În concertul de la București, EDVIN MARTON va cânta la o vioară cu o poveste impresionantă, evaluată la 7 milioane de dolari
Postat: 11/04/2018 Înscris în: Știri | Tags: 20 aprilie, bilete, concert, edvin marton, Live, sala palatului, stradivarius, vioara Scrie un comentariuCu ocazia concertului pe care îl va susține vineri, 20 aprilie, la Sala Palatului din București, îndrăgitul violonist și compozitor Edvin Marton va interpreta în premieră mondială piese de pe noul său album, la o vioară Stradivarius evaluată la 7 milioane de dolari.
Confor
m etichetei originale, vioara la care cântă în prezent Edvin Marton a fost realizată în anul 1699.
Aceasta reprezintă un exemplu perfect al instrumentelor de tip „long pattern” produse de Antonio Stradivari între 1690 și 1700. Perfecțiunea meșteșugului și eleganța plină de stil a acestor viori este evidențiată în cazul Ex Auer prin alegerea făcută în ceea ce privește lemnul. Modelul natural al acestuia, combinat cu lacul de culoarea rubinului, îi subliniază frumusețea și liniile perfecte. Este impresionant cum efectul sclipitor dat de email persistă după atâția ani.
Istoria acestui interesant instrument a fost consemnată într-un document scris de lutierii parizieni Maucotel și Deschamp, pe 24 ianuarie 1939. Folosind informațiile din acest document este posibil să îi identificăm pe unii dintre foștii proprietari ai viorii. Unul dintre aceștia a fost un anume domn Mayer, despre care se crede că a lucrat ca bancher în Stockholm, dar despre care nu s-au mai găsit alte detalii. Conform scrisorii de la Maucotel și Deschamp, Mayer a vândut la un moment dat instrumentul lui Alferaky din Odessa, descris în document ca fiind un colecționar foarte bogat. Cumpărătorul a fost, cel mai probabil, Achilles Nikolayevich Alferaky, un bogat politician și compozitor rus, cu origini grecești.
În 1888, s-a mutat la St. Petersburg și a reușit să se dedice în totalitate muzicii, compunând două opere, concerte pentru vioară, precum și alte lucrări. Se crede că Alfreki l-a cunoscut pe violonistul și compozitorul Leopold van Auer, profesor la Conservatorul din St. Petersburg prin intermediul pianistului Samuel Maykapar.
În jurul anului 1890, Alfreki i-a vândut vioara lui Leopold von Auer, care la momentul respectiv se mai afla în posesia unei alte viori Stradivarius din 1690, pe care a achiziționat-o în St. Petersburg în 1875 și pe care a vândut-o mai târziu elevului său, Victor de Gloubonoff. De asemenea, Auer a dat și vioara realizată în 1699 unuia dintre elevii săi, Nikolay Galkin. Auer nu i-a vândut-o însă și se presupune că vioara s-a întors la el după moartea lui Galkin, în 1906. În jurul anului 1930, Alexis Andreef a reușit să cumpere instrumentul de la Auer, care la momentul respectiv locuia în America.
Violonistul Andreef, director al Conservatorului Serge Rachmaninoff din Paris a oferit apoi instrumentul spre vânzare lutierilor Maucotel și Deschamp, care au realizat pe 24 ianuarie 1930 un certificat și o mică istorie a instrumentului. La cererea lutierilor, Hill & Sons of London au realizat un nou certificat pe 11 februarie 1939. Se crede că Andreef a vândut acest Stradivarius pentru a-și achiziționa altul, modelul care poartă astăzi numele de „Andrejeus”.
În 1950, instrumentul care i-a aparținut lui Auer a ajuns în mâinile violonistului Charles Enel, care a realizat la rândul lui un certificat de autenticitate, după care l-a vândut lui Joseph Benvenuti. Benvenuti a fost profesor la Conservatorul din Paris din 1945 până în 1967. După achiziționarea viorii Ex Auer 1699, a urmat cea a unei alte viori care acum este cunoscută sub numele de ex Benvenuti, ex Halphen. După moartea lui Benvenuti, în 1967, vioara ex Auer a fost moștenită de soția sa, Diane Benvenuti. Diane a început de atunci să împrumute vioara unor tineri muzicieni, inclusiv compozitorului Jean Jacques Kantorow. Pe 14 decembrie 1984, Kantorow a reușit până la urmă să cumpere vioara la prețul de 800.000 de franci. În 2014 instrumentul a fost vândut de către Violin Assets GmbH unui colecționar privat din Germania, care preferă să rămână anonim.
