In Your Face, povestea lui Neil Zlozower

Într-o lume ideală numele lui Neil Zlozower ar trebui să fie familiar oricărui fan de rock ce se respectă. Condiția fotografului este aprioric cea de a pune în valoare subiectul fotografiei și nu pe realizatorul ei, așa că pentru masele de fani numele este prea puțin cunoscut, iar figura chiar deloc. Și totuși… Când am auzit prima oară de el, avea reputația că pentru a fi cu adevărat un rockstar aveai nevoie de validarea de a fi fost fotografiat de Neil.

Sute de coperți de reviste, nenumărate postere, coperți de discuri, cărți… munca lui Zlozower face mult mai mult decât să documenteze o bună parte din cele mai fertile decenii ale rockului contemporan și devine o componentă de sine stătătoare a culturii pop în sensul ei cel mai larg.

Ca orice aspect cultural relevant, și Neil (sau, cum este cunoscut de toată lumea, Zloz) merita să fie documentat la rândul său. Realizatorul devine subiect, “musca de pe zid” devine obiectul central al observației și iată că începutul anului ne-a adus In Your Face, un documentar ce se înscrie pe o listă extrem de scurtă, unul dintre foarte puținele filme ce au ca subiect unul dintre marii fotografi ce s-au concentrat pe muzică și pe creatorii săi.

iyf-chad-out-now-13laurels-100dpi

Cuplul de realizatori Beate și Declan Maynes, adică Rattlesnake Productions din Austria și-au asumat sarcina deloc simplă de a face un film despre Zloz.

A durat mai bine de trei ani și rezultatul este impresionant. Dincolo de spectaculozitatea subiectului însuși (Scott Ian îl descrie pe Neil pur și simplu ca “definiția rock’n’roll-ului”), realizatorii au reușit să facă un film ce merge la fel de bine pe micul și pe marele ecran, care se urmărește cu inima la gură ca un film de acțiune plin de adrenalină și cu gura până la urechi ca o comedie de cea mai bună calitate.

Prieteni din copilărie, rude, muzicieni (foarte mulți muzicieni), ziariști, fotografi (!!!), defilarea celor care țin să își împărtășească părerile despre Zloz și poveștile cu el devine o paradă strălucitoare a celor care îl admiră – de la Michael Anthony, Billy Sheeehan și Frank Bello, printre Henry Rollins, Chad Smith, Joe Satriani, Steve Vai și John 5, Slash, Steve Vai, Zakk Wylde, până la Igor Vidyashev, Ross Halfin, Barry Levine sau Kianna Dior… lista este pe cât de diversă pe atât de lungă.

Oricum l-ar descrie (și nu îl menajează deloc, cum de altfel nu se menajează nici el însuși), ceea ce se conturează este un portret extrem de viu și extrem de crud (mai ales în sensul lipsei oricărui machiaj), aproape chirurgical în detaliile sale, al fotografului și omului Neil Zlozower și al timpurilor sale. Nu doar un portret, ci și un autoportret, implacabil, plin de umor, dar nemilos de sincer. Zloz povestește, își asumă, nu regretă nimic și da, vorbește tare, foarte tare, vrea să controleze tot și calcă peste orice se pune în calea a ceea ce are de făcut în momentul respectiv.

Capacitatea de a spune o poveste cinematografică consistentă și antrenantă este un alt atu al realizatorilor. Extrem de dinamic, de-a dreptul un vârtej senzorial, extrem de inspirat numitul In Your Face merită toate laudele pentru acuratețea reprezentării spiritului subiectului ales, pentru sinceritatea și integritatea realizării, drept pentru care în cursul anului trecut a strâns o colecție deja impresionantă de premii la festivaluri.

De la începutul anului este prezent pentru public pe principalele platforme digitale – Amazon, iTunes, Google Play, Vimeo. Pentru că suntem în România, singura platformă care ne este accesibilă în acest moment este Vimeo On Demand. Da, costă niște bani ca să poată fi văzut, dar să fim serioși, se poate descărca cu prețul a două bilete la cinema.

Adrian Coleașă


Moș Metallica aduce daruri

Și anume un reportaj de 20 de minute despre concertul din Antarctica, din 2013, “Freeze ‘Em All”.

FreezeEmAll

Download-ul este gratuit, nefiind nevoie decât de crearea unui cont pe site-ul oficial, www.metallica.com. Sau streaming, cum preferă fiecare.

Este deja al doilea scurt-metraj disponibil pe site, după cel de animație al lui Robert Trujillo, “’Tallica The Parking Lot”, disponibil și el ca download gratuit.

Vizionare plăcută!


“Într-o zi o să zbor”– John Mayer

Nimeni nu i-a cerut lui Eastwood Allen să petreacă șase luni făcând un documentar despre John Mayer. Dar a făcut-o. Pe gratis.

Am citat de pe site-ul realizatorului “Someday I’ll Fly”. Documentar făcut de un fan, din perspectiva artistului, folosind resursele publice și care se concentrează 100% pe parcursul artistic al lui Mayer și 0% pe bârfe. Făcut și pus la dispoziția noastră a tuturor, gratis.

Someday I'll Fly

John Mayer este extrem de popular. Controversat datorită laturii pop  care i-a și adus succesul comercial invidiat, omul este un muzician cu talent și abilități incontestabile. Cât de credibil este în postura de bluesman / blues-rocker rămâne la latitudinea fiecăruia să decidă; părerea mea este că tocmai datorită succesului său și publicului pe care îl atinge este un mesager bun al unor muzici care altfel poate nu ar ajunge deloc la respectivii.

Mi-a plăcut documentarul lui Eastwood Allen și nu pot decât să-l recomand oricui are o oră la dispoziție. Cu siguranță va avea mult mai mult de câștigat decât o oră de știri inepte, show-uri retarde sau alte pseudo-mondenități tabloide.

Cât despre Eastwood Allen însuși, dincolo de postura asumată de fan, m-a convins cu abilitățile de realizator. Nu pot decât să-i mulțumesc pentru timpul petrecut cu realizarea filmului și mai ales pentru că l-a împărtășit cu noi toți.

Cât despre Mayer, el zboară deja, orice părere am avea noi despre el.


Documentar: "The Blues: American History in the Present Day"

Câteodată nu trebuie să cauți lucruri, te găsesc ele pe tine.  Cam așa mi s-a întâmplat mai devreme, când, fără nici un avertisment, un mic documentar, țuști, mi-a sărit in brate.  Mama și tata lui, Erin Walker și Anthony Sapienza (adică „Seventh Hour Blues”), l-au botezat „The Blues: American History in the Present Day”.

Buddy Guy, Hubert Sumlin, Taj Mahal, Pinetop Perkins și Slam Allen împărtășesc din experiențele lor și vorbesc despre blues. Doar 22 de minute, dar 22 de minute care nu pot decât să bucure orice fan. Cu atât mai mult cu cât Seventh Hour Blues l-au pus pe YouTube ca să ne bucurăm cu toții de el.