Jackson Firebird la al doilea album
Postat: 23/08/2015 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, hard rock, jackson firebird, napalm records, rock, shake the breakdown, stoner Scrie un comentariuAustralia este o țară aparte, muzical vorbind, care a produs trupe interesante, mereu pline de energie. Brendan Harvey și Dale Hudak sunt Jackson Firebird, un nou exemplu al acestei paradigme rock foarte directe.
Photo by Corey Brown, courtesy of Napalm Records
Un duo poate să fie extrem de eficient, cum au demonstrat-o deja White Stripes sau Black Keys și comparațiile sunt inevitabile, dar singurul lucru pe care îl au în comun este atitudinea și un gen de sunet brut și minimalist.
Primul album, Cock Rockin’, din 2012, i-a ajutat să cucerească Australia. Cu cel de al doilea, Shake The Breakdown, este rândul restului lumii.
Va apărea pe 4 septembrie, la Napalm Records, și păstrează aceeași direcție brută și directă ca și primul album, dar marchează și o creștere a maturității artistice, ca și o diversificare a repertoriului (coveruri lo-fi Queen, Fat Bottom Girls, și Shirley Ellis, The Clapping Song). În rest, rock pur, uneori mai stoner, alteori mai groove, cu incursiuni reminiscente rock-ului clasic al anilor ‘80 și ‘90, cu inevitabile accente de blues rock și tone de atitudine, Shake The Breakdown este un rollercoaster sonor.
Dacă așa sună în studio, nu pot decât să bănuiesc efectul devastator pe care îl au live. Shake it!
Clutch și războiul psihic
Postat: 31/07/2015 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, clutch, hard rock, psychic warfare, rock, stoner Scrie un comentariuSau noul album, ce va apărea pe 2 octombrie.
Photo by Dan Winters, courtesy of Weathermaker.
“Psychic Warfare”, cel de-al unsprezecelea efort de studio, are sarcina dificilă de a succeda unui succes de public și critică precum a fost “Earth Rocker”, din 2013.
Originari din Frederick, Maryland (sau cel puțin acolo și-au avut mereu cartierul general), istoria lor se întinde deja pe aproape jumătate de secol. Greu de încadrat într-o nișă, au adus un cockteil extrem de personal de blues, blues rock, hard, stoner…
Clutch sunt aceiași Neil Fallon (voce, chitară, muzicuță), Tim Sult (chitară), Dan Maines (bas), Jean-Paul Gaster (tobe, percuție), iar noul album este produs de Machine, ca și precedentul.
Inspirat (ca în multe alte ocazii) de universul lui Philip K Dick, materialul se anunță mai divers decât oricând (inclusiv funk și blues), păstrând aceeași energie inepuizabilă și infecțioasă. Dovada este și primul video publicat, “X-Ray Visions”.
King King, către lumină
Postat: 27/07/2015 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, king king, reaching for the light 2 comentarii“Reaching For The Light” a fost deja aclamat nu numai ca cel mai bun album de blues rock de anul acesta, dar și unul dintre cele mai bune din epoca modernă a blues-ului.
Temperând puțin entuziasmul, cel de-al treilea album al trupei conduse de Alan Nimmo, este cel mai reușit efort al lor de până acum și marchează un nou nivel de maturitate.
Photo by Adam Kennedy, courtesy of Manhaton Records
King King nu au fost niciodată un grup nou, deși primul album, “Take My Hand”, apărea în 2011. Nimmo era deja un veteran al circutului de blues internațional, iar ceilalți membri ai trupei aveau fiecare cv-uri respectabile.
În 2013, “Standing In The Shadows” ridica miza și aducea noi premii trupei bazate în Glasgow, chemată să deschidă pentru “nașul” blues-ului britanic, John Mayall.
2015 și “Reaching For The Light” au adus nu numai laudele unui cor de fani din ce în ce mai numeros, dar și trecerea către o ligă muzicală fondată de Free, Bad Company sau prima încarnare Whitesnake.
