Chitariștii noului mileniu: Pete Thorn
Postat: 17/10/2014 Înscris în: Muzică | Tags: chitara, chitarist, instrumental, pete thorn, rock Un comentariuCanadianul Pete Thorn se descrie ca “un tocilar al chitarei”. Specia pare să fie răspândită, deoarece canalul lui de YouTube are zeci de mii de abonați și milioane de vizionări.
Din Edmonton, a coborât la sud de graniță și s-a oprit de-abia în Los Angeles, unde a studiat la Musician’s Institute.
După absolvire, trupa din care făcea parte, Surreal McCoys, a fost semnată de Sony Japonia, dar nu a avut viață lungă.
Ceea ce nu l-a împiedicat să devină un apreciat muzician de studio și (mai ales) de turneu, un profesor respectat și un chitarist foarte căutat pentru demo-uri și clinics.
Nu l-a chemat chiar oricine, în turneu a fost plecat cu Courtney Love, Chris Cornell, Don Henley sau Melissa Etheridge, iar printre cei cu care are contracte de endorsement (și pentru care face demo-uri), se numără Suhr, EVH, Taylor sau Fractal Audio.
Un profesionist foarte ocupat, care a apucat totuși să scoată un album solo, instrumental, numit (cum altfel) Guitar Nerd în 2011.
De curând, împreună cu Suhr a lansat un concurs inedit, a cărui miză constă în găsirea titlului unei piese instrumentale gândită inițial ca demo pentru amplificatorul model propriu, Suhr PT-100.
Dar mai multe despre concurs, diseară. Până atunci, iată-l pe Pete la treabă, cu piesa încă nenumită.
Jimmy Barnes la trei decenii de carieră solo
Postat: 03/10/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, hard rock, jimmy barnes, rock Un comentariuJimmy Barnes, australianul născut în Scoția acum 58 de ani, este artistul cu cele mai multe hituri în topurile de la antipozi. Prea puțin cunoscut (de-a dreptul un ilustru necunoscut) pe mapamond, este o legendă rock în Australia și Noua Zeelandă.
Cariera sa, ca vocalist al trupei Cold Chisel sau solo, se întinde pe mai bine de patru decenii și desfășoară între coordonate muzicale pub și hard rock, cu o coloratură permanentă de soul și blues.
La sfârșitul lui octombrie (în Europa), va apărea 30:30 Hindsight, o retrospectivă a 30 de ani de carieră solo (Cold Chisel au activat între 1973 și 1983), o prezentare exhaustivă a eforturilor sale creative până în ziua de azi.
Nu doar o simplă antologie, albumul cuprinde de fapt 40 de piese, din care 23 sunt reînregistrări ale hiturilor sale, iar 17 sunt piese noi. Mai mult, a reușit să adune o pleiadă de invitați, dintre artiștii săi preferați, precum Keith Urban, Steven Van Zandt, Journey sau Joe Bonamassa.
L-am descoperit datorită colaborării cu Joe Bonamassa pe Lazy, cover Deep Purple de pe tributul Re-Machined, din 2012. Am rămas absolut fascinat de vocea puternică și expresivă apărută parcă din neant și n-am putut decât să mă întreb oare câți alți artiști de același calibru îmi sunt încă necunoscuți.
Până la urmă e prea puțin important, nu pot decât să mă bucur că există încă atât de multă muzică bună de descoperit.
„Honor Is All We Know” – Rancid
Postat: 30/09/2014 Înscris în: Muzică | Tags: hardcore, honor is all we know, punk, rancid, rock, ska Scrie un comentariuCum să vinzi milioane de discuri și să rămâi fidel idealurilor diy și independeței atât de prețuite de mișcarea punk? Prea puțini au reușit și Rancid sunt printre ei.
Înființată în 1991 de Tim Armstrong și Matt Freeman, amândoi foști Operation Ivy, trupa s-a numărat printre cei care au readus punk rock-ul maselor largi în anii ‘90, alături de Green Day, Bad Religion, The Offspring, NOFX sau Social Distortion.
Au făcut-o cu stil, fără a sucomba sirenelor comerciale, păstrându-și baza de fani de la începuturi, fără compromisuri de vreun fel. Din toate punctele de vedere, sunt un exemplu al eticii punk în toată splendoarea ei.
