NIK WEST concertează pe 17 octombrie în Berăria H

Cu un look surprinzător, energie debordantă și talent muzical înnăscut, basista NIK WEST își va face simțită prezența la București, în cadrul unui concert de proporții, ce va avea loc luni, 17 octombrie, la Berăria H, începând cu orele 21:00.

Aflându-se la prima sa vizită în România, chitarista americană supranumită Lenny Kravitz la feminin, propune bucureștenilor o variantă inedită de spectacol, împreună cu chitaristul Tomo Fujita – cunoscut pentru colaborările sale cu Phil Collins, Kenwood Dennard, Ronnie Earl si Paul Jackson – și toboșarul John Blackwell – fost baterist al unor artiști precum Prince, Justin Timberlake și Patti Labelle. Această formulă se numește Funkalaya și s-a remarcat la nivel internațional prin modul fenomenal de a readuce în prim plan groove-urile funky.

NIK WEST stăpânește cu precizie profunzimile artistice ale instrumentului său. Atunci când cântă se simt influențele funky ale lui Larry Graham, Louis Johnson și Marcus Miller. Cunoscută pentru cover-ul piesei Back in Black de la AC/DC, NIK a impresionat mulți fani înrăiți ai rockului și a devenit instant o preferată a legendarului Steven Tyler. Există mulți cântăreți buni, însă doar o parte dintre ei întrunesc caracteristicile vocale necesare pentru a-i face pe ceilalți să continue să-i asculte. „M-a surprins foarte tare faptul că Lenny Kravitz s-a uitat la toate videoclipurile mele și că a fost atât de impresionat de cover-ul pentru Teen Town încât a vrut să mă cunoască personal”, spune artista.

Călătoria muzicală a lui West a început în orașul natal, Phoenix, Arizona. Tatăl ei – un chitarist desăvârșit – a învățat-o să cânte la chitară pe vremea când ea avea 13 ani. Nik a crescut într-un mediu plin de muzică și creativitate, surorile ei cântând la clape, tobe, vioară și chitară.

Cu toate că și-a început drumul muzical studiind chitara, Nik și-a dat seama de adevărata sa chemare atunci când a descoperit basul, în timpul liceului, pe vremea când asculta piesa You Wanna Be Startin Somethin’ a lui Michael Jackson. 

Cariera sa artistică include colaborări cu artiști precum Dave Stewart de la Eurythmics, Prince, John Mayer, precum și apariții în calitate de invitat special la American Idol. Basista, cântăreața și compozitoarea Nik West este mult mai mult decât un chip frumos. Alex Henderson, renumit critic muzical al Billboard, rezumă incredibilul talent al lui West zicând că „este unul dintre singurii artiști ai secolului 21 care nu are lacune în materie de talent”.

În timp ce Nik lucra la primul album, Dave Stewart de la Eurythmics a descoperit proiectul, s-a îndrăgostit de vocea ei și a contactat-o pentru a lucra împreună. În câteva zile, West performa cu Stewart în Los Angeles în fața unor mulțimi imense.

Puțin timp mai târziu a început o colaborare și cu compozitorul și producătorul Glen Ballard (Alanis Morissette, George Strait și Michael Jackson). De atunci, Nik a mai cântat, înregistrat și jamm-uit cu artiști precum Prince, John Mayer și Marcus Miller. Talentul său le-a atras atenția lui Lenny Kravitz, Steven Tyler și Flea (RHCP). 

Înainte să apară pe coperta Bass Musician Magazine și în revistele Bass Player, Bass Quarterly Germany, și Bass Magazine Japan, îndemânarea lui West a fost observată de legendara companie muzicală Fender, care i-a oferit un endorsement artistic. Nik a fost unul dintre primii muzicieni care au cântat la primul bas cu șase corzi de la Fender. Mai târziu i s-a oferit un endorsement pentru amplificatoarele SWR Black Beauty. Fotografia cu West pentru reclama SWR a fost selecționată de însuși basistul Marcus Miller. „Când cineva era sunat de Prince și de directorul muzical al lui Michael Jackson (Michael Bearden), era clar că trebuia să fie ceva special în legătură cu persoana respectivă!”.

Bilete pentru concertul basistei NIK WEST, de la Bucuresti, sunt disponibile atât la Berăria H, precum și la standul TICKETNET din Unirea Shopping Center etj.2, magazinul Muzica, Libraria Mihai Eminescu, agentiile TUI Travel Center si Eurolines sau online prin WWW.TICKETNET.RO, WWW.BERARIAH.RO, WWW.IABILET.RO, și WWW.BILET.RO. Prețurile acestora variază în funcție de categoria de loc, după cum urmează: cat. I – 120 lei, cat.II – 90 lei și cat.III – 70 lei.

Facebook: https://www.facebook.com/Spectaculis-569419209851409


BluesCore – blues to the core

Duminică seara în Green Hours, sub amenințarea nu doar a ploii, ci chiar a furtunii. La doar două zile după concertul cu Cyfer, l-am revăzut pe Raul Kusak, de data aceasta alături de Hanno Höfer și Liviu Pop, adică BluesCore.

Hanno Höfer - by Adrian Coleașă, 2016 Raul Kusak - by Adrian Coleașă, 2016 Liviu Pop - by Adrian Coleașă, 2016

Din nou blues, cu accente de jazz, din nou muzicieni excepționali. Hanno este unul dintre cele mai bine păzite secrete la vedere ale blues-ului autohton, un chitarist mereu în serviciul cântecului și al grupului din care face parte, iar Liviu este din punctul meu de vedere unul dintre vârfurile absolute ale tobelor românești. Cu o energie debordantă, aproape că reușește să transforme acest instrument ritmic într-unul solistic.

