7 decenii de Johnny Winter

2014, mare an mare pentru Johnny Winter care aniversează 70 de ani de viață, cea mai mare parte petrecuți pe scenă și în studiouri.

Mai alb decât texanul albinos (și fratele său Edgar) nu s-a inventat vreodată, cel mai neașteptat campion al unui gen de muzică atât de neagră, într-o Americă în pline frământări rasiale. La 17 ani îl bătea la cap pe BB King să îl lase să urce pe scena pe care acesta cânta. Agasat, BB a cedat până la urmă. Când a terminat de cântat, l-a aplaudat, împreună cu toată sala (în care el și fratele său Edgar erau singurii albi).

Cariera ce a urmat face parte deja din istoria blues-ului modern. Pendulând constant între country blues în tradiția lui Robert Johnson și blues rock-ul de voltaj înalt, mereu ancorat în Texas blues, Winter este veriga dintre școala de blues britanică și southern rock-ul à la Allman Brothers și Lynyrd Skynyrd.

A avut o viață presărată cu toate stereotipurile bluesman-ului, inclusiv probleme cu drogurile, management prost (sau rău intenționat), cântări sub-mediocre (politicos vorbind)… Johnny Winter le-a văzut pe toate, bune și rele. Întrebat care ar fi momentul de care este cel mai mândru, a răspuns fără ezitare – cele trei albume (câștigătoare de Grammy) pe care le-a produs pentru mentorul său, Muddy Waters, în anii ‘70.

La festivalul South by Southwest a avut loc premiera “Johnny Winter: Down and Dirty”, un film brutal de onest al lui Greg Olliver (co-regizor/co-scenarist/producător al “Lemmy”).

Compilația “True To The Blues” îi retrasează parcursul discografic în 4 CD-uri esențiale și în toamnă este programat să iasă “Step Back”, cel de al doilea album de cover-uri din seria denumită de public “Roots” (demarată în 2011 cu albumul cu același titlu).

Toate astea în timp ce Johny Winter Band este în plin turneu, până în noiembrie. Ce să facă omul la 70 de ani?  Ce știe și ce a făcut o viață întreagă.