7 decenii de Johnny Winter
Postat: 10/06/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, johnny winter Un comentariu2014, mare an mare pentru Johnny Winter care aniversează 70 de ani de viață, cea mai mare parte petrecuți pe scenă și în studiouri.
Mai alb decât texanul albinos (și fratele său Edgar) nu s-a inventat vreodată, cel mai neașteptat campion al unui gen de muzică atât de neagră, într-o Americă în pline frământări rasiale. La 17 ani îl bătea la cap pe BB King să îl lase să urce pe scena pe care acesta cânta. Agasat, BB a cedat până la urmă. Când a terminat de cântat, l-a aplaudat, împreună cu toată sala (în care el și fratele său Edgar erau singurii albi).
Cariera ce a urmat face parte deja din istoria blues-ului modern. Pendulând constant între country blues în tradiția lui Robert Johnson și blues rock-ul de voltaj înalt, mereu ancorat în Texas blues, Winter este veriga dintre școala de blues britanică și southern rock-ul à la Allman Brothers și Lynyrd Skynyrd.
A avut o viață presărată cu toate stereotipurile bluesman-ului, inclusiv probleme cu drogurile, management prost (sau rău intenționat), cântări sub-mediocre (politicos vorbind)… Johnny Winter le-a văzut pe toate, bune și rele. Întrebat care ar fi momentul de care este cel mai mândru, a răspuns fără ezitare – cele trei albume (câștigătoare de Grammy) pe care le-a produs pentru mentorul său, Muddy Waters, în anii ‘70.
La festivalul South by Southwest a avut loc premiera “Johnny Winter: Down and Dirty”, un film brutal de onest al lui Greg Olliver (co-regizor/co-scenarist/producător al “Lemmy”).
Compilația “True To The Blues” îi retrasează parcursul discografic în 4 CD-uri esențiale și în toamnă este programat să iasă “Step Back”, cel de al doilea album de cover-uri din seria denumită de public “Roots” (demarată în 2011 cu albumul cu același titlu).
Toate astea în timp ce Johny Winter Band este în plin turneu, până în noiembrie. Ce să facă omul la 70 de ani? Ce știe și ce a făcut o viață întreagă.
Adrian Vandenberg a revenit
Postat: 15/04/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, hard rock, moonkings, rock, vandenberg Un comentariuCu Vandenberg’s MoonKings, o trupă nou-nouță formată la sfârșitul anului trecut. N-au pierdut vremea, în februarie a și ieșit albumul.
Omul face parte din categoria aia care pe mine mă enervează îngrozitor, a cetățenilor care fac foarte bine mai multe lucruri. Și-a lăsat treburile de designer (a studiat arte) pentru a fi unul dintre marii chitariști prea puțin apreciați ai anilor ‘80 – ‘90. Accidentul de la mână (care dus la cooptarea lui Steve Vai în trupă) a fost foarte documentat și discutat, dar nu a însemnat sfârșitul lui artistic. Omul a continuat să cânte și și-a văzut liniștit de pictură. Apreciat de criticii de artă și de public, a trăit confortabil, apărând când și când, fie pe scena Whitesnake, fie la o reuniune Vandenberg (trupa de unde l-a furat Coverdale), fie în câte un proiect ca Manic Eden (care poate ar fi meritat mult mai mult decât un album; bașca vreo campanie de produs inovator (chitarele Aristides).
Lumea îl știe mai ales de la Whitesnake, iar albumul MoonKings aduce bine a Whitesnake-ul din perioada lui, ăla cu “Slip Of The Tongue” și “Restless Heart”, dar adus la zi. A rămas prieten cu David Coverdale, care apare pe album cu un “Sailing Ships” 2014, prima înregistrare împreună din ‘97 încoace.
Sună bine, îmi place, sper să nu rămână un efort izolat. Deocamdată sunt în turneu, semn bun!
Walter Trout, blues-ul realității
Postat: 04/04/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, rock, the blues came callin, walter trout Scrie un comentariu2014 ar fi trebuit să fie un an special pentru Walter Trout.După 25 de ani de carieră solo, se pregătea un album nou, o autobiografie, un documentar, re-editări, turneu aniversar…
În schimb, în acest moment așteaptă un transplant de ficat pe un pat de spital al UCLA. Doctorii spun că va trăi dacă transplantul va avea loc în următoarele 90 zile.
Tratament după tratament a eșuat, iar Walter este acum o umbră a lui însuși A continuat să cânte, să scrie și să înregistreze, deși puterile i se duceau și a slăbit mai mult de 50 kg. Până când nu a mai putut să se miște.
S-au pornit strângerile de fonduri. Deși are asigurare medicală, cheltuielile sunt imense, iar veniturile familiei departe de a fi roz. Există o campanie care are girul soției, Marie Trout (http://www.youcaring.com/medical-fundraiser/walter-trout-needs-a-new-liver-you-can-help-/151911), sunt anunțate concerte ale căror fonduri îi vor fi donate… Solidaritatea este impresionantă, toată lumea speră că rezultatele vor fi pe măsură.
“The Blues Came Callin’” este numele noului album ce va apărea pe 2 iunie. Ce titlu mai potrivit pentru întreaga viață a lui Walter?
Walter este unul dintre cei mai plini de viață muzicieni pe care i-am văzut vreodată, un chitarist fenomenal, o figură impunătoare a genului și o persoană pe care nu poți să n-o îndrăgești sau măcar s-o respecți instantaneu. Acum se luptă pentru supraviețuire, la propriu. Sper ca noul album să rămână doar albumul celei de a 25-a aniversări și să fie urmat de multe altele. Sper ca autobiografia, “Rescued from Reality” să aibă alte ediții, revăzute și adăugite. Nu depinde de noi, cineva acolo sus are mereu ultimul cuvânt, dar suntem destui cei care sperăm să ne bucurăm de prezența lui Walter încă multă vreme de acum încolo.
Kenny Wayne se întoarce acasă
Postat: 31/03/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, goin' home, kenny wayne shepherd, kws, rock, southern Scrie un comentariuKenny Wayne Shepherd a mai fost pe aici, atât solo, cât și cu The Rides.
În mai, la doi ani după ultimul album, revine cu “Goin’ Home”. Se întoarce acasă muzical, la piesele care l-au influențat când se forma ca și muzician.
O reîntoarcere acasă completă, pentru că și înregistrările s-au făcut în Louisiana natală.
Încă nu am ascultat un album KWS care să mă dezamăgească, așa că aștept cu încredere și acest album. Cu atât mai mult cu cât are și o mulțime de invitați – Ringo Starr, Warren Haynes, Robert Randoph, Keb Mo, Joe Walsh…
