Primul președinte fan metal
Postat: 24/07/2014 Înscris în: Știri | Tags: indonezia, joko widodo, metal, președinte, rock Scrie un comentariuDacă Obama organizează concerte blues și soul la Casa Albă, iar regele Thailandei, Majestatea Sa Bhumibol Adulyadej, este un muzician și compozitor de jazz recunoscut și respectat, ne lipsea un șef de stat pasionat de rock.
S-a rezolvat și asta, pe 22 iulie președinte ales al Indoneziei devenind Joko Widodo (aka Jokowi), guvernator al Jakartei și fan declarat de rock și metal – de la Metallica și Zeppelin, până la Lamb Of God și Napalm Death.
Da, omul se duce la concerte și ține să își declare preferințele muzicale, chiar dacă vorbește cu ziariști serioși, precum cei de la The Guardian, BBC sau agenția națională, AFP.
Numele său a ajuns în presa muzicală și anul trecut, când a primit cadou de la Metallica un bas semnat de Rob Trujillo, pe care a fost nevoit să-l cedeze după o decizie controversată a Comisiei de Eradicare a Corupției. Ceea ce nu l-a împiedicat să fie în mijlocul publicului când Metallica au cântat în Indonezia.
Dincolo de opțiunile sale politice sau religioase (mărturisesc, tot ce citesc despre el mă face să-l simpatizez), alegerea lui va ajuta cu siguranță scena rock locală, care în ultimii ani a început să scoată capul în lume.
Ministry, cântecul de lebădă
Postat: 15/07/2014 Înscris în: Muzică | Tags: industrial, last tangle in paris, metal, ministry Scrie un comentariuCine nu îi știe pe Ministry a pierdut trei decenii de muzică excepțională.
Îmi aduc aminte șocul pe care l-am avut când i-am ascultat prima dată. Nu erau prima trupă de industrial la care fusesem expus, dar nici una nu avea intensitatea și ferocitatea pe care le vedeam atunci.
De la începuturile synth pop din 1981, au evoluat la industrial metal spre sfârșitul deceniului, iar succesul mainstream a venit în anii ‘90. De atunci au știut mereu să se reinventeze, rămânând credincioși acelui ceva original care i-a separat de ceilalți și i-a făcut Ministry.
Fast forward până în 2008, când Al Jourgensen a anunțat sfârșitul grupului. Din fericire nu s-a ținut de cuvânt și 2011 a adus reunirea live, 2012 un nou album, “Relapse”, și un turneu mondial. Din păcate, același an a adus și moartea chitaristului Mike Scaccia și finalul. În 2013, “From Beer To Eternity” a fost albumul postum, însoțit de anunțul oficial că va fi și ultimul.
Aproape neașteptat, luna aceasta a apărut “Last Tangle In Paris”, cu material live înregistrat în timpul DeFiBriLaTouR din 2012.
Jake E. Lee & Red Dragon Cartel
Postat: 25/06/2014 Înscris în: Muzică | Tags: hard, heavy, jake e lee, metal, red dragon cartel, rock Scrie un comentariuOzzy a avut mereu un fler deosebit la chitariști excepționali. După ce Ozzy a ezitat între Jake E. Lee și George Lynch, Jake a fost cel ce i-a urmat regretatului Randy Rhoads. Omul cu recomandarea a fost basistul Dana Strum, care îl adusese și pe Randy.
Jake E. Lee a scos două albume clasice cu Ozzy, “Bark At The Moon” și “The Ultimate Sin”. Problema a fost creditarea pieselor (și evident drepturile de autor); “Bark At The Moon” este creditat în întregime lui Ozzy, Albumul s-a vândut în trei milioane de exemplare doar în State, ”So Tired” și “Bark At The Moon” au fost single-uri de succes și toți banii s-au dus în contul lui Ozzy. Mai târziu, Jake a declarat public că el a scris “Bark At The Moon”.
