Concert Orkid + Zammorian + Coven Clash

Vineri, 18 ianuarie 2019 / Acces public: 20:00

Bilete:
================================
20 lei, presale până joi, 17 ianuarie inclusiv

https://goo.gl/9gFuqX sau https://goo.gl/TbHzxo

30 lei, acces general (în ziua evenimentului)
================================

Orkid este un trio de shoegazeri nervoși din București, care își definesc stilul ca fiind post-traumatic blues. Pentru ei este definitorie afecțiunea și respectul pentru balene, orci și tot felul de alte bestii marine, terestre și extraterestre.

Concertul din Quantic este primul din IIIxIII, o serie de trei concerte cu câte trei trupe, ultimul fiind programat pe 29 mai, dată la care se împlinesc trei ani de la primul concert Orkid și totodată o celebrare a întoarcerii la formula inițială de trio:

Vlad Ilicevici: chitare, synthuri, voce, concept
Radu Pop: tobe, art direction
George Frătica: bass

Având influențe diverse, de la punk la post-rock și de la blues la prog sau chiar muzică academică, Orkid au lansat primul lor LP – Standing Still in the Dark – în octombrie 2016, urmat de single-ul Beasts Apart în decembrie 2017, apoi de EP-ul (soundtrack) Suruaika în aprilie 2018. Ultimul lor single Daily Extinction a fost înregistrat avându-l ca producător pe Adrian Despot, la VdV Music Studio, a fost lansat pe 30 noiembrie 2018 și este urmat de un mini-turneu ‘The Extinction Trip‘ din care face parte și concertul din Club Quantic/București.

Pentru că cei doi fondatori ai grupului vin din zona producțiilor vizuale – Vlad este de formare scenarist și regizor de film, iar Radu – animator și artist grafic – Orkid este un produs cinematic, care pune accentul și pe vizualuri animate, ilustrație și design.

Zammorian este un grup post-psychedelic de creatori. Muzica lor instrumentală povestește, într-un stil cinematic / post-rock, despre un univers esoteric și SF cu arcuri narative ce se întind peste secole. În spatele pieselor se află un mythos complex, nuvele și povestiri scurte și un limbaj vizual distinct. Acestea completează și susțin muzica și sunt revelate în timp, uneori în cadrul proiecțiilor din timpul concertelor.

Coven Clash este un trio format din Mircea Voloh – chitară și voce, Robert Casmirovici – bass și voce și Andrei Constantinescu – tobe. Trupa abordează un melanj de garage rock, indie-rock, new-wave punk, stone și lo-fi. Sound-ul specific al trupei stă în riff-urile agresive de chitară, bassul apăsat și deranjul constant provocat de tobe.


Cobra Fest, ediția a doua, 18-19 mai

Cobra Fest 2.0

Cea de-a doua ediţie a festivalului de muzică rock Cobra Fest, organizat de The Guest, va avea loc în zilele de 18 şi 19 mai 2018, pe scenele cluburilor Fabrica şi B52 din Bucureşti.

Pentru ediţia de anul acesta, headlinerii singurului eveniment de post-rock, progressive, psychedelic, experimental/ambient din România sunt francezii de la Lost in Kiev şi artista elena Sofia Sarri.

Alături de ei vor concerta bulgarii de la Trysth, Brond şi Nameless Day Ritual, croaţii de la Emphasis, italienii de la John Malkovitch, XIX şi 124C41+ şi ruşii de la Ivatu.

Trupele locale Tragic, Orkid şi Mountains On My Back completează acest line-up internaţional.

Abonamentul pentru cele 2 zile de festival costă 120 lei iar organizatorii au pus deja în vânzare un număr de 100 de abonamente, la preţul special de 100 lei, disponibile in reteaua Eventbook:
https://eventbook.ro/film/bilete-cobra-fest-2-0

Contacte The Guest
https://www.facebook.com/TheGuestMedia/
contact@theguest.ro


Cobra Fest 1.0 – Și a fost ziua a doua

A venit și ziua a doua a Cobra Fest. După petrecerea de la finalul primei zilei și încă sub impresia ei, am pierdut startul spre Fabrica și am ratat primele două nume, Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut și Navi. Mea culpa!

Tragic, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Dar Tragic mi-au deschis ziua fulminant. Recunosc, nu-i știam, dar au aruncat în aer scena de la B52. Post-metal/doom scrie pe etichetă dar conținutul este exploziv. Nu am termen de comparație cu vreo altă prestație de-a lor, dar m-au convins să îi urmăresc în viitor. Au setat foarte sus bara pentru cei ce au urmat și au prevestit ceea ce avea să urmeze.

Orkid, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Orkid nu îmi par avantajați de formula acustică. Au avut fanii lor, cu siguranță sunt oameni care îi plac, abordarea este inventivă (cel puțin prin prisma instrumentelor atipice aduse pe scenă), dar aș prefera să-i revăd într-o variantă electrică înainte să-mi formez o părere.

Cardinal, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Cardinal, din Constanța, au fost cea mai tânără trupă din festival. aflați la ultimul concert pentru viitorul previzibil (vine bacul, vin plecările la școli diferite). Au lăsat o impresie foarte bună și dincolo de stoner și psihedelic mi-au amintit mai degrabă de Jane’s Addiction decât de QOTSA. Dar deh, referințele fiecăruia diferă.

Valerinne, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Valerinne sunt un vârf al scenei post-rock românești. Au fost primiți ca atare și au fost la înălțimea așteptărilor. B52 a fost cadrul perfect în care s-a desfășurat setul lor extrem de atmosferic și au setat tonul pentru cele trei trupe australiene ce urmau să încheie festul.

Dumbsaint, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Dumbsaint au preluat ștafeta și au mers mai departe. Într-o penumbră densă, au asigurat coloana sonoră a unei serii de scurt-metraje ce rulau în timpul setului. Nu m-am putut împiedica să nu remarc arcul peste timp, de la filmul mut și pianistul (sau orchestra) ce-l acompania, la aceste episoade cinematice, acompaniate de o trupă ce se pune singură în umbră și în slujba imaginii.

Meniscus, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Meniscus au continuat, într-o cu totul altă notă. Instrumentali, dar cu o apariție complet diferită, au dansat, au cântat și au conectat publicul la o sursă de energie comună, aproape arhetipală după modul la care au reacționat spectatorii scăldați în lumina roșie ce inunda scena.

We Lost The Sea, by Anca Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

We Lost The Sea au fost apoteoza festivalului, încheierea perfectă. Cea mai cunoscută dintre cele trei trupe australiene (aflate în turneu împreună în Europa) a intrat la orele mici ale zilei următoare și a luat pe sus publicul.

Am auzit comentarii că n-au fost în formă, că puteau mai bine, că una, că alta. Tot ce se poate, dar din punctul meu de vedere au fost întruchiparea perfectă a genului, iar adjectivul care îmi vine cel mai pregnant în minte este epic. De la delicat și intim la grandios într-un singur set.

În rest, cum am zis și ieri, un festival impecabil, fără vreun moment de umplutură, cum îmi doresc multe altele. Cu un public mișto, o atmosferă pozitivă și mulți muzicieni rămași în zonă, mult după ce cântaseră, fani atenți la ceea ce se întâmpla.

Mulțumesc, la cât mai multe ediții!

Galeriile foto ale zilei sunt disponibile aici și aici, ca și aici și aici.

Adrian Coleașă