Beth Hart Bis!
Postat: 18/06/2016 Înscris în: Live | Tags: beth hart, blues, blues rock, Live, sala palatului, soul Scrie un comentariuA promis și a revenit. Chiar mai bine decât anul trecut, ceea ce îmi era greu să-mi imaginez.
Cum a fost? Fabulos a fost data trecută, acum a trecut la un cu totul alt nivel.
A reușit să transforme Sala Palatului într-un club intim, o cântare care a transformat masa de spectatori într-un organism unic, o sărbătoare cum foarte rar am văzut în deceniile care au trecut de când am început să merg în concerte.
Piese mai noi, mai vechi, originale, cover-uri, apărute pe albume sau cântate doar live, electric, acustic, setlistul a trecut ca o avalanșă, o nouă demonstrație a unei forțe a naturii în acțiune. O forță benefică, un diluviu fertil care ne-a lăsat pe toți cei prezenți ceva mai liniștiți și mai fericiți.
Tot concertul a fost excepțional, dar sunt sigur că finalul I’d Rather Go Blind a făcut-o pe Etta să zâmbească mândră de acolo de sus.
A mulțumit și a promis că va reveni la anul. N-am nici o îndoială că se va ține de cuvânt.
O mențiune pentru organizatorul VreauBilet, care a demonstrat că lipsa (sau invizibilitatea) unei firme de securitate (în plus față de personalul sălii) poate să fie chiar un avantaj.
O galerie foto este disponibilă aici.
Thanks and hello: Ben & Rikkert (Mascot Label Group), Bianca Poldermans.
No Sinner – Old Habits Die Hard
Postat: 21/05/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, no sinner, old habits die hard, rock, soul Scrie un comentariuNo Sinner sunt de fapt Colleen Rennison, numele trupei fiind Rennison scris invers, deci nu e cazul să căutăm înțelesuri mai adânci de atât.
Născută și crescută în Vancouver, BC, Colleen are în spate o carieră de actriță începută la doar 7 ani, în 1994, cu filmul independent Max, urmată de multe apariții în televiziune ceea ce i-a adus și un Gemini (Emmy-urile canadiene) la 13 ani, ceea ce o face cea mai tânără câștigătoare a acestui premiu.
După o încercare de a se muta la New York pentru a studia la școala de teatru Circle In The Square, a revenit în Vancouver unde l-a întâlnit pe Parker Bossley și au început să scrie cântece, ceea ce a dus la formarea No Sinner.
În 2012 a apărut Boo Hoo Hoo, un mini-album cu nouă piese, prin labelul independent First Love Records din Vancouver. Reeditat în 2014 după ce au fost semnați de Mascot Provogue, Boo Hoo Hoo a fost primit cu entuziasm atât de critici. cât și de public.
Fast-forward până ieri, 20 mai, când a fost lansat noul album, Old Habits Die Hard. Dacă Boo Hoo Hoo avea sunetul unei fete sălbatice pe locul din spate al motocicletei prietenului ei, Old Habit Die Hard o găsesc pe aceeași fată așezată ferm la ghidonul motocicletei și accelerând, spre destinații de ea știute. Și o auzi de departe.
Comparațiile sunt facile și imediate, deoarece nu-și ascunde influențele. Colleen Rennison a crescut ascultând Nina Simone, Joe Cocker, Big Mama Thornton sau Bessie Smith.
No Sinner este o forță a naturii, un cocktail eficient de blues rock post modern și soul, eficient, ce vorbește direct sufletului ascultătorului. Fără floricele inutile, Old Habits Die Hard este deja albumul unei trupe mature de rock’n’roll.
Beth Hart, primul single de pe “Better Than Home”
Postat: 03/03/2015 Înscris în: Muzică | Tags: beth hart, better than home, blues rock, jazz fusion, mechanical heart, soul Scrie un comentariuIată că a apărut “Mechanical Heart”, primul clip al unuia dintre single-urile viitorului album.
“Better Than Home” este programat să apară în aprilie, la Mascot Records.
Beth Hart, mai bine decât acasă
Postat: 30/01/2015 Înscris în: Muzică | Tags: beth hart, better than home, blues rock, soul Scrie un comentariuBeth Hart nu s-a simțit niciodată mai bine. Și-a depășit dependețele și pare să înflorească. Muzical și spiritual sună mai bine decât oricând pe noul album, Better Than Home.
Mascot Records, casa ei de discuri, îi descrie cel de-al optulea album de studio, ce va apărea pe 13 aprilie, ca pe cea mai introspectivă realizare a ei de până acum.
“Merge până în adâncul sufletului ei, arată dureri teribile din trecut, probleme de familie și demoni personali, lupta cu ei și modul în care i-a folosit ca să găsească frumusețe adevărată.”
Nu s-a temut vreodată să-și expună vocea interioară intimă, într-o expunere exhibiționistă de-a dreptul masochistă. Și așa a reușit să-și atingă publicul la un nivel extrem de personal.
Dincolo de colaborările celebre cu Bonamassa, Slash sau Jeff Beck, probabil că secretul succesului său stă tocmai în această dezgolire publică aproape indecentă, dacă n-ar fi înduioșătoare. Poate pentru că este autentică 100%.
Iar acastă voce interioară nu face decât să-i alimenteze deja legendara voce exterioară. Rafinată de experiență, este un instrument precis și extrem de puternic, pus în valoare mai bine cu fiecare material nou pe care îl scoate.
Sco-Mule: Gov’t Mule Featuring John Scofield
Postat: 27/01/2015 Înscris în: Muzică | Tags: blues, funk, fusion, gov't mule, jazz, john scofield, rock, sco-mule, soul Scrie un comentariuAnul era 1999.
Gov’t Mule era un proiect de jam band southern roots al lui Warren Haynes și Allen Woody (amândoi de la Allman Brothers Band), care începea să capete o existență proprie, dar era încă departe de ceea ce a devenit astăzi.
John Scofield, unul dintre idolii moderni ai publicului de jazz și fusion, începea să-și lărgească baza de fani cu audiențele jam band-urilor.
Colaborarea Scofield – Mule era o potrivire perfectă și s-a materializat în două show-uri legendare, din care nu au apărut înregistrări. Până acum.
Pe 26 ianuarie, a apărut CD-ul dublu Sco-Mule, două ore și jumătate de compoziții Mule și Scofield, coveruri James Brown, piese John Coltrane și Wayne Shorter.
Cei doi chitariști, Warren Haynes și John Scofield, au fost însoțiți pe scenă de Dr Dan Matrazzo la clape, Allen Woody la bas și Matt Abts la tobe – în Georgia, în septembrie 1999.
Un amestec de jazz, blues, rock, soul și funk într-un album așteptat de mai bine de 15 ani, care va putea fi retrăit de o nouă generație, deoarece Mule și Scofield vor străbate împreună Statele Unite, de la Seattle la New York și de la Columbus la Nashville.
Poate mai mult de atât, dar asta rămâne de văzut.
Midnight Burst 