mai mare chitarist de rock din toate timpurile. Habar n-am ce ar fi făcut dacă mai trăia, dar îl ascult și astăzi. Când am putut, i-am făcut o vizită la ultimul domiciliu lumesc, în Renton, WA, și i-am lăsat o țigară. Când radioul mașinii închiriate a început să cânte “Red House”, am zâmbit de unul singur. Cheers, mate!
La mulți ani B.B. King!
Postat: 17/09/2011 Înscris în: Muzică | Tags: BB King, blues Scrie un comentariuA fost 16 septembrie și omul a împlinit 86 de ani.
În timpul ăsta, și-a pus amprenta pe toate genurile de muzică, chiar dacă blues-ul este cel care l-a consacrat. La vârsta lui încă scoate albume și are cam 100 de concerte pe an. Pentru că asta fac muzicienii, cântă. De la început până la sfârșit.
Așa era în 1968…
Vreo 40 de ani mai târziu, la unul din Crossroads-urile lui Eric Clapton…
Site-uri oficiale – www.bbking.com și www.bbkingmuseum.org.
Kenny Wayne Shepherd revine!
Postat: 03/08/2011 Înscris în: Muzică | Tags: blues, kenny wayne shepherd, kws, rock, southern Un comentariuKenny Wayne este una dintre speranțele valului nou de blues american. Coleg de generație cu John Mayer și Joe Bonamassa, pe undeva parcă se apropie mai mult de Jonny Lang
Ca și Jonny, și-a văzut de viața lui, așa cum a fost pînă acum. Gurile rele spun că pauza de circa 2 ani i-a fost impusă de propria bătălie cu drogurile.
A devenit profesionist la 13 ani și din 1995 încoace a avut șapte single-uri de Top 10. Deține și recordul pentru albumul care a stat cel mai mult în topul de blues al Billboard, “Trouble Is..”, din 1997. Pe care apare și una din piesele mele favorite, “Blue On Black”.
În 2007, a devastat piața cu “10 Days On The Road: Blues From The Backroads”, un documentar ce îl urmărește călătorind prin Sud, intervievând și cântând cu unii ultimii mari supraviețuitori ai genului. Mulți dintre ei erau uitați de public, dar bluesmenii au ceva în comun – își amintesc rădăcinile, se bazează pe ele și le onorează.
Anul trecut, sănătos, voios și pus pe treabă, a fost semnat de Roadrunner Records. Le-a dat imediat un album live, “Live! In Chicago”. Anul acesta, pe 2 august, a apărut și un nou album de studio, “How I Go”. Primul single – “Never Lookin’ Back”.
Site-ul oficial: http://www.kennywayneshepherd.net/
