Beth Hart: Janis reîncarnată?

Tehnic vorbind, e posibil. Ascultând-o, similitudinile sunt evidente. Vazând-o, situația devine explozivă.

Beth Hart

A jucat rolul principal în musical-ul “Love, Janis”. În aceeași perioadă în care avea primul hit, “LA Song” (de pe al treilea album “Screamin’ For My Supper”, 1999).

Influențele îi vin din rock, blues și gospel. În cea mai autentică tradiție blues și-a confruntat demonii și a purtat propriile războaie cu drogurile și alcoolul. Diferența față de Janis este că a învins și s-a salvat.

Slash a invitat-o pe albumul său solo (“Mother Maria”) și a participat la o piesă pe ultimul ei album (“Sister Heroine”, pe “My California”, 2010). Și a fost doar unul dintre numele mari cu care a lucrat de-a lungul timpului – Les Paul, Neal Schon, Joe Bonamassa…

Pe 27 septembrie e programat să apară “Don’t Explain”, albumul de coveruri soul al duetului Hart – Bonamassa. Și vorba lui Kevin Shirley, producătorul albumului, “e mult din Janis în ea, dar e și mai mult din Etta James, doar că nu și-a dat seama încă”.

Site-ul oficial: http://bethhart.com/index.php

Site-ul oficial Hart – Bonamassa: http://www.hartandbonamassa.com/


The Answer: Irlandezii au răspunsul?

Poate că da, poate că nu. Sigur e că nord-irlandezii de la The Answer sunt una dintre trupele care flutură steagul rock (bluesy, hard&heavy, southern) în noul mileniu. Cinstit, muncit, direct, simțit, vorba aceea, “three chords and the truth”.

The Answer

Nu degeaba i-au ales AC/DC ca să deschidă pentru ei în cea mai mare parte a turneului Black Ice, în 2008-2009. A propos, Black Ice World Tour a avut cel mai mare succes din istoria AC/DC, a strâns oficial 441.1 milioane dolari și s-a plasat pe locul 3 în lista celor mai profitabile turnee din istorie (după U2 – 360° Tour și Rolling Stones – A Bigger Bang Tour). Deh!

Povestea celor 412 de zile în care i-au însoțit de AC/DC pe drum este documentată în noul dvd, “412 Days Of Rock’n’Roll”, apărut pe 13 iunie.

Toate bune și frumoase, veștile sunt încă și mai bune, deoarece printre multele cântări își găsesc timp și pentru noul album de studio, al treilea. Anunțat pentru toamnă și care se va numi, probabil, “Revival”.

Poate că au răspunsul, poate că nu, eu zic să verificăm.

PS: Ca de obicei, clipuri suplimentare în pagina de Facebook a blogului.


Rival Sons: Se poartă vintage

Multe se pot afla la o țigară – dinamicile politicii de birou, ultima bârfă, ultimele descoperiri muzicale… Fiecare cu ce-l doare și-l interesează. În cazul meu, țigara respectivă i-a adus pe Rival Sons.

Câteodată, din Los Angeles apare câte o trupă ca la carte – directă, energică, cu toate cele expuse la vedere. Abordarea nu e nouă, filiația e pe filonul clasic Led Zeppelin și nu e nimic rău în asta.

Sunt proaspeți, sunt buni și albumul de debut a fost scos de Earache, “Pressure & Time”.

De fapt, debutul real a fost cu un album pe care l-au scos singuri în 2009, “Before The Fire”, la mai puțin de un an de la înființare. În 2011, Earache au încercat apele cu un EP eponim înainte de lansarea albumului complet.

Zilele astea sunt în turneu prin Europa de Vest și vor cânta în deschidere la Judas Priest și Queensryche în Marea Britanie. Ca și la High Voltage și Sonisphere UK. Nu ajung pe aici, cum n-ajunge nici Sonisphere, așa că eu mă întorc la primul single/video, “Pressure & Time”.


Andy Rehfeldt și arta surprinzătoare a preluării

Nici eu nu auzisem de el până ieri de cetățeanul Andy. De fapt, l-am găsit pe YouTube din pură întâmplare (thanks Ash pentru Cannibal Corpse Lounge Version).

De multe ori amuzante, de încă și mai multe ori pur și simplu reușite, cover-urile produse de cetățeanul mai sus menționat merită vizionate. Bazându-se pe track-urile vocale originale (disponibile pentru DJ), aranjează și înregistrează singur versiuni surprinzătoare. De la Lady Gaga metal (și Justin Bieber death metal), până la Metallica și Ozzy smooth jazz, bașca Iron Maiden bossa nova. Trecând prin Nirvana și Kiss reggae. Blasfemie curată!

Omul clar are simțul umorului și aș zice că și respect. Sooo… let’s relax, enjoy and have some fun!

Are și site (http://www.andyrehfeldt.com/), este și pe Facebook (http://www.facebook.com/andyrehfeldtmusic)… Plus, evident, canalul YouTube (http://www.youtube.com/user/AndyRehfeldt).


Warren Haynes: Omul în mișcare

The Allman Brothers Band, The Dead, Gov’t Mule, Warren Haynes Band sau pur și simplu Warren Haynes.

Descoperit la 20 de ani de David Allen Coe (în 1980), chemat de Dickey Betts pentru înregistrări în 1987, recomandat de același Dickey în 1989 pentru reformarea Allman Brothers Band, cariera lui Warren este voluminoasă și complexă.

Chitarist, compozitor, cântăreț, proprietar de casă de discuri (Evil Teen Records), organizator al unui eveniment propriu de anvergură (Xmas Jam), Warren are multe fațete și pare decis să le exploreze pe toate.

Cu atât mai bine și sunt cu ochii pe el, pentru că e foarte sus pe lista mea de muzicieni și e mereu o încântare să-l urmăresc, indiferent în ce proiect decide să se implice.

De data asta, pe 10 mai a apărut cu Warren Haynes Band și “Man In Motion”, un album mai soul decât l-am auzit vreodată până acum.

Mereu în mișcare, mereu în căutare, de data asta un album soul pentru un chitarist cu un suflet enorm, pe măsura talentului său.