Extrem de plauzibil, cu atât mai mult cu cât următorul album, “The Ultimate SIn”, este creditat în întregime lui Lee și basistului Bob Daisley. Singura exceptție, “Shot In The Dark”, cel mai mare hit american al lui Ozzy de până atunci, scris de Lee și Phil Soussan. Din nou cu probleme de culise, gurile rele spun multe, evident legate de drepturile de autor și banii aferenți.
Jake E. Lee a fost concediat de Sharon printr-o telegramă, așa că și-a văzut de viață și de noua trupă, Badlands. Trei albume (dintre care unul postum), succes rezonabil și povestea s-a terminat la începutul anilor ‘90.
De atunci a rămas relativ în umbră, deși albumele solo și diversele colaborări au fost aplaudate de critici (“A Fine Pink Mist” a fost comparat la vremea lui cu “Surfing With The Alien”).
Vremurile s-au schimbat și Jake revine cu o nouă trupă, Red Dragon Cartel. Bașca diverse bunătăți, cum ar fi modelul semnătură de la Charvel.
Cu o mulțime de invitați pe album, cineva se pare că dorește să-i relanseze cariera lui Jake. Robin Zander (Cheap Trick), Paul Di’Anno, Rex Brown (Pantera, Kill Devil Hill)…
Muzical, atinge cele mai bune momente din vremurile Ozzy și Badlands. Mult mai Ozzy decât Badlands, îmi sună mie. Clipurile oficiale sunt destule și încă nu am găsit unul care să-mi displacă – “Feeder”, “Shout It Out”, “Deceived”.
Pe ansamblu, un album solid, mă bucur că a revenit, era/este un chitarist prea bun ca să dispară în neant,
Crematory 2014
Postat: 17/06/2014 Înscris în: Muzică | Tags: antiserum, crematory, gotic, metal, rock Scrie un comentariuRecunosc, nu îi ascultasem de mult pe Crematory. Cumva, au dispărut de pe radarul meu.
Neimpresionați în vreun fel că nu mai stăteam eu cu ochii și urechile pe ei, și-au văzut de treabă liniștiți, iar în februarie au scos un album nou, “Antiserum”.
Pe mine m-a luat pe nepregătite, nu le urmărisem parcursul din ultimii 10-15 ani. Îmi plac fuziunile de elemente disparate, dar nu mă așteptam la ce am ascultat. Chiar dacă sunt inevitabile comparațiile cu Rammstein, rezultatul final îmi place; cumva, reușesc să-și păstreze o identitate creată de mult timp, orice ingrediente ar adăuga rețetei. Au o personalitate distinctă, ceea ce fac reușește de fiecare dată să mă agațe, indiferent cât electro, industrial sau alte arome au pus în sos. De data asta, la patru ani după “Infinity”, nu au scris un album mare, dar se ascultă (și re-ascultă) cu plăcere.
In Flames și farmecele sirenelor
Postat: 16/06/2014 Înscris în: Muzică | Tags: in flames, metal, rock, siren charms Scrie un comentariuIn Flames vor avea album nou în septembrie. “Siren Charms” beneficiază de o campanie subtilă și nu prea, dar eficientă.
Ieri au terminat și filmările la primul clip, „Rusted Nail” cu omniprezentul Patrick Ullaeus. Mă fascinează ubicuitatea omului, toată lumea pare să filmeze numai cu el zilele astea.
Din cel de-al unsprezecelea album de studio au scăpat deja două piese pe net, “Rusted Nail” și “Through Oblivion”. Sau au “scăpat”, să ne amintim că și site-ul le-a fost “spart” înainte să fie remodelat complet. Atunci s-a anunțat și noul album, la care munceau din august 2013.
Comentariile, ca de obicei, sunt împărțite. Habar n-am, mai e până iese tot albumul, mie îmi place ce aud. Știu o singură trupă care a făcut toată viața același album și ăia sunt AC/DC; altora nu le-a reușit. Dacă oamenii au chef să încerce altceva, nu pot decât să-i aplaud. Dacă îmi place, ascult, dacă nu, nu, e chiar atât de simplu.
Midnight Burst 