“Hurricane” deschide (pe bună dreptate) furtunos albumul, dar nu îl definește, pentru că diversitatea e suprinzătoare, la fel ca și nivelul extrem de ridicat al tuturor pieselor. Cel puțin componistic, au ajuns la o maturitate artistică deplină. Restul, ține fix de gusturi.
King King nu se mai îndreaptă către lumină, ci sunt pe deplin în ea, binemeritat.
Beth Hart @Sala Palatului
Postat: 25/07/2015 Înscris în: Live | Tags: blues, blues rock, bucuresti, Live, sala palatului 2 comentariiAu trecut patru ani de când am scris prima dată despre Beth Hart aici. Au trecut și mai mulți ani de când am ascultat-o prima oară și am rămas cu gura căscată. Live, am apucat să o văd de-abia marți seară.
În 2011, înainte de apariția primul album cu Bonamassa, “Don’t Explain”, producătorul Kevin Shirley declara: “E mult din Janis în ea, dar e și mai mult din Etta James, doar că nu și-a dat seama încă”. Între timp, nu știu dacă și-a dat seama, dar le-a depășit pe amândouă. Și îmi asum elogiul, mi se pare mai mult decât meritat. Acum, la maturitate, Beth Hart face parte dintr-o elită artistică la care cei mai mulți doar aspiră.
Cum a fost concertul? Fabulos. Atât. Emoția și energia se transmit prea puțin prin vocabular, iar cei prezenți au fost niște privilegiați absoluți. O asemenea prezență scenică am mai văzut doar la Robert Plant, iar concertul, cu minusurile lui, a fost unul dintre momentele muzicale memorabile din viața mea, la modul absolut.
Ce a cântat, lipsurile organizării si ale sonorizării, ca și alte anecdote, contează prea puțin acum. Nu e cazul unui inventar. Pe data viitoare!
Thanks and hello: Ben & Rikkert (Mascot Label Group), Bianca Poldermans.
Robert Cray la a 40-a aniversare
Postat: 23/07/2015 Înscris în: Muzică | Tags: 4 Nights of 40 Years Live, blues, blues rock, robert cray Scrie un comentariuRobert Cray are o carieră ce se întinde de la rădăcinile blues-ului la culmile rockului, pe parcursul a patru decenii.
A crescut ascultând gospel cu Five Blind Boys of Mississippi, soul cu Bobby Bland, chitara rock a lui Hendrix și piesele pop ale Beatles-ilor. Aceste influențe, ca și propriul sunet, deja imprimat în cultura pop modernă, se regăsesc în pachetul aniversar “4 Nights of 40 Years Live” ce va apărea pe 28 august la Mascot Label Group.
Photo: J Katz, courtesy of Mascot Records
Pachetul, produs de Steve Jordan, va conține audio și video, în diverse formate (CD, LP, DVD, Bluray). Primul CD/LP este înregistrat live și cele 13 piese sunt selectate din biblioteca de înregistrări a lui Cray, de mai mult de 20 de albume. Succese de radio sau mai puțin difuzate, avem o panoramă completă, de la „Bad Influence” și „Right Next Door (Because of Me)”, la „Love Gone to Waste” și „These Things”.
Materialul video are mai bine de 94 de minute, extrase din patru concerte, San Francisco Blues Festival și un show de televiziune olandez, dar și fragmente din interviuri cu Eric Clapton, Keith Richards, Bonnie Raitt, Jimmie Vaughan și Buddy Guy, care au ținut să-l omagieze.
Robert Cray band au câștigat cinci premii Grammy, au pus 15 albume în topurile Billboard, albume care s-au vândut în milioane de exemplare și au cântat pe tot globul. “4 Nights of 40 Years Live” este un moment aniversar pe care îl merită din plin.
Midnight Burst 