In Your Face, povestea lui Neil Zlozower

Într-o lume ideală numele lui Neil Zlozower ar trebui să fie familiar oricărui fan de rock ce se respectă. Condiția fotografului este aprioric cea de a pune în valoare subiectul fotografiei și nu pe realizatorul ei, așa că pentru masele de fani numele este prea puțin cunoscut, iar figura chiar deloc. Și totuși… Când am auzit prima oară de el, avea reputația că pentru a fi cu adevărat un rockstar aveai nevoie de validarea de a fi fost fotografiat de Neil.

Sute de coperți de reviste, nenumărate postere, coperți de discuri, cărți… munca lui Zlozower face mult mai mult decât să documenteze o bună parte din cele mai fertile decenii ale rockului contemporan și devine o componentă de sine stătătoare a culturii pop în sensul ei cel mai larg.

Ca orice aspect cultural relevant, și Neil (sau, cum este cunoscut de toată lumea, Zloz) merita să fie documentat la rândul său. Realizatorul devine subiect, “musca de pe zid” devine obiectul central al observației și iată că începutul anului ne-a adus In Your Face, un documentar ce se înscrie pe o listă extrem de scurtă, unul dintre foarte puținele filme ce au ca subiect unul dintre marii fotografi ce s-au concentrat pe muzică și pe creatorii săi.

iyf-chad-out-now-13laurels-100dpi

Cuplul de realizatori Beate și Declan Maynes, adică Rattlesnake Productions din Austria și-au asumat sarcina deloc simplă de a face un film despre Zloz.

A durat mai bine de trei ani și rezultatul este impresionant. Dincolo de spectaculozitatea subiectului însuși (Scott Ian îl descrie pe Neil pur și simplu ca “definiția rock’n’roll-ului”), realizatorii au reușit să facă un film ce merge la fel de bine pe micul și pe marele ecran, care se urmărește cu inima la gură ca un film de acțiune plin de adrenalină și cu gura până la urechi ca o comedie de cea mai bună calitate.

Prieteni din copilărie, rude, muzicieni (foarte mulți muzicieni), ziariști, fotografi (!!!), defilarea celor care țin să își împărtășească părerile despre Zloz și poveștile cu el devine o paradă strălucitoare a celor care îl admiră – de la Michael Anthony, Billy Sheeehan și Frank Bello, printre Henry Rollins, Chad Smith, Joe Satriani, Steve Vai și John 5, Slash, Steve Vai, Zakk Wylde, până la Igor Vidyashev, Ross Halfin, Barry Levine sau Kianna Dior… lista este pe cât de diversă pe atât de lungă.

Oricum l-ar descrie (și nu îl menajează deloc, cum de altfel nu se menajează nici el însuși), ceea ce se conturează este un portret extrem de viu și extrem de crud (mai ales în sensul lipsei oricărui machiaj), aproape chirurgical în detaliile sale, al fotografului și omului Neil Zlozower și al timpurilor sale. Nu doar un portret, ci și un autoportret, implacabil, plin de umor, dar nemilos de sincer. Zloz povestește, își asumă, nu regretă nimic și da, vorbește tare, foarte tare, vrea să controleze tot și calcă peste orice se pune în calea a ceea ce are de făcut în momentul respectiv.

Capacitatea de a spune o poveste cinematografică consistentă și antrenantă este un alt atu al realizatorilor. Extrem de dinamic, de-a dreptul un vârtej senzorial, extrem de inspirat numitul In Your Face merită toate laudele pentru acuratețea reprezentării spiritului subiectului ales, pentru sinceritatea și integritatea realizării, drept pentru care în cursul anului trecut a strâns o colecție deja impresionantă de premii la festivaluri.

De la începutul anului este prezent pentru public pe principalele platforme digitale – Amazon, iTunes, Google Play, Vimeo. Pentru că suntem în România, singura platformă care ne este accesibilă în acest moment este Vimeo On Demand. Da, costă niște bani ca să poată fi văzut, dar să fim serioși, se poate descărca cu prețul a două bilete la cinema.

Adrian Coleașă


Kevin Carter Still Rocks!

Aseară am văzut un film care la lansare a fost primit cu cronici proaste (și foarte proaste), The Bang Bang Club. Filmul fiind inedit pentru mine și neavând habar de cronici, mi-am permis să fiu prins de poveste, de personaje și întrebările grave de deontologie profesională și etică pe care le prezenta.

Unul dintre personajele principale se numește Kevin Carter. Cine a fost el? Un fotojurnalist sud-african, câștigător al unui premiu Pulitzer în 1994.

Kevin Carter

Foarte probabil că numele lui este necunoscut publicului larg, dar fotografia sa face în continuare înconjurul globului și a intrat în patrimoniul culturii populare universale.

Născut și crescut în Johannesburg, a fost membru al clubului Bang Bang (alături de Kent Oosterbroek, Greg Marinovich și Joao Silva), deveniți legendari mai ales pentru munca lor de martori ai brutalității apartheidului și a vremurilor sale.

La trei luni după ce a primit premiul Pulitzer, Kevin Carter s-a sinucis, la doar 33 de ani, bântuit de fantomele ororilor pe care le-a imortalizat și marcat de moartea lui Ken Oosterbroek.

Despre Kevin s-a făcut un 2006 documentar, The Death of Kevin Carter: Casualty of the Bang Bang Club, nominalizat la Oscar. În 2010, a apărut lungmetrajul The Bang Bang Club, care le spune povestea, bazat pe cartea scrisă de cei supraviețuitori ai grupului, Greg Marinovich și Joao Silva.

Dar Kevin Carter a impactat mai mult decât conștiința vizuală a oamenilor.

În 1996, Manic Street Preachers au scos o piesă numită chiar Kevin Carter, apărută pe albumul Everything Must Go, iar în 2001, ultimul album Savatage, Poets And Madmen, este bazat în întregime pe viața lui.

Kevin Carter a avut o viață scurtă, extrem de agitată și controversată. Întrebarea “dar ce ai făcut ca să ajuți fetița înfometată pe care ai fotografiat-o?” foarte probabil că a fost picătura care a umplut paharul și a contribuit la decizia lui finală. Mai ales că judecata venea doar din partea “celorlalți”, nu și a colegilor de breaslă.

Dincolo de persoană, rămâne munca lui și o figură emblematică pentru tot ceea ce înseamnă fotojurnalism.

“Tonight He Grins Again”, piesă bonus a albumului “Poets And Madmen”.