Monte Pittman, multi-talentat
Postat: 17/09/2016 Înscris în: Muzică | Tags: inverted grasp of balance, metal, monte pittman, rock Un comentariuMonte Pittman este unul dintre acei muzicieni de nivel foarte înalt care rămân în umbră, aproape necunoscuți publicului larg.
Photo by Michele Ambra
Originar din Texas, unde și-a început și cariera muzicală, s-a mutat la Los Angeles în 1999 și a început să dea lecții de chitară. Inițial profesor de chitară al lui Guy Richie și al Madonnei, a ocupat locul de chitarist în trupa ei (de turneu și de studio), începând cu Drowned World Tour din 2001.
Multi-talentat, Monte Pittman nu este doar un instrumentist de cel mai înalt nivel, ci și un compozitor și vocalist respectat, iar colaborările sale nu se limitează nici pe departe la cele cu vedetele pop (printre care și Adam Lambert).
Chiar dacă pop-ul plătește facturile, Pittman este în primul rând un muzician rock. A făcut parte din Prong, între 2002 și 2009, participând la cinci dintre albumele lor, iar albumele sale solo i-au avut ca invitați pe Alex Skolnick, Tommy Victor sau Chris Barnes.
Pe 23 septembrie va apărea cel de-al patrulea album solo, Inverted Grasp Of Balance, la Metal Blade.
Alături de Pittman, care a scris materialul și își asumă chitarele și vocea, pe album apar Richard Christy (Charred Walls Of The Damned/Iced Earth/Death) la tobe și Billy Sheehan (David Lee Roth/Mr. Big/Winery Dogs).
Produs de Jay Ruston (Anthrax, Steel Panther), Inverted Grasp Of Balance a fost terminat repede și ușor și a produs deja două single-uri, Pride Comes Before The Fall și Be Very Afraid.
The Agonist, a cincea oară
Postat: 14/09/2016 Înscris în: Muzică | Tags: five, melodic death, melodic metalcore, metal, rock, the agonist Scrie un comentariuAl cincilea album The Agonist este primul pentru Napalm Records și este programat să apară pe 30 septembrie.
Photo by FAYA, courtesy of Napalm Records
Plecarea Alyssei White-Gluz pare să fi avut ca singur efect un apetit sporit pentru melodie și explorare sonoră, fără să abandoneze agresivitatea anterioară. Mix-ul lor de metalcore și melodic death dobândește noi valențe de la un album la altul, capătă noi valențe și pare să înflorească în modalități nebănuite.
Five este deja al doilea album cu Vicky Psarakis, o nouă voce feminină excepțională. Comparația cu Alyssa White-Gluz este inevitabilă dar lipsită de sens la nivelul la care se află amândouă.
Mai puțin brutal și mai elaborat decât materialele anterioare, conceptual și sofisticat la limita progresivului, Five îi prezintă pe The Agonist ca o trupă matură, în continuă evoluție și cu un potențial ce pare a se dezlănțui de-abia de acum încolo.
Întreg albumul este la fel de solid pe cât de divers, iar surprizele nu lipsesc – de la balada lascivă cu aer de cabaret The Raven Eyes, până la bonusul Take Me To Church, preluare după Hozier (din categoria “coverul îmi place mult mai mult decât originalul”).
Una peste alta, The Agonist au depășit de mult scena locală și par lansați ferm către ligile superioare, iar Five pune o piatră foarte solidă la ascensiunea lor.
Wovenwar, la al doilea album
Postat: 11/09/2016 Înscris în: Muzică | Tags: honor is dead, melodic metalcore, metal, metalcore, rock, wovenwar Un comentariuDupă arestarea lui Tim Lambesis în 2013, As I Lay Dying a început să experimenteze și să scrie cu Shane Blay, de la Oh, Sleeper. Nu au reușit să continue sub titulatura consacrată, iar toboșarul Jordan Mancino a rămas singurul membru oficial al As I Lay Dying, fiind cel care împarte toate drepturile cu Lambesis (condamnat în 2014 la șase ani de închisoare). Formula cu Shane Blay (chitara, voce) a început să scrie și să înregistreze sub numele Wovenwar, iar în 2014 scoteau albumul de debut eponim la Metal Blade Records.
Pe 21 octombrie va apărea Honor Is Dead, cel de al doilea album Wovenwar, la aceiași Metal Blade Records.
Pentru albumul de debut materialul fusese scris înainte de venirea lui Blay, așa că Honor Is Dead este realmente primul efort colectiv coerent al întregii trupe. Mai agresiv și fluid decât predecesorul său, noul album prezintă o echipă foarte bine sudată.
De data aceasta au ales să nu se întâlnească fizic în același studio, ci să profite de avantajele tehnologiei și au lucrat fiecare de unde le-a fost convenabil, din California, Alabama și Texas.
Ca un preview al albumului avem deja un video conceptual, Censorship, realizat chiar de Nick Hipa, chitaristul solo.
Eric Johnson, primul album acustic 100%
Postat: 07/09/2016 Înscris în: Muzică | Tags: acustic, ej, eric johnson, rock Scrie un comentariuS-au împlinit treizeci de ani de când Tones, cel de-al doilea album solo, l-a propulsat pe Eric Johnson către recunoașterea națională și pe traiectoria ce i-a făcut pe cei de la Guitar Player să-l declare “unul dintre cei mai admirați chitariști ai planetei”.
Photo by Max Crace, courtesy of Mascot Label Group
Aclamat ca și chitarist electric, s-a hotărât să-și arate lumii latura acustică, prea puțin văzută până acum. Astfel că pe 7 octombrie va apărea primul său album complet unplugged, EJ.
Suprinzător, Johnson, cunoscut pentru abordarea aproape dureros de meticuloasă a înregistrărilor sale, a ales de data aceasta să fie mult mai direct pe acest album pe care l-a produs singur. Cea mai mare parte a materialului a fost înregistrată live, iar Johnson apare și în postura de pianist.
Pe lângă materialul original, EJ va cuprinde și trei cover-uri – Scarborough Fair, preluată după varianta făcută celebră de la Simon&Garfunkel, One Rainy Wish a lui Hendrix, într-un aranjament surprinzător pentru pian și chitară și clasicul Les Paul&Mary Ford din 1951 The World Is Waiting For The Sunshine.
Johnson a apreciat întotdeauna artiștii ce inspiră trezirea conștiinței, iar cu acest nou album își continuă misiunea de a face muzică care distrează, inspiră și vindecă.
Testament, primul video al noului album
Postat: 02/09/2016 Înscris în: Muzică | Tags: brotherhood of the snake, metal, rock, testament Scrie un comentariuAu trecut patru ani de la excelentul Dark Roots Of Earth și Testament se pregătesc de lansarea unui nou album, Brotherhood Of The Snake.
Acest al unsprezecelea efort de studio va apărea pe 28 octombrie via Nuclear Blast, iar posibilitatea inițială a existenței lui era deja evocată de Chuck Billy cu o săptămână înainte de lansarea Dark Roots Of Earth.
Primele înregistrări de studio cu Steve DiGiorgio de la First Strike Still Deadly încoace, albumul a fost produs de același Andy Sneap ca și precedentele și va cuprinde zece piese.
Până atunci, avem deja un prim lyric video al piesei titlu.
Midnight Burst 