Kenny Wayne Shepherd – Lay It Down, single nou

Anul trecut a apărut Lay It Down, cel de al nouălea album Kenny Wayne Shepherd și al optulea care a intrat direct pe prima poziție a Billboard Blues.

Coleg de generație cu Joe Bonamassa, John Mayer și Jonny Lang, are o carieră de succes, dar care în suișurile și coborâșurile ei seamănă mai mult cu cea a lui Lang decât cu planificarea minuțioasă a lui Bonamassa sau experiența mainstream a lui Mayer.

Blues-ul este numitorul comun al celor patru chitariști, dar orice asemănare se oprește aici. Cu siguranță cel mai rock din grup, precum și cel care a preferat să se concentreze mai mult pe instrument decât pe performanța vocală (pe care a lăsat-o mai mereu în seama excelentului Noah Hunt), a fost mereu o valoare sigură, chiar dacă nu mereu predictibilă.

Lay It Down este un exemplu bun în acest sens, blues-ul făcându-și apariția mai degrabă în chitara lui Kenny Wayne și mai puțin în structura efectivă a pieselor, un album mai degrabă de rock cu privirea ațintită spre Nashville.

Tot ca și noutate, Kenny Wayne pare mult mai sigur pe posibilitățile sale vocale, probabil și ca urmare a experienței sale cu The Rides, un supergrup care îl pune alături de Stephen Stills și Barry Goldberg. Ceea ce se vede din plin și pe piesa titlu a albumului, lansată pe single ieri, 17 mai.

Și asta se întâmplă în timp ce este în turneu, solo sau alături de colega sa de label, o anumită doamnă pe numele său Beth Hart. De ce doar în State, de ceeeeee?!?!

Adrian Coleașă


Myles Kennedy și albumul său solo

Myles Kennedy ne datora de mult un album solo. De fapt, nu ne datora ceva, dar lumea aștepta acest album anunțat încă din 2009 și iată că Year Of The Tiger va apărea în sfârșit pe 9 martie la Napalm Records.

Născut în Boston, crescut în Spokane, Washington, probabil că este cel mai bine cunoscut ca și vocalistul Alter Bridge și al trupei solo a lui Slash, Myles Kennedy and the Conspirators, Myles este un muzician complet. Primul său instrument a fost trompeta, de-abia apoi a urmat chitara, iar studiile muzicale au fost de jazz. Fostul instructor de chitară este un instrumentist desăvârșit, deși nu face paradă cu asta, recunoscut în primul rând de Slash și Mark Tremonti.

Year Of The Tiger este un album surprinzător. Nici vorbă de hard rock, heavy metal sau post grunge, acum este vorba despre blues și Americana 100%, un album acustic foarte roots, pe care Kennedy a scris toate piesele, cântă cu vocea și chitara, dar și cu mandolina, banjo și lap steel.

Albumul se plasează într-o companie de elită, alături de toți cei admirați de Myles – Jeff Buckley, Robert Plant, Chris Whitley… În aceeași ligă, dar își păstrează o identitate clară, dată și de natura sa conceptuală, o explorare introspectivă și eliberatoare a momentelor formative ale copilăriei artistului. Anul Tigrului este 1974, în zodiacul chinezesc, când și-a pierdut tatăl, la doar patru ani.

Produs de Michael Baskette (Alter Bridge, Slash, Chevelle, Trivium), Year Of The Tiger a dat în decembrie un prim single, piesa titlu, iar acum a apărut deja cel de al doilea, Haunted By Design.

Track listing
1. Year of the Tiger
2. The Great Beyond
3. Blind Faith
4. Devil on the Wall
5. Ghost of Shangri La
6. Turning Stones
7. Haunted by Design
8. Mother
9. Nothing but a Name
10. Love Can Only Heal
11. Songbird
12. One Fine Day

Iar albumul poate fi comandat aici, pe site-ul artistului, sau aici, la Napalm Records.

Adrian Coleașă


Drum bun Tom Petty!

Tom Petty a fost un icon al rock-ului de cea mai pură esență americană. A fost, pentru că în seara aceasta ne-a părăsit, cu mai puțin de trei săptămâni înainte de a-și sărbători cea de a 67-lea aniversare.

A avut un succes imens și a primit toate onorurile de care se poate bucura un muzician – peste 80 de milioane de discuri vândute, Rock And Roll Hall Of Fame, propria stea pe Hollywood Walk Of Fame, premii peste premii, laude și admirație. Despre el s-au scris cărți, s-au făcut filme și a devenit parte integrantă a culturii pop contemporane, o piesă de neînlocuit în țesătura a ceea ce se numește generic Americana.

A făcut parte din acea specie rară de oameni despre care nu s-au spus lucruri rele și nu s-a bârfit, retras, concentrat pe ceea ce îl definea, muzica.

Legat de el, egoist, am o bucurie și un regret. Bucuria de a-l fi văzut live și de a fi cântat împreună cu zeci de mii de oameni într-o seară din august 2008, în Irvine, California, și regretul că asta nu se va mai întâmpla niciodată.

22197909_1652213734799206_102097668_o

Drum bun Tom Petty, don”t back down, stand your ground, learning to fly!

Adrian Coleașă


Bob Seger, still riding

La 69 de ani, Bob Seger este o instituție americană, din aceeași familie muzicală ca și Bruce Springsteen, Tom Petty sau John Mellencamp.

"Bob Seger 2013" by Adam Freese - Mitchell, SD - Flickr: 25-004. Licensed under Creative Commons Attribution 2.0 via Wikimedia Commons

Nu s-a bucurat vreodată de succesul internațional al lui Springsteen (chiar dacă Turn The Page, compusă de el, a fost piesa cea mai bine clasată în topurile americane pentru Metallica), cu toate că sa început să cânte cu un deceniu întreg înaintea The Boss.

Nu și-a uitat vreodată rădăcinile și s-a adresat mereu celor ce muncesc din greu cu mâinile. De câte ori a avut ocazia, a sprijinit industria automobilelor din orașul natal, Detroit.

Cântecele sale se constituie într-un șir lung de hituri – Night Moves, Turn The Page, We’ve Got Tonight, Against The Wind, Shakedown, Mainstreet, Like A Rock…

În octombrie va apărea Ride Out, primul album de studio după Face The Promise, din 2006, și cel de-al 17-lea album de studio al lui Seger. Într-un mod necaracteristic lui, va cuprinde patru coveruri, printre care chiar și primul single, Detroit Made, compoziție John Hiatt.