În prezent, instrumentul este folosit de muzicianul Edvin Marton.
Spectacolul pe care Marton îl va aduce la București se numește „Stradivarius Concert Show” și va cuprinde interpretările unora dintre cele mai aplaudate teme muzicale, precum: Tosca Fantasy, Godfather sau Love In Venice.
În acomaniamentul Orchestrei Metropolitane București, sub bagheta dirijorului Daniel Jinga, îndrăgitul violonist Edvin Marton promite un concert memorabil alături de invitații săi și vă invită să vă îndrăgostiți de „Stradivarius Concert Show”.
Ultimele bilete mai pot fi procurate de la casa de bilete a Sălii Palatului și online de pe www.eventim.ro, www.bilet.ro, www.startickets.ro, www.blt.ro, www.mystage.ro, www.bilete.ro, www.entertix.ro și www.ticketnet.ro.
Caro Emerald, mărțișoare la Sala Palatului
Postat: 04/03/2018 Înscris în: Live | Tags: 28 februarie, caro emerald, concert, cronica, electro swing, irina rimes, jazz, Live, pop, review, sala palatului Scrie un comentariuEmerald Island Tour a ajuns și la București pe 28 februarie, găzduit de Sala Palatului, iar Caro Emerald a urcat din nou pe o scenă din România la șase ani după participarea la B’estfest 2012, într-un show plasat sub semnul Mărțișorului iminent.

Photo by Anca Coleașă
Irina Rimes a deschis seara. Reprezentantă a unui curent muzical deja bine definit, venit de dincolo de Prut, educat și profesionist, ce a luat pe sus peisajul pop autohton, a fost bine primită de spectatori (deși, aparent, mulți nu știau că va exista un artist în deschidere). Susținută de o trupă live cu valențe foarte rock și debordând de energie, a făcut mult mai mult decât să bifeze o introducere la ceea ce urma. Un singur bemol pentru lipsa cvasi-completă a dialogului cu sala, dar probabil se va rezolva în timp.

Photo by Anca Coleașă
Caro Emerald este un exemplu bun despre rolul pe care șansa îl poate juca într-o carieră de succes. Angajată în 2007 ca și cântăreață pentru un demo al unei piese scrise de Robin Veldman, Vincent DeGiorgio și producătorii Jan van Wieringen și David Schreurs, stilul său jazzy va fi atât de potrivit cu piesa încât Back It Up a fost atât de bine primit la lansare, în 2009, încât va avea imediat o urmare, un hit și mai mare, A Night Like This și apoi de albumul de debut, Deleted Scenes From The Cutting Room Floor, în ianuarie 2010.
Timpul a trecut, premiile s-au acumulat, succesul s-a manifestat sub toate formele iar Caro Emerald a devenit rapid o figură de primă importanță a electro swing-ului, parte a revival-ului swing început în anii ‘90.

Photo by Anca Coleașă
Miercuri seara, pe scena Sălii Palatului a urcat un artist de mare succes, într-o etalare de arome muzicale ce au adus în actualitate un univers fantastic ancorat într-o perioadă bine definită a secolului trecut, cu referințe mergând de la Cab Calloway și Glen Miller, de la mambo, rumba și jazz manouche până la exotica anilor ‘50 – ‘60, o desfășurare cinematică care s-ar fi potrivi de minune în paradigma unui Terry Gilliam, de exemplu.
Cei șapte oameni din spatele artistei au ținut cu succes locul unui big band și mai mult decât atât. Instrumentiști excepționali, au demonstrat și un showmanship desăvârșit, parte integrantă a unui spectacol complet ce a înglobat atât piese din cele două albume, Deleted Scenes From The Cutting Room Floor și The Shocking Miss Emerald, cât și din Emerald Island, EP scos special în martie 2017 pentru a susține turneul curent.

