Nervosa în București

Duminică, 26.iunie 2016, club Fabrica, a 58-a ediție Metal Under Moonlight, cu sprijimul RTMC, parte a turneului Nervosa, Agony In The East Europe.

Metal Under Moonlight 58

În deschidere Pyroblast (plini de entuziasm, la un început bun, dar cu multe ore de muncă lipsă încă), Damage Case (o surpriză placută, închegată, cu album anunțat pentru la toamnă) și croații de la War-Head (nu în ce a mai bună zi a lor, dar primiți bine).

Ca o notă de subsol pentru trupe, bezna pe scenă și eterna lumină roșie sunt cele mai potrivite idei pe care le poate avea oricine nu dorește fotografii decente.

Cald, din ce în ce mai cald, de la un moment dat încolo nu doar că se mai simte deloc aerul condiționat, dar parcă și oxigenul lipsește.

Despre al doilea abum Nervosa, Agony, am scris de curând aici, iar prestația live nu a dezamăgit deloc, din contra.

Fetele care cântă metal nu mai sunt demult o noutate și nu mai au ceva de demonstrat, deși o trupă feminină încă beneficiază de un soi de discriminare pozitivă.

În cazul braziliencelor nu este cazul (deși ar fi fost de folos niște babețici la merch), asaltul brutal este continuu și distrugerea metodică. S-au plasat pe o idee și o urmăresc foarte clar și consistent, ceea ce e lăudabil, deși potențialul mi se pare mult mai vast și interesant (vezi doar mini-soloul lui Pitchu Ferraz de la final).

Metalul este un gen muzical foarte vizual și devine amuzant cum influențele transpar inclusiv din punctul ăsta de vedere, ca de exemplu în posturile hannemaniene ale Prikăi Amaral sau cele harrisiano-shuldineriene ale Fernandei Lira.

Nu este un reproș, fetele au livrat ce au promis și chiar mai mult de atât, ne-au convins să cumpărăm tricourile și să promitem și noi că vom lua bilete și data viitoare, oricând va fi aceasta.

Iar despre cum s-a văzut seara, fotografiile sunt disponibile aici.


Programul concertului Nervosa de duminică

MUM 58 mic

Duminică 26 iunie formația braziliană Nervosa ajunge în premieră la Bucuresti, trupa urmând să susțină un concert în club Fabrica, alaturi de War-Head (Croația), Damage Case și Pyroblast (România), într-o seară 100% thrash metal!

Concertul face parte din turneul de promovare al noului album, „Agony”, lansat la începutul acestei luni de Napalm Records. 

Concertul se va desfasura dupa urmatorul program:

– începând cu ora 19.00: acces public
– 20.00-20.35: Pyroblast
– 20.50-21.30: Damage Case
– 21.45-22.30: War-Head (Croația)
– 22.45-până când vor ele să termine: NERVOSA (Brazilia)

Biletele costă 25 lei și se vor vinde și la intrare, în seara concertului.

––––––––-

Club Fabrica se află pe Str. 11 Iunie nr. 50, sector 4 (București).

Mijloace de transport: tramvaiele 7, 23, 27, 47 – statia Gramont.

Pe durata concertului sunt permise fotografiatul și filmatul. Este interzis accesul cu băuturi aduse din afara clubului. Stand de CD-uri și tricouri la acest concert.

Precizare: acest concert este non-profit, toate încasările rezultate sunt folosite pentru organizarea evenimentului și pentru plata cheltuielilor de deplasare a trupelor participante.

Pagina evenimentului pe Facebook:
https://web.facebook.com/events/498006067063540/

Eveniment Metal Under Moonlight (ediția a 58-a), recomandat de Romanian Thrash Metal Club. 


Nervosa – Agony

Agony, cel de al doilea album Nervosa, a apărut deja pe 3 iunie. Debutul, Victim Of Yourself (2014), a făcut destule valuri, iar așteptările au fost mari. Și nu au fost înșelate.

Nervosa by Laura Marie Anthony

Photo by Laura Marie Anthony,
courtesy of Napalm Records

Comparația cu Sepultura este inevitabilă, dar au în comun doar țara de proveniență. Thrasherițelor de la Nervosa le lipsește multidimensionalitatea. dar asta nu este neapărat ceva rău.

