Pyogenesis, a blast from the past

Ca orice altceva în țara asta și peisajul muzical a fost extrem de haotic mai ales în prima parte a anilor ‘90. Presa se inventa, mai pe genunchi, mai după ureche, cu atât mai mult cea muzicală, cât era și ea. Nu existau reguli, cam nimeni nu știa exact ce face, furam meserie de pe unde puteam și încercam să înțelegem un sistem bine pus la punct afară la care doar visam (și la care jinduiam). Iar printre cei care ne-au băgat în seamă și pe noi, ăștia mai mici și mai amărâți din România, au fost și Nuclear Blast, pe atunci un label și distribuitor prin poștă de-abia fondat de Markus Staiger prin 1987.

De la ei și de la Peaceville am văzut primele press release-uri și press kituri adevărate, venite prin poșta aia melcoasă, am făcut interviuri (cu reportofonul lipit de telefonul ăla cu disc), am scris doar despre ce am vrut și am dat pe radio doar ce mi-a plăcut (sau măcar mi s-a părut interesant). Alte vremuri, alte posibilități!

Pyogenesis au fost printre trupele noi-nouțe promovate de Nuclear Blast. Atât de nouă încât primul material, Waves Of Erotasia, un EP cu 4 piese a fost primul lor material atât pentru Nuclear Blast, cât și sub noul nume (după ce s-au rebotezat din Immortal Hate).

Pyogenesis Waves

Cam ăsta era pachetul, iar press release-ul (adicătelea comunicatul de presă) anunța atât turneul proaspăt încheiat cu Anathema, cât și apariția unui nou album, în iulie 1994.

N-a fost să fie iulie, ci octombrie, dar a venit și Sweet X-rated Nothings.

Pyogenesis Sweet

Albumul i-a ajutat să treacă la alt nivel, Rock Hard trimitea un reporter cu ei în turneul prin nou înființata republică Cehia și publica un articol de 4 pagini, cântau la Wacken și în Mexic, unde intraseră pe locul 1 în topul albumelor de import.

Și totuși, următorul album, Twinaleblood, a fost înregistrat tot în studioul trupei, a apărut în decembrie 1995 și da, așa cum spunea press release-ul s-a dovedit highly addictive.

Pyogenesis Twinaleblood

Cam aici, după Twinaleblood, drumurile noastre s-au despărțit, așa a fost să fie.

Odată cu anunțarea turneului în România am trecut iar în revistă această trupă care poate ar fi meritat mai mult, comercial vorbind, dar poate au fost prea în fața momentului pentru a fi apreciați așa cum ar fi trebuit, ca și alți pionieri. Până la urmă, colegii lor ceva mai celebri de la Type O Negative au avut și multă baftă și altă piață.

Ce m-a bucurat să constat e că cel puțin Twinaleblood rezistă cu succes la testul timpului și recunosc, îl ascult acum cu și mai multă plăcere decât atunci când a apărut. Nu e vorba de nostalgie, și-au continuat drumul și au evoluat artistic foarte frumos. Albumele noi mi se par la fel de relevante ca și cele vechi la momentul lor, iar evoluția nu poate fi decât salutată.

Pyogenesis

Lumea muzicală s-a schimbat, noi ne-am schimbat, e firesc să fie așa și mă bucur că se întâmplă lucruri ca acest mini turneu din weekend, Vineri la Cluj, sâmbătă la Timișoara, duminică în București, ar fi păcat să-i ratați, nostagici sau nou convertiți.

Adrian Coleașă


Câștigați cu Slayer și Nuclear Blast!

Moș Metal vine cu cel mai apetisant concurs de sfârșit de an. Pentru a mulțumi fanilor ce au asigurat succesul noului Repentless, Slayer și Nuclear Blast pun la bătaie o chitară de-a lui Kerry King, semnată de toți membrii formației.

Răspunsul la o întrebare penibil de simplă pentru orice fan Slayer vă aduce înscrierea în tombola ce are ca premiu unic această chitară. Click pe imaginea de mai jos, până pe 10 ianuarie. Baftă!

 Concurs Slayer/Nuclear Blast


Blues Pills la debut

Nuclear Blast era sinonim odată cu metalul extrem. Lucrurile s-au mai schimbat, iar pe 25 iulie vor lansa albumul de debut Blues Pills.

Blues Pills Official Site Retro-rock, heavy blues cu accente psihedelice, cvartetul suedezo-francezo-american are deja un EP la Crusher Records, “Bliss”, și a atras deja atenția presei.

Toată povestea asta retro nu e ceva nou și unii au beneficiat destul de pe urma ei, de la Wolfmother până la Rival Sons, de exemplu. Elin Larsson aduce mai degrabă a Grace Slick decât a Janis, iar trupei i se prevede un viitor strălucit. Baftă!