Photo by Anca Coleașă
Până la coadă, într-o seară extrem de reușită, singurele reproșuri le pot aduce doar publicului. Pot să înțeleg că nu ai aflat că mai există un artist în deschidere și asta te ia prin surprindere, dar nu pot înțelege meltenismul urletelor (totuși izolate) “ieși de pe scenă, o vrem pe Caro”. Până la urmă dacă ești atât de hotârât să nu asculți ceva nou și să nu-ți placă orice ar fi, poți să ieși pe hol la un suc sau până afară la o țigară. Și apropo de sucuri, cafele și popcorn, merita văzut și peisajul tapisat cu gunoaie de după spectacol.
Altfel, nimic neobișnuit. Oamenii s-au distrat interior, au aplaudat politicos și s-au lăsat rugați să danseze până cu două piese înainte de bis. Nu că nu și-ar fi dorit, dar cu expresia corporală stăm mai prost. Poate ne-om dezinhiba vreodată și generațiile viitoare vor învăța să se bucure mai liber și mai expansiv. Ceea ce s-a întâmplat până la urmă, dar merita din plin să fie așa de la cap la coadă.
Setlist:
Intro
Riviera Life
Back It Up
Tangled Up
The Maestro
Stuck
Dr. Wanna Do
Tahitian Skies
The Ghost Of You
Quicksand
Never Ever
Caravan
Absolutely Me
You Don’t Love Me
Just One Dance
Liquid Lunch
That Man
Nature Boy
A Night Like This
Whatchugot
Galeria foto este disponibilă atât aici, cât și pe pagina autoarei, aici.
Adrian Coleașă
Trupa CARGO dă strigarea pentru o nouă adunare istorică
Postat: 27/02/2018 Înscris în: Știri | Tags: 30 martie, 33 ani, cargo, concert, Live, romanie te strig, sala palatului Scrie un comentariu
După 33 de ani de carieră, 10 albume, mii de concerte în România și peste hotare, Cargo dă strigarea pentru o nouă adunare istorică a fanilor.
Astfel, pe 30 martie, la Sala Palatului, mii de admiratori ai trupei se adună din toată țara să cânte la unison ”Romanie, te strig”.
Cel mai recent hit Cargo trezește sentimentul de patriotism în românii din întreaga țară, dar mai ales în cei plecați peste hotare, prin forța mesajului și prin interpretarea unică a trupei.
Lansat pe 24 Ianuarie, de Ziua Unirii Principatelor, cântecul ”Romanie, te strig” transmite emoție și trezește în fiecare dintre noi mândria de a fi român, trimițând și la câteva repere istorice, precum Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș și Mircea cel Bătran.
De asemenea, timp de mai bine de două ore, piese celebre care ani la rând au plasat trupa Cargo în topuri și în playlist-uri de radio, precum ”Daca ploaia s-ar opri”, ”Doi pași” și ”Ziua Vrajitoarelor” vor răsuna în Sala Palatului, pe data de 30 martie 2018, începând cu ora 19:00, în cadrul unui eveniment organizat de Sublime România și comunicat de HTag PR, de la care niciun fan adevărat nu lipsește.
Biletele se găsesc pe iabilet.ro și la casa de bilete a Sălii Palatului.
Al Di Meola în concert la Sala Palatului
Postat: 21/05/2017 Înscris în: Live | Tags: 20 mai, 2017, acoustic, al di meola, concert, fusion, jazz, Live, sala palatului, tango, world Scrie un comentariuAl Di Meola nu mai are nevoie de prezentări. O carieră prodigioasă, începută în 1974 cu invitația lui Chick Corea de a se alătura supergrupului de fusion Return To Forever s-a dovedit a fi atât expresivă cât și și expansivă. Unii l-au numit un Hendrix al jazzului și comparația nu e lipsită de sens, tehnica pe care o afișează nu e depășită decât de abilitățile compoziționale.
Dacă începutul de an a fost marcat de turneul aniversar de 40 de ani pentru Elegant Gypsy, sâmbătă, 20 mai, a revenit la Sala Palatului, într-una din datele turneului World Sinfonia – Music of Di Meola, Piazzolla, Lennon-McCartney, care se va termina la sfârșitul lui iulie, în Malta.
Photo by Anca Coleașă
Pe lângă întâlnirile cu ziariștii, la cererea fundației Make A Wish, Al a vizitat unul dintre pacienții diagnosticați cu cancer internat la Fundeni, un fan care și-ar fi dorit să participe la concert, dar starea sănătății nu i-a permis. Nu l-a ascultat live, dar a fost vizitat de artist, care i-a lăsat și o chitară cu autograf. O experiență emoționantă pentru amândoi și cu speranțe să aibă urmări dintre cele mai benefice.