23 de ani mai târziu, ne pregătim pentru un nou album de studio, al optulea, atât de potrivit denumit Honor Is All We Know.
Produs de o altă legendă a punk-ului american, Brett Gurewitz (Bad Religion, proprietarul Epitaph Records), albumul ar fi trebuit să apară încă din 2012.
Munca la materialul muzical a început din 2011, dar, datorită proiectelor personale, turneelor și aniversărilor de 20 de ani, s-a prelungit până în decembrie 2013, la cinci ani după Let The Dominoes Fall.
Cât am ascultat din Honor Is All You Know, nu aduce ceva fundamental inedit și nu cred că se aștepta cineva la altceva. Ca și albumele anterioare, este reflexia timpurilor și lumii în care a fost scris și înregistrat, a contextului cultural și politic trăit de Armstrong & Co, povești și personaje născute direct din viețile lor.
Rancid sunt Rancid și pentru mine reprezintă tot ceea ce mi-a plăcut la punk-ul american – energie, melodie, mesaj, atitudine. Din punctul meu de vedere, puțini sunt cei care pot afirma atât de credibil “Honor Is Among Us, Honor Is All We Know”.
Bob Seger, still riding
Postat: 25/09/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blue-eyed soul, bob seger, country rock, hard rock, pop rock, ride out, rock, roots Scrie un comentariuLa 69 de ani, Bob Seger este o instituție americană, din aceeași familie muzicală ca și Bruce Springsteen, Tom Petty sau John Mellencamp.
Nu s-a bucurat vreodată de succesul internațional al lui Springsteen (chiar dacă Turn The Page, compusă de el, a fost piesa cea mai bine clasată în topurile americane pentru Metallica), cu toate că sa început să cânte cu un deceniu întreg înaintea The Boss.
Nu și-a uitat vreodată rădăcinile și s-a adresat mereu celor ce muncesc din greu cu mâinile. De câte ori a avut ocazia, a sprijinit industria automobilelor din orașul natal, Detroit.
Cântecele sale se constituie într-un șir lung de hituri – Night Moves, Turn The Page, We’ve Got Tonight, Against The Wind, Shakedown, Mainstreet, Like A Rock…
În octombrie va apărea Ride Out, primul album de studio după Face The Promise, din 2006, și cel de-al 17-lea album de studio al lui Seger. Într-un mod necaracteristic lui, va cuprinde patru coveruri, printre care chiar și primul single, Detroit Made, compoziție John Hiatt.
Shaman’s Harvest
Postat: 31/08/2014 Înscris în: Muzică | Tags: hard rock, post-grunge, rock, shaman's harvest, smokin' hearts & broken guns Scrie un comentariuShaman’s Harvest vin din Missouri și au deja aproape două decenii de experiență.
A fost nevoie de muncă grea și multă încăpățânare înainte să înceapă să prindă urechile publicului. Trei albume au trecut aproape neobservate – Last Call For Goose Creek (1999), Synergy (2002), March Of The Bastards (2006).
De-abia cel de-al patrulea album, Shine, a prins. Single-ul Dragonfly a urcat în topurile Billboard și a apărut în coloana sonoră a Legendary (2010), iar Broken Dreams a fost preluat ca temă în WWE.
Conexiunea cu wrestling-ul a continuat cu End Of Days, ca și cea cu filmul, Anger ajungând pe coloana sonoră a No One Lives.
Pe 15 septembrie va apărea cel de-al cincilea album de studio, Smokin’ Hearts & Broken Guns, debutul trupei la Mascot Records.
În timpul înregistrărilor la noul album, cântărețul Nathan Hunt a fost diagnosticat cu o formă rară și foarte agresivă de limfom la gât și a trecut printr-un tratament dur. Cu aceeași tenacitate care i-a adus până astăzi, a continuat să lucreze în fiecare zi, pentru ca albumul să fie gata la timp.
Hard rock, post grunge, southern rock… Shaman’s Harvest nu sunt ușor de definit. Așa cum declară ei, cântecele sunt cinematice și se doresc un fundal sonor al experienței cotidiene a noastră a tuturor, fără să simțim neapărat nevoia de a-I pune în cutiuța vreunei categorii.
Midnight Burst 