Big Boy Bloater, vagabond de lux
Postat: 08/02/2016 Înscris în: Muzică | Tags: big boy bloater, blues, blues rock, luxury hobo Scrie un comentariuBBB nu este un debutant, cu atât mai puțin un necunoscut.
Nici nu are cum, când Jools Holland îl declară unul dintre marii bluesmeni ai vremurilor noastre, când Imelda May se declară o mare fană, Mark Lamarr îl numește un chitarist fenomenal, iar Blues Magazine îl încoronează drept cel mai bun chitarist și cântăreț de R&B din UK.
A văzut deja de toate și de toate culorile. A fost dus cu avionul, first class, în Dubai, dar a stat și toată noaptea pe marginea drumului lângă duba stricată. A avut ocazia să cânte pentru 20.000 de oameni, dar și pentru 20.
În fiecare marți seara, are show-ul lui de radio, The Blues Magazine Show, online, pe TeamRock Radio, 09:00 – 11:00 PM GMT.
Noul lui album, Luxury Hobo, va apărea pe 26 februarie la Mascot Label Group. Pentru prima dată a lăsat pe altcineva să-I producă înregistrările; foarte posibil ca acesta să fie pasul spre nivelul următor.
Primul Joe Bonamassa din 2016
Postat: 19/01/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues of desperation, blues rock, Joe Bonamassa Un comentariuAdică primul album anunțat pentru anul ce de-abia a început, Blues Of Desperation va apărea pe 25 martie, la Mascot Label Group.
Cu siguranța nu și ultimul, pentru că Joe așa ne-a obișnuit. Nu pot decât să-i admir puterea de muncă, orice altceva mi-aș spune – că s-a împrăștiat în prea multe proiecte, că a scos (și continuă să scoată) mult prea multe albume (zău că live-uri chiar sunt prea multe), că a încercat cam prea multe mări cu degetul (de la blues rock la funk, via hard și soul)…
Până la urmă e dreptul lui să facă ce vrea și dreptul meu să ascult/văd ce am chef și atât. Dincolo de orice cârcoteală, nu găsesc nimic serios să-i reproșez, din contra.
Blues Of Desperation marchează un moment interesant din punct de vedere al tonului, pentru prima dată fără Marshall, ci 100% Fender. Se pare că după declarațiile belicoase de acum niște ani și vânzarea demonstrativă a tuturor chitarelor Fender pe eBay apele s-au liniștit și a ieșit din nori și un soare cu gura până la urechi.
Pentru acest nou album cu material original, Bonamassa își declară intențiile de reinvenție. Din ce am putut asculta până acum, nu știu cât s-a reinventat sau cât a reușit să cristalizeze în fine o viziune personală.Susținut de aclași Kevin Shirley la butoane, demersul muzical este declarat mai agresiv și lipsit de clape (dar cu doi toboșari).
Habar n-am ce-o fi în sufletul omului, dar disperarea lui sună bine.
PS: Cât despre ce căuta Steve Cropper prin studio…
Sari Schorr, debut la Manhaton Records
Postat: 04/01/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, sari, sari & engine room, sari schorr Scrie un comentariuNew-yorkeza Sari Schorr este cel mai nou artist semnat de micul (dar impresionantul) label Manhaton Records (Robin Trower, King King, Eric Bibb, Ben Poole, Stevie Nimmo).
Albumul de debut, semnat de Sari & The Engine Room, este programat să apară în cursul lui 2016 și are toate premizele ca să producă un impact major pe scena internațională de blues.
Pe lângă Sari, o voce care tinde spre stratosferele genului, în trupă sunt veterani ai genului ca Innes Sibun (blues-rocker cu ștate vechi, vreo 10 albume și fost chitarist de turneu al lui Robert Plant, printre altele), sau Oli Brown (patru albume solo la Ruf Records).
Cireașa imensă de pe acest tort de debut este producătorul Mike Vernon (cel care a și recomandat-o pe Sari la Manhaton Records). O legendă vie a școlii de blues britanice a lucrat cu artiști imenși la albume fundamentale, începând cu John Mayall Bluebreakers with Eric Clapton (da, albumul Beano din 1966). Fondator al label-ului de blues Blue Horizon, a lucrat cu oameni precum Peter Green, David Bowie, Eric Clapton, Fleetwood Mac, Ten Years After, Danny Kirwan, Savoy Brown, Chicken Shack.. Sau ante-menționatul Oli Brown, căruia i-a produs cel de-al doilea album Heads I Win, Tails You Lose (2010).
Walter Trout, cicatricile de după luptă
Postat: 28/08/2015 Înscris în: Muzică | Tags: battle scars, blues, blues rock, walter trout Scrie un comentariuAcum mai puțin de un an și jumătate, Walter Trout se lupta pentru viață, la propriu, iar doctorii nu știau dacă va mai avea trei luni de trăit.
Manifestările de solidaritate ale comunității au fost impresionante, de o amploare pe care eu cel puțin n-am mai văzut-o până acum pentru nici un alt muzician. Internetul a fost de data aceasta o unealtă de coalizare care altora, în alte vremuri, le-a lipsit.
Walter a fost norocos. Pe 26 mai 2014, primea un nou ficat și începea un lung proces de vindecare. A avut mult de recuperat, dar în iunie anul acesta a revenit pe scenă.
Photo by Greg Watermann, courtesy of MLG
Încetul cu încetul, forțele i-au revenit, ca și muzica. Inițial, și-a dorit să surprindă renașterea și toată pozitivitatea. Dar totul părea un clișeu, iar el își dorea ceva mult mai profund. Și atunci, la sugestia lui Marie, soția și managerul său, a ales să recapituleze experiențele dureroase ale bolii. Iar cântecele au început să curgă.
Photo by Greg Watermann, courtesy of MLG
Pe 23 octombrie va apărea Battle Scars, cel de al 18-lea album solo și cel de-al 42-lea, dacă numărăm și albumele scoase cu John Mayall’s Bluesbreakers și Canned Heat.
La 64 de ani, a împlinit deja jumătate de secol ca și chitarist, mai mult decât un star blues-rock, de ambele părți ale Atlanticului.
Provogue/Mascot Label Group au cei care i-au îndeplinit visul de a avea un label care să-l susțină 100%. În 2014 au fost cei care i-au organizat campania internațională Year Of The Trout, aniversarea a 25 de ani de carieră solo, ce a culminat cu The Blues Came Callin (care ar fi putut să fie testamentul muzical al lui Walter) și biografia Rescued From Reality.
Evident, noul album va apărea tot la ei, și iată că avem deja piesa de deschidere, Almost Gone.
Midnight Burst 