Un vituroz de cel mai mare calibru, concertele lui atrag nu doar pasionații chitarei, ci și mulți alți fani, atrași de profunzimea compozițiilor, cât și de lirismul inerent al exprimării sale instrumentale.
Ceea ce s-a întâmplat și sâmbătă seara. Sala Palatului este deja un cadru familiar pentru Di Meola, la fel ca și publicul, cucerit de mult și prezent cu fidelitate la întâlnirile cu artistul.
Photo by Adrian Coleașă
Nimic esențialmente nou, toată lumea știa la ce să se aștepte, dar magia a funcționat din nou. De la piese proprii, precum Adour și Esmeralda de pe ultimul său album, Elysium (2015), la compozițiile lui Astor Piazzolla (cărora le-a dedicat un întreg album, Diabolic Inventions and Seduction for Solo Guitar, din 2007) și piese Beatles (un alt album de coveruri, All Your Life, din 2013).
Mediterranean Sundance este cu siguranță cea mai cunoscută dintre piesele sale. Apărută pe cel de-al doilea album al său solo, Elegant Gypsy, din 1977, în duet cu regretatul Paco De Lucia (care ne-a părăsit prea devreme în 2014), râmăne o capodoperă prezentă la orice concert Di Meola, acustic sau electric.
Iar dacă publicul său îl iubește, cu siguranță dragostea este împărtășită. Dincolo de obișnuitul Meet & Greet VIP, ca de obicei Al a coborât în hol unde s-a întâlnit cu oricine a vrut un autograf, o strângere de mână sau pur și simplu să-l salute. Tot respectul pentru orice artist care își face timp să-și întâlnească fanii “obișnuiți” ori de câte ori se poate.
Iar galeria foto a serii este disponibilă atât aici, cât și pe paginile fotografilor, aici și aici.
Adrian Coleașă
Gianna Nannini a revenit în București
Postat: 01/05/2017 Înscris în: Live | Tags: 2017, 27 aprilie, concert, cronica, gianna nannini, hitstory tour, Live, pop rock, rock, sala palatului Scrie un comentariuCea mai rock dintre artiștii pop italieni, Gianna Nannini, a revenit în București joi, 27 aprilie, pe scena Sălii Palatului.
Albumul dublu Hitstory a apărut la sfârșitul lui 2015 și are deja două ediții (cea originală și cea de turneu), iar concertul de la noi a fost cel care a încheiat turneul de promovare.
Photo by Anca Coleașă
La 62 de ani, starul european descoperit de cei mai mulți români cu ocazia campionatului mondial de fotbal din 1990, își păstrează în continuare o relevanță cu mult dincolo de Notti Magiche/Un estate italiana a lui Giorgio Moroder.
Hitstory nu este doar o compilație de hituri, ci aduce și material nou și cam așa se prezintă și show-ul de aproape două ore.
Evident hiturile esențiale nu au lipsit, începând cu America (lansat în 1979) și incluzând chiar și un cover precum Volare, într-o surprinzătoare variantă heavy foarte pasiv-agresivă.
Sala Palatului a fost în picioare aproape de la început, sunetul a fost impecabil, așa cum nu am auzit niciodată în acest loc blamat de mulți (deci se poate, depinde doar cine îl face), iar show-ul și-a meritat apelativul (devenit clișeu în multe alte ocazii) de incendiar.
Photo by Adrian Coleașă
Nannini a fost starul prentru care au venit toți, dar a fost susținută de o trupă de concert de cel mai înalt nivel, Condusă de Davide Tagliapietra (fiul lui Aldo Tagliapietra, muzician de rock progresiv, fost component Le Orme), un chitarist subtil dar cu o prezență impactantă, și incluzând un monstru al tobelor precum Thomas Lang (pe care l-am văzut ultima oară în București cu Paul Gilbert, la Hard Rock Café), Red Rock Strings au asigurat o fundație excepțională pentru o seară magică pentru cei mai mulți dintre participanți.
Pe 27 octombrie urmează să apară un album nou, ce va fi probabil urmat de un alt turneu de promovare. Cu siguranță toți cei prezenți joi își doresc să poposească iarăși în București.
Iar galeria foto a începutului de seară este disponibilă aici.
Adrian Coleașă
