Robert Plant: Carry Fire va apărea în octombrie
Postat: 19/08/2017 Înscris în: Muzică | Tags: blues, carry fire, country, folk, hard rock, Robert Plant, rock, the may queen Un comentariuPe 13 octombrie va apărea cel de-al unsprezecelea album de studio, solo, al lui Robert Plant, Carry Fire (al șaisprezecelea post-Zeppelin).
Ca și pe precendentul, lullaby and… The Ceaseless Roar (2014), trupa de acompaniament este The Sensational Shape Shifters, cărora li s-a adăugat acum cântărețul folk Seth Lakeman.
Printre cele unsprezece piese ale albumului este și un cover al clasicului Bluebirds Over The Mountain, piesă a lui Ersey Hickey din 1958, pe care lui Plant i se alătură Chrissie Hynde, de la Pretenders.
Carry Fire rămâne în același teritoriu descris de precedentul album, de fuziune folk rock cu elemente celtice și africane, un romantic ce explorează și îmbogățește ceea ce se numește generic Americana, în care își are rădăcinile înfipte ferm.
Dacă piesa titlu face cu ochiul la The Mighty ReArranger (2004), primul extras din Carry Fire este The May Queen, o referință directă la Stairway To Heaven. Noul album îl găsește într-o dispoziție meditativă, nu cea mai rock expresie a sa, dar sigur cea mai autentică în acest moment.
Plant este departe de a fi inclus printre moaștele rock-ului, din contră, rămâne un artist foarte viu, care continuă să exploreze și să se exprime într-o manieră profund originală.
Adrian Coleașă
Robert Plant a îmbătrânit frumos
Postat: 24/06/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, lullaby, Robert Plant, rock Scrie un comentariuN-a rămas încremenit în ceea ce însemna Zeppelin, nici în imaginea vremurilor trecute. Și-a purtat cu grație vârsta și n-a încercat vreodată s-o ascundă. A continuat să evolueze și să exploreze.
În august va împlini 66 de ani, iar în septembrie va apărea cel de-al zecelea album solo al său, “lullaly and… The Ceasless Roar”. Solo-solo, fără să punem la albumele colaborative (cu Page, Alison Krauss…).
Dacă “Band of Joy” a fost o excursie muzicală nostalgică, “lullaby…” pare cu adevărat o întoarcere acasă. Liniștită, liniară, fără drame, un alt episod al evoluției post-Zeppelin demarată acum 22 de ani de “Pictures At Eleven”.
Albumul va fi promovat de un turneu, din care din păcate România este exclusă. L-aș fi revăzut oricând cu mare plăcere, încă nu am văzut pe altcineva cu incredibila sa prezență scenică. Data viitoare sau în altă parte…
Robert Plant Live From The Artists Den
Postat: 08/07/2012 Înscris în: Muzică | Tags: artists den, band of joy, Live, Robert Plant, rock Scrie un comentariu“Live From The Artists Den” este un serial de muzică ajuns la al patrulea sezon. Mai rău, fiecare episod este de fapt un concert întreg, desfășurat în locuri să zicem mai puțin tradiționale pentru așa ceva – un fost templu masonic, un fost cinematograf de filme mute, biblioteca publică din New York…
După 3 nominalizări la Emmy și artiști precum David Gray, Ben Harper, Black Crowes sau Regina Spektor, poimâine, 10 iulie, va apărea pe pe dvd și blu-ray concertul lui Robert Plant & The Band Of Joy.
Mai demult se arabiza cu The Strange Sensation (chestie preluată 1:1 și rebotezată p-aici pe la noi “Zeppelin balcanic”, ca o mare găselniță, de o trupă de coveruri cu texte retarde). Acum, cu Band Of Joy, post experiența Allison Krauss (soldată cu niște Grammy-uri), noile piese se adaugă vechilor hituri Zeppelin, sucite, învârtite și tratate roots.
Să trăiască și să-l revedem live și pe la noi!
Site-ul oficial al lui Plant: http://www.robertplant.com/index.php
Site-ul oficial Live From The Artists Den: http://theartistsden.com/
Site-ul oficial Rounder Records: http://www.rounder.com/
Delta și Spiritul
Postat: 22/02/2011 Înscris în: Muzică | Tags: alternative, Delta Spirit, indie, Robert Plant, rock, Rounder Records Scrie un comentariuPrintre prietenii mei se numără și o amică în dezacord (aproape) complet cu plăcerile mele muzicale. Dacă îi pun blues adoarme, dacă e heavy rock zice că e prea tare. Când i-am spus că primul album White Lies e ok, dar Sisters Of Mercy ascultam acum 20 de ani și sunau mai bine, a devenit ostilă.
Ieri am trăit minunea să cădem de acord. Pe ce? Niște copii californieni, Delta Spirit.
Am dat peste ei aproape din greșeală. La Berkleemusic am avut norocul unui profesor care este marketing director la Rounder Records (Robert Plant, Allison Krauss, George Thorogood, Kaki King, niște Willie Neslon, niște Rush… d-ăștia). Uitându-mă pe site-ul lor (nu, nu mi-a dat note mai mari pentru asta) am dat peste ceva care îmi suna suspect de bine.
Cică-s indie rock, un amestec de rock și northern soul, dacă vă pasionează clasificările. După nume mă așteptam să fie ceva de blues (Wikipedia mi-a explicat că unul dintre ei a avut un unchi care avea o companie numită “Delta Spirit Taxidermy Station of North Central Alabama”).
N-a fost să fie blues, dar nici rău nu mi-a părut. “White Table” e de pe al doilea album al lor, “History From Below”, de anul trecut. Și mi-a sunat foarte în spiritul “Angel Dance” al lui Robert Plant. De pe “Band Of Joy”, tot de anul trecut.
Chestie de percepție personală și sincronicitate, dar delta spiritului e mare, avem loc cu toții. I-o fi vizitat spiritul deltei pe toți cetățenii implicați.
Midnight Burst 