Psychedelicious prezintă: Midas Fall // Raised by Swans // pe 23 noiembrie @ Underworld București

Seria de evenimente organizate de platforma Psychedelicious continuă alaturi de Midas Fall [Scoția] și Raised by Swans [Canada]. Evenimentul va avea loc pe 23 noiembrie în Underworld.

midas-fall-cover

Combinând elementele de electronic, post-rock și rock alternativ, presărate pe alocuri cu subtilități progressive, Midas Fall a sculptat un sound aparte, dând naștere unor sunete captivante, conduse de melancolica voce a lui Elizabeth Heaton.

Midas Fall au terminat recent înregistrarea celui de-al patrulea album de studio și momentan bântuie într-un turneu prin Europa. Noul album va fi lansat la începutul anului 2018 prin Monotreme Records.

Raised by Swans este aliasul muzical al artistului canadian Eric Howden. Un cântăreț-compozitor și multi-instrumentalist, Howden a scris, înregistrat și lansat trei LP-uri independente: „Codes and Secret Longing” (2005), „No Ghostless Place” (2010) si „Öxnadalur” (2014). În prezent, Raised by Swans se află în timpul înregistrării celui de-al patrulea album, care va fi lansat la începutul anului viitor.

Event: https://www.facebook.com/events/1522256187863669/

Midas Fall:
https://www.facebook.com/midasfall/
http://soundcloud.com/midasfall
https://twitter.com/midasfall
https://www.instagram.com/midasfall/
https://www.youtube.com/midasfall

Raised by Swans:
http://www.raisedbyswans.com/
https://raisedbyswans6.bandcamp.com/


7inc prezintă One Hour Before The Trip [GR] // Sky Swallows Challenger și Mountains on My Back // pe 4 octombrie @ Club Control

Grecii de la One Hour Before The Trip revin în România pe 4 octombrie. Concertul va avea loc în Club Control, avându-i ca invitați în deschidere pe Sky Swallows Challenger și Mountains on My Back

ohbftt

One Hour Before The Trip este o formație de psihedelic și post-rock instrumental stabilită în Atena, Grecia. De la formarea trupei, adica în 2004, până în prezent, One Hour Before The Trip s-au bucurat de atenția celor care se regăsesc în riff-uri psihedelice și piese atmosferice, având lansate la activ 4 materiale discografice și o compilație.

Sky Swallows Challenger este o trupă de rock alternativ din Cluj Napoca, care s-a înființat în anul 2009. Printre influențele care au contribuit la stilul trupei se numără Foo Fighters, Incubus, Deftones și multi altii. Primul lor EP, intitulat “Endorphin”, a fost lansat în 2009, iar la 3 ani după, trupa a lansat și primul LP, li anume ”Align To Collide”.

Tot din zona alternative vin și cei de la Mountains On My Back, care vor da startul în seara evenimentului. Deși se află la început de drum, trupa se bucură deja de o toamnă agitată, având plănuite mai multe concerte, atât în București, cât și în alte orașe din țară.

Biletele pentru eveniment sunt disponibile prin Eventbook sau vor putea fi achizițonate la intrare în seara evenimentului.

Facebook Event: https://www.facebook.com/events/1415931101780046/
Support: 25 Lei
Online Tickets: https://eventbook.ro/music/bilete-one-hour-before-the-trip-sky-swallows-challenger-momb

Program:

Doors Open @ 19:30

20:15
Mountains On My Back / București / România
Alternative / Bucharest / Romania
https://www.facebook.com/pg/mountainsonmyback/

21:00
Sky Swallows Challenger / Cluj Napoca / România
Alternative / Atmospheric / Post-Rock
https://www.facebook.com/skyswallowschallenger/
https://sscbandofficial.bandcamp.com/
https://www.youtube.com/watch?v=Ff_nwnvXcpk

22:00
One Hour Before The Trip / Athens / Greece
Instrumental Rock / Post Rock / Ambiental / Psychedelic
https://www.facebook.com/ohbtt/
http://www.ohbtt.com/
https://www.youtube.com/watch?v=dMYVU14_inM


Cobra Fest 1.0 – Și a fost ziua a doua

A venit și ziua a doua a Cobra Fest. După petrecerea de la finalul primei zilei și încă sub impresia ei, am pierdut startul spre Fabrica și am ratat primele două nume, Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut și Navi. Mea culpa!

Tragic, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Dar Tragic mi-au deschis ziua fulminant. Recunosc, nu-i știam, dar au aruncat în aer scena de la B52. Post-metal/doom scrie pe etichetă dar conținutul este exploziv. Nu am termen de comparație cu vreo altă prestație de-a lor, dar m-au convins să îi urmăresc în viitor. Au setat foarte sus bara pentru cei ce au urmat și au prevestit ceea ce avea să urmeze.

Orkid, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Orkid nu îmi par avantajați de formula acustică. Au avut fanii lor, cu siguranță sunt oameni care îi plac, abordarea este inventivă (cel puțin prin prisma instrumentelor atipice aduse pe scenă), dar aș prefera să-i revăd într-o variantă electrică înainte să-mi formez o părere.

Cardinal, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Cardinal, din Constanța, au fost cea mai tânără trupă din festival. aflați la ultimul concert pentru viitorul previzibil (vine bacul, vin plecările la școli diferite). Au lăsat o impresie foarte bună și dincolo de stoner și psihedelic mi-au amintit mai degrabă de Jane’s Addiction decât de QOTSA. Dar deh, referințele fiecăruia diferă.

Valerinne, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Valerinne sunt un vârf al scenei post-rock românești. Au fost primiți ca atare și au fost la înălțimea așteptărilor. B52 a fost cadrul perfect în care s-a desfășurat setul lor extrem de atmosferic și au setat tonul pentru cele trei trupe australiene ce urmau să încheie festul.

