Subapreciat: Michael Lee Firkins

În 1990, albumul de debut al lui Michael Lee făcea nu valuri, ci o furtună adevărată în comunitatea chitariștilor. Semnat de o casă de discuri orientată mai mult către genurile hard & heavy, omul era o specie aparte; o enciclopedie de country, blues și rock, printre shredderi neoclasici precum Marty Friedman, Jason Becker, Paul Gilbert, Steve Howe, Tony MacAlpine, Vinnie Moore, Ritchie Kotzen…

Michael Lee Firkins

Născut și crescut în Omaha, Nebraska, și-a creat un stil extrem de personal, un amestec de bluegrass, country, metal, blues, chiar jazz. Fără a pica în snobisme fusion, Michael Lee și-a văzut de o carieră liniștită. Nu a ajuns un rock star, dar se bucură de respectul necondiționat al colegilor de breaslă. Necunoscut publicului larg, a fost descris ca unul dintre cei mai inovatori chitariști apăruți în ultimii 20 de ani, o personalitate muzicală unică, la același nivel cu Jeff Beck, Albert Lee sau Danny Gatton.

Noul album, “Yep”, a fost înregistrat în Nashville, cu o echipă de vis, muzicieni trecuți prin trupe precum Gov’t Mule sau Allman Brothers Band. Se ascultă cap-coadă (mare lucru în ziua de azi). și, pentru mine, este unul dintre acelea care devin clasice instantaneu. Southern/blues/country rock de cel mai înalt nivel, îmi evocă instantaneu nume ca Steve Ray, Beck sau Knopfler, fără a-i copia vreun moment. Original, atât de tehnic încât uiți de tehnică, mai are și voce, chiar scrie cântece adevărate și memorabile . Ce mai poate cere orice fan al genului? De ascultat imediat. Acum. Nu l-ați ascultat încă?


The Rides, supergrup blues-rock

Adică Stephen Stills (Buffalo Springfield, Crosby, Stills & Nash (&Young)), Barry Goldberg (Electric Flag) la clape și Kenny Wayne Shepherd.

a6aPovestea grupului e simplă. Goldberg și Stills au același manager, iar domnul respectiv a avut ideea să-i pună să scrie împreună. A mers, s-au înțeles și au mai vrut un chitarist așa că l-au ales pe (mult) mai tânarul Kenny Wayne; cât să atingă și alte generații de cumpărători.

A ieșit de un album, “Can’t Get Enough”, cu piese proprii și preluări (de la Elmore James la Neil Young și Iggy & Stooges), anunțat să apară pe 27 august. După album urmează un turneu american, cu Beth Hart în deschidere.

Blues-rock descrie adecavt ce se întâmplă acolo, cât a scăpat pe piața sună foarte bine, mi-aș dori să vedem ceva din turneul ăla, mi-a activat glandele salivare.


Andrew Stockdale e în mișcare

“Keep Moving” ar fi trebuit să fie al treilea album Wolfmother. N-a fost să fie, a devenit debutul solo al lui Andrew Stockdale.

Andrew Stockdale, BSMF 2007 Wolfmother s-au desființat, apoi s-au refăcut, agitașie mare. Din trioul original a rămas doar Stockdale, cumva de înțeles, până la urmă trupa e asociată strict cu el. Compozitor al ăntregului material (chiar dacă pe primul album era creditată toată trupa), chitară și voce, nu rămâne prea mult loc pentru altcineva.

Nu am ascultat tot albumul, pare în aceiași parametri pe care îi așteptam – hard de anii ‘60 – ‘70, o lingură de Plant, un vârf de cuțit de Ozzy, turnăm Tony Iommi cu un pic de Glimour pentru aromă, amestecăm bine și lăsăm pe foc mediu. Rețeta a funcționat inclusiv pentru colaborarea cu Slash de pe primul album al acestuia, pe “By The Sword”.

"Long Way To Go" a fost primul single al albumului.

Despre Wolfmother se spune că ar fi în studio. Cert e că Stockdale va continua, fie sub numele propriu sau sub cel al trupei. Sau cum i-o mai tuna, succes are.


Odihnește în pace JJ Cale!

Ieri ne-a părăsit și JJ Cale, la 74 de ani, din cauza unui atac de cord care l-a surprins în plin turneu.

JJ Cale 2006

Născut pe 5 decembrie 1938 în Oklahoma City, a fost unul dintre creatorii a ceea ce s-a numit Tulsa Sound, un amestec de blues, rockabilly, country și jazz.

O prezență discretă, s-a gândit chiar să renunțe la muzică înainte ca Eric Clapton șă aibă un hit cu “After Midnight”.

S-a remarcat mult mai mult ca și compozitor decât ca interpret, piesele sale fiind preluate de nume legendare – Eric Clapton “After Midnight” și “Cocaine”, Kansas “Bring It Back”, Lynyrd Skynyrd “Call Me The Breeze” și “I Got The Same Old Blues”, Santana “Sensitive Kind”…

A fost un mare iubitor de animale. Pe site-ul său se precizează că donațiile nu sunt necesare, dar cine dorește poate să doneze oricărui adăpost pentru animale, în memoria lui.

S-a alăturat marei orchestre din ceruri și acum compune pentru ea. Dumnezeu să-l odihnească, mulțumim pentru tot ce ne-a adus!


Clape pentru trupa din ceruri – Ray Manzarek

Pe 20 mai, la 74 de ani, s-a dus dintre noi Ray Manzarek.Ray Manzarek

Numele îi este asociat, până la capăt cu The Doors. Nu pentru că n-ar mai fi făcut și altceva, dar în umbra uriașă a acestui nume e greu să se mai distingă și altceva.

Ultimul album i-a apărut în 2011, “Translucent Blues”, cel de al doilea împreună cu Roy Rogers.

Odihnește în pace, Ray, probabil ca jam-ul cu Jim e în toi!