Agony, înregistrat în Statele Unite, este un asalt în forță, cu pedala de accelerație apăsată. Își poartă cu mândrie influențele, care mie îmi sună mult mai teutonice decât americane. Kreator și Sodom, un vârf de cuțit de Slayer și două picături de Chuck, fetele sunt cu bibliografia bine studiată.

Celor cărora le place galopul și agresiunea continuă, le va plăcea și Agony, fără rezerve.

Problema sunt ceilalți, cei care și-ar dori eventual texturi, nuanțe, dinamici diferite… Ei riscă să fie dezamăgiți.

Dar aici intervine Wayfarer, piesa bonus care închide albumul. Poate o ciudățenie, poate un semn al altor lucruri ce vor urma, este un mariaj suspect de reușit de voce clean, influențe de heavy blues și un outro gospel-ish a capella. Îmi vine să spun thrash cu Janis Joplin, un experiment din care sigur aș fi vrut să aud mai mult.


Alianța Meshiaak

Meshiaak nu este un proiect nou, dar își așteaptă debutul de ceva vreme. Australia nu este cea mai cunoscută pepinieră de thrash, dar trupa fondată de Danny Camilleri (chitară/voce – 4ARM) și Dean Wells (chitară lead/voce – Teramaze) are șanse bune să facă mult mai vizibil acest continent pe harta genului.

Meshiaak

Celor doi li s-au alăturat basistul Nick Walker și toboșarul John Dette (da, acel John Dette, trecut prin Iced Earh, Slayer, Testament și Anthrax), iar albumul de debut este anunțat pentru 19 august, la Mascot Label Group.

Alliance Of Thieves a fost lăudat deja ca evocând magia unor Ride the Lightning, Rust in Peace, South of Heaven și Burn My Eyes.

N-aș merge chiar atât de departe, dar acesta este spiritul albumului, un întoarcere reverențioasă, fără a fi umilă în vreun fel, la acest gen de spirit. Emoții delicate fac loc agresiunii și furiei, aranjamente complexe, pasaje epice și adâncimi lirice, toate se adresează ascultătorilor la diverse nivele. Distracție prietenească și violentă? A fost numit și așa și mi se pare că se potrivește.

În concluzie, cu siguranță merită ascultat, au rămas mai puțin de două luni până la lansare.


Testament au revenit

N-am înțeles niciodată de ce Testament nu face parte din Big Four (sau de ce nu se vorbește despre Big Five sau chiar Big Six). Oricum ar fi, sunt o instituție a thrash-ului, cu o istorie de trei decenii.

Marți seara au fost a doua oară în România, în niște Arene Romane aproape dezolant de goale. Ceea ce nu i-a împiedicat să livreze cel mai compact și eficient set pe care l-am văzut în ultima vreme.

Testament

Ce e de spus? Chuck Billy mi se pare nu numai una dintre cele mai bune voci ale genului din toate timpurile, dar și cea mai bine conservată la ora asta. Tandemul Skolnick-Peterson este de nezdruncinat și îi permite lui Skolnick să se desfășoare în voie. Mă bucur că Greg Christian a plecat, și i-a permis astfel lui Steve DiGiorgio să revină. Alt nivel, altă clasă. Cât despre Hoglan, rămâne unul dintre cei mai buni toboșari din business.

Nu mă pronunț asupra sunetului în ansamblu pentru că am stat intenționat pe partea stângă, unde se auzea cel mai bine Skolnick. Volumul a fost la nivelul așteptat, entuziasmul pe scenă și în public chiar peste, în rest căldură mare monșer, căldură mare. Ceea ce s-a petrecut acolo a adus temperatura periculos de aproape de combustia spontană.

Cei care au lipsit cu siguranță au avut de pierdut. Ca să-și facă o idee, pot oricând să vadă/asculte ultimul live Testament, “Dark Roots of Thrash”.

Setlistul concertului este disponibil aici, iar pozele, ca de obicei, pe pagina de Facebook a blogului.