Totul subsumat Hammond-ului lui Raul, seara a curs cu pedala de accelerație la podea și s-a terminat prea repede. Piese clasice și jam-uri inspirate s-au succedat amețitor și fluid, într-unul din acele concerte pe care regreți că n-au fost înregistrate pentru posteritate. Dar acesta este mereu șarmul live-ului.

Cei ce s-au temut de ploaie, ghinion, au ratat un (alt) moment excelent, Cei ce au fost prezenți au apreciat și se vor regăsi cu siguranță la viitoarele întâlniri.

O galerie foto a serii este disponibilă aici.


Cyfer Kusak Duo @Green Hours

Vineri seara, 26 august, la Green Hours ar fi trebuit să cânte Cyfer Organ Trio. Nașu Claudiu Purcărin n-a mai putut participa, așa că am asistat la concertul Cyfer Kusak Duo.

Nici Călin Cyfer (chitară), nici Raul Kusak (clape) nu mai au nevoie de nici o prezentare pentru oricine a fost cât de cât atent la peisajul blues/funk/jazz din oraș din ultimele decenii. Amândoi sunt vârfuri ale instrumentelor lor și întotdeauna o plăcere de urmărit, împreună sau separat.

Călin Cyfer - by Anca Coleașă, 2016

Nu au dezamăgit nici acum, în pofida lipsei oricărei secții ritmice și a răcelii lui Raul. Din contră, am remarcat și mai clar cât de solid este Cyfer ritmic și cât de delicat și inventiv se poate lansa Raul improvizatoric. Cât despre valențele solistice ale lui Călin, numai cine nu l-a ascultat vreodată nu are idee de bogăția ludică de idei dintr-un solo al său.

Raul Kusak - by Adrian Coleașă, 2016

Piese clasice de blues și piese Cyfer, cam acesta a fost repertoriul, cu un bonus Depeche Mode, Personal Jesus. Poate bizar, dar atât de potrivit în context în versiunea lor încât mi-a crescut respectul nu doar pentru interpreții care au adaptat cântecul, dar și pentru cei care l-au compus.

O altă seară reușită pe terasa Green Hours, cât mai multe și mai dese înainte! Pentru cei care au lipsit și nu numai, cum s-a văzut concertul din public, aici și aici.


Sco-Mule: Gov’t Mule Featuring John Scofield

Anul era 1999.

Gov’t Mule era un proiect de jam band southern roots al lui Warren Haynes și Allen Woody (amândoi de la Allman Brothers Band), care începea să capete o existență proprie, dar era încă departe de ceea ce a devenit astăzi.

John Scofield, unul dintre idolii moderni ai publicului de jazz și fusion, începea să-și lărgească baza de fani cu audiențele jam band-urilor.

Colaborarea Scofield – Mule era o potrivire perfectă și s-a materializat în două show-uri legendare, din care nu au apărut înregistrări. Până acum.

Pe 26 ianuarie, a apărut CD-ul dublu Sco-Mule, două ore și jumătate de compoziții Mule și Scofield, coveruri James Brown, piese John Coltrane și Wayne Shorter.

Cei doi chitariști, Warren Haynes și John Scofield, au fost însoțiți pe scenă de Dr Dan Matrazzo la clape, Allen Woody la bas și Matt Abts la tobe – în Georgia, în septembrie 1999.

Un amestec de jazz, blues, rock, soul și funk într-un album așteptat de mai bine de 15 ani, care va putea fi retrăit de o nouă generație, deoarece Mule și Scofield vor străbate împreună Statele Unite, de la Seattle la New York și de la Columbus la Nashville.

Poate mai mult de atât, dar asta rămâne de văzut.


Bonamassa într-un nou cuplu muzical

Dacă tot a mers de două ori deja cu Beth Hart, de ce să schimbe o rețetă care funcționează și pare să-i priască?

Noua parteneră este Mahalia Barnes, fiica lui Jimmy Barnes, despre care am mai scris aici.

Ca și în cazul Beth Hart, este un album de coveruri, de data asta funk, un tribut adus lui Betty Davis, o figură aparte, muzical și nu numai.

Fosta nevastă a lui Miles Davis a fost nu numai o cântăreață de mare forță, dar și o influență reală asupra trompetistului. După cum spune chiar Miles, ea este cea care l-a introdus într-o lume complet nouă pentru el, care cuprindea figuri precum Jimi Hendrix sau Sly Stone Influența lor este extrem de vizibilă pe un album de referință, precum Bitches Brew (care aparent ar fi trebuit să se cheme Witches Brew, dar a fost schimbat la sugestia lui Betty).

Extrem de controversată datorită atitudinii extrem de sugestiv sexuală, Betty a avut o carieră muzicală meteorică, dar a devenit un personaj cult.

Pe 23 februarie va apărea Ooh Yea – The Betty Davis Songbook, cel de-al doilea album Mahalia Barnes & The Soul Mates; featuring Joe Bonamassa și produs de inevitabilul Kevin Shirley.

Bonamassa este mereu confortabil și inspirat în postura colaborării cu voci feminine (mi se pare chiar mult mai mult decât cu cele masculine), deci această celebrare a uneia dintre cele mai progresive voci funk și r’n’b din toate timpurile, se anunță mai mult decât de promițător.

Atât de promițător încât ma ademenește chiar și pe mine, care am o problemă declarată cu funk-ul.