Dumbsaint, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Dumbsaint au preluat ștafeta și au mers mai departe. Într-o penumbră densă, au asigurat coloana sonoră a unei serii de scurt-metraje ce rulau în timpul setului. Nu m-am putut împiedica să nu remarc arcul peste timp, de la filmul mut și pianistul (sau orchestra) ce-l acompania, la aceste episoade cinematice, acompaniate de o trupă ce se pune singură în umbră și în slujba imaginii.

Meniscus, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Meniscus au continuat, într-o cu totul altă notă. Instrumentali, dar cu o apariție complet diferită, au dansat, au cântat și au conectat publicul la o sursă de energie comună, aproape arhetipală după modul la care au reacționat spectatorii scăldați în lumina roșie ce inunda scena.

We Lost The Sea, by Anca Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

We Lost The Sea au fost apoteoza festivalului, încheierea perfectă. Cea mai cunoscută dintre cele trei trupe australiene (aflate în turneu împreună în Europa) a intrat la orele mici ale zilei următoare și a luat pe sus publicul.

Am auzit comentarii că n-au fost în formă, că puteau mai bine, că una, că alta. Tot ce se poate, dar din punctul meu de vedere au fost întruchiparea perfectă a genului, iar adjectivul care îmi vine cel mai pregnant în minte este epic. De la delicat și intim la grandios într-un singur set.

În rest, cum am zis și ieri, un festival impecabil, fără vreun moment de umplutură, cum îmi doresc multe altele. Cu un public mișto, o atmosferă pozitivă și mulți muzicieni rămași în zonă, mult după ce cântaseră, fani atenți la ceea ce se întâmpla.

Mulțumesc, la cât mai multe ediții!

Galeriile foto ale zilei sunt disponibile aici și aici, ca și aici și aici.

Adrian Coleașă


Cobra Fest 1.0 – Ziua întâi

Pe 2 și 3 iunie Guest au organizat în Fabrica primul (după știința mea) festival internațional de post-rock/instrumental/progressive/ambient/psihedelic din București, Cobra Fest 1.0.

Cobra Fest 1.0, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Propunerea a fost generoasă – trei scene (în Fabrica, în B52 și acustic, pe terasă), 17 trupe în două zile. Devansând concluziile, rar am mai avut experiența unei organizări impecabile în România a unui asemenea fest. Nu știu cum decurs lucrurile în culise, dar ca participant senzația a fost cea pe care mi-am dorit-o mereu de la un asemenea eveniment.

Michael Zimmel, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Prima zi a debutat cu COD și Alice Null, pe care i-am ratat, și am ajuns de-abia la Michael Zimmel. Vine din Linz, Austria, este un one-man band instrumental, clar imers complet în ceea ce făcea. Singura lui problemă este monotonia la care ajung rapid compozițiile lui liniare. Nu lipsit de inetres, dar poate ideile lui ar fi valorificate mai bine de contextul unei trupe. 

Breathelast, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Breathelast nu mai au nevoie de vreo prezentare, nici măcar în context acustic. Cântarea lor a fost (dacă mai era nevoie) o dovadă că piesele lor sunt solide și stau în picioare oricum le-ar cânta, acustic sau electric. Ca și energia, ce s-a transmis foarte bine și în context acustic. Fără surprize, doar o plăcere, ca de obicei.

Adrian Tăbăcaru, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

La Adrian Tăbăcaru nu știam la ce să mă aștept. Un alt one-man band, de data aceasta, un toboșar. Cunoscut de la Taine sau de la Souptrip, a fost prima surpriză majoră pe care am avut-o în aceasă zi.

Într-un show complet, elaborat și inspirat, cu lumini și proiecții, a transformat tobele într-un instrument extrem de expresiv, folosit cu virtuozitate mereu în sprijinul atmosferei și a mesajului. De acum sigur voi fi mult mai atent la orice propunere muzicală va avea.

Daniel Payne, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Daniel Payne a fost o alegere foarte inspirată și a adus o notă aparte în acest festival. În cea mai bună tradiție outlaw country, acest cowboy (din Lubbock, Texas) cu patchuri Darkthrone și Burzum, a arătat cât de viabil și relevant este genul și astăzi. Un amestec de country&western cu arome de folk și blues și versuri dark, a fost pretextul unei țopăieli generalizate într-o bună dispoziție generală.

Country-ul, ca și blues-ul, spune povești. Mai draguțe sau mai dătătoare de fiori, este folclor contemporan, în cel mai pur sens al termenului. Mai mult, amândouă genurile sunt o chestiune de atitudine. Three chords and the truth este sintagma genului, iar Payne este un exponent extrem de autentic.

Deley, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Deley, din Ungaria, au dus Fabrica într-un trip spațial extrem de catchy, iar prima referință care mi-a venit în minte a fost o senzație a anilor ‘90, Ship Of Fools. Nu îi copiază, dar par porniți pe aceeași cale neo-prog, cu aceeași atitudine jucăușă și excentrică, structurați dar în același timp ieșiți din tipare.

Fără a-i acuza de epigonism, îmi par mai degrabă continuatori ai unui gen ce mi s-a părut extrem de fertil atunci când a apărut și nu pot decât să salut asta.

Mental Architects, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Bulgarii de la Mental Architects au fost headlinerii primei seri, absolut meritat. Mai heavy decât Deley, au venit cu o variantă interesantă și groovy de math rock care m-a prins și pe mine (care nu sunt vreun simpatizant al genului). Filosofia lor e simplă – If we play and you listen we’re happy! Cred că am fost extrem de happy cu toții.

Iar galeriile foto ale zilei sunt disponibile aici și aici, ca și aici și aici.

Adrian Coleașă