Lecții cu Kirk: The Daydream Blues
Postat: 07/09/2014 Înscris în: Lecții de chitară | Tags: acustic, fingerstyle, kirk lorange, lectie, the daydream blues Scrie un comentariuIată și prima lecție, fingerstyle. Nu chiar blues, în pofida numelui, chiar dacă structura este jazzy/blues. Sună bine, nu este atât de grea pe cât pare și riscă să impresioneze.
Partitură | TAB | Fișier GuitarPro
La mulți ani Al Di Meola!
Postat: 22/07/2014 Înscris în: Știri, Muzică | Tags: acustic, al di meola, chitara, fusion, jazz, latin, world Scrie un comentariuLa schimbare de prefix, fix 60 de ani. Din care fix patru decenii de muzică pentru noi. Fix.
Unul dintre cei mai influenți chitariști de jazz (și fusion și latin și world music și și) a strâns fix peste douăzeci de albume solo, plus colaborări peste colaborări. Din 1974, de la Return To Forever al lui Chick Corea, până la apariția alături de versiunea G3 din 2012 (“Rockin In The Free World”, cu Joe Satriani, Steve Vai, Steve Morse), trecând prin excepționalul Guitar Trio (cu John McLaughlin și regretatul Paco de Lucia) și Rite Of Strings (cu Stanley Clarke și Jean-Luc Ponty)… Lista este enormă și impresionantă.
Continuă să exploreze instrumentul în ambele sale ipostaze, electric și acustic, iar curiozitatea sa muzicală îl poartă pe toate meridianele, de la jazz la latin, de la tango la flamenco, prin sonoritățile Orientului Apropiat, Braziliei sau Africii.
Abilitățile sale tehnice au inspirat mari chitariști, nu numai de jazz, dar și nume ca Yngwie Malmsteen, Richie Sambora sau John Petrucci.
Anul trecut a revenit la una din influențele sale de bază, Beatles, care au și fost motivul pentru care s-a apucat de chitară după cum recunoaște el însuși.
Albumul cuprinde 14 piese Beatles într-un one-man show de virtuozitate acustică. Tinitus-ul l-a făcut să se îndepărteze multă vreme de chitara electrică, dar nu cred că ăsta a fost motivul pentru care albumul este acustic.
Nu este un tribut în adevăratul sens al cuvântului, ci o reinterpretare relaxată și jucăușă. Da, piesele sunt Beatles, dar alchimistul interpret este 100% Meola.
Mai multe detalii, direct de la artist.
Rodrigo y Gabriela
Postat: 11/07/2014 Înscris în: Muzică | Tags: acustic, flamenco, fuziune, rock, rodrigo y gabriela Scrie un comentariuRodrigo Sanchez și Gabriela Quintero s-au întânit ca adolescenți, atrași de aceeași pasiune pentru heavy metal.
În Mexicul anilor ‘90, grupul lor, Tierra Acida, nu a reușit să obțină un contract de înregistrări, așa că cei doi s-au retras spre barurile de pe plajele din Ixtalpa până când, sătui de limitele scenei muzicale naționale au trecut oceanul. Străzile și cârciumile din Dublin s-au dovedit un teren fertil și au ajuns să deschidă pentru Damien Rice și David Gray.
Mai bine de 12 ani și cinci albume mai târziu, sunt căutați pentru colaborări de oameni precum Hans Zimmer; fuziunea lor amețitoare de chitare acustice, amestecul de flamenco și rock’n’roll, cu aceeași atitudine heavy metal îi recomandă ca un amestec unic.
Înainte de lansarea din aprilie a celui mai nou album, “9 Dead Alive” au filmat un episod pentru celebra serie “Live From The Artist’s Den”, alăturându-se unei companii selecte și extrem de diverse, compusă din artiști ca Robert Plant, Soundgarden, Norah Jones, Adele, Elvis Costello…
Bonamassa. Din nou.
Postat: 09/03/2013 Înscris în: Muzică | Tags: acustic, blues, Joe Bonamassa, Live, rock, viena Scrie un comentariuÎn ultimii ani, Joe Bonamassa pare să fie peste tot. Omul muncește îngrozitor de mult, e inuman de productiv, explorează, caută… Absolut lăudabil, dar și deconcertant.
Ca și consumator al produselor lui, mi-e greu să țin pasul. Astăzi scoate un album (excepțional) cu Beth Hart, mâine unul de funk. Ieri a mai scos un altul cu Black Country Communion, poimâine un concert complet acustic de blues. Și tot așa.
Diversitatea e de apreciat, dar lipsa focusului se simte. Omul nu s-a dumirit ce vrea să facă sau, și mai grav, vrea să mulțumească pe toată lumea. Nu e nevoie, părerea generală este pozitivă, ce scoate este apreciat la superlativ, ar putea să se relaxeze o țâră.
În aceeași logică “scoatem de toate, câte patru proiecte diferite pe an”, la sfârșitul lunii va apărea un album acustic, “An Acoustic Evening At the Vienna Opera House”. Înregistrat live, la opera din Viena, evident. Scot pe CD, vinil, DVD, Blu-Ray. În pachete cu tricouri, postere, pene de chitară, cănuțe și alte bombonele.
Trebuie să recunosc că îl aștept cu mare interes. Omul îmi place, chiar îi apreciez eforturile și aproape că îi invidiez puterea de muncă. Până acum am reușit să-l urmăresc, mai puțin albumul de funk de la începutul anului, la care am cedat din motive de gen.
Doar că mi-e dor de vremurile alea simple, când dărâma Rockpalast-ul în trio, direct la obiect, fără atâtea dileme și căutări existențiale. Sau financiare. Poate că, în subconștient, asta sper de la concertul ăsta. Ceva simplu, curat si la obiect.
Midnight Burst 