Walter Trout are planuri

Pe 26 mai i s-a făcut transplantul de ficat. Operația a fost un succes, toate stau excelent și pare să-și revină rapid. Poate nu degeaba atâția oameni i-au ținut pumnii și au încercat să-l ajute oricum au putut.

Va mai dura până să ajungă la normal, corpul i se reconstruiește și trebuie să reînvețe lucruri banale, dar Walter este un luptător, așa cum a aratat-o deja. Nu s-a lăsat nici în cele mai negre momente, cu atât mai puțin acum, când hopul cel mare a trecut.

Ținta concretă pe care și-a fixat-o este ca să revină la activitățile obișnuite de turneu și înregistrări în mai puțin de un an. Poate ajunge (în fine) și pe aici.

Noul album, “The Blues Came Callin’”, este în curs de apariție în toată lumea, iar primul single,“Wastin’ Away” va ieși săptămâna viitoare.


Walter Trout, blues-ul realității

2014 ar fi trebuit să fie un an special pentru Walter Trout.După  25 de ani de carieră solo, se pregătea un album nou, o autobiografie, un documentar, re-editări, turneu aniversar…

În schimb, în acest moment așteaptă un transplant de ficat pe un pat de spital al UCLA. Doctorii spun că va trăi dacă transplantul va avea loc în următoarele 90 zile.

Photo Credit: © Jeff Katz Tratament după tratament a eșuat, iar Walter este acum o umbră a lui însuși A continuat să cânte, să scrie și să înregistreze, deși puterile i se duceau și a slăbit mai mult de 50 kg. Până când nu a mai putut să se miște.

S-au pornit strângerile de fonduri. Deși are asigurare medicală, cheltuielile sunt imense, iar veniturile familiei departe de a fi roz. Există o campanie care are girul soției, Marie Trout (http://www.youcaring.com/medical-fundraiser/walter-trout-needs-a-new-liver-you-can-help-/151911), sunt anunțate concerte ale căror fonduri îi vor fi donate… Solidaritatea este impresionantă, toată lumea speră că rezultatele vor fi pe măsură.

“The Blues Came Callin’” este numele noului album ce va apărea pe 2 iunie. Ce titlu mai potrivit pentru întreaga viață a lui Walter?

Walter Trout - The Blues Came Callinț

Walter este unul dintre cei mai plini de viață muzicieni pe care i-am văzut vreodată, un chitarist fenomenal, o figură impunătoare a genului și o persoană pe care nu poți să n-o îndrăgești sau măcar s-o respecți instantaneu. Acum se luptă pentru supraviețuire, la propriu. Sper ca noul album să rămână doar albumul celei de a 25-a aniversări și să fie urmat de multe altele. Sper ca autobiografia, “Rescued from Reality” să aibă alte ediții, revăzute și adăugite. Nu depinde de noi, cineva acolo sus are mereu ultimul cuvânt, dar suntem destui cei care sperăm să ne bucurăm de prezența lui Walter încă multă vreme de acum încolo.


Kenny Wayne se întoarce acasă

Kenny Wayne Shepherd a mai fost pe aici, atât solo, cât și cu The Rides.

Stephen Stills & Kenny Wayne Shepherd 07/09/2013 În mai, la doi ani după ultimul album, revine cu “Goin’ Home”. Se întoarce acasă muzical, la piesele care l-au influențat când se forma ca și muzician.

O reîntoarcere acasă completă, pentru că și înregistrările s-au făcut în Louisiana natală.

Încă nu am ascultat un album KWS care să mă dezamăgească, așa că aștept cu încredere și acest album. Cu atât mai mult cu cât are și o mulțime de invitați – Ringo Starr, Warren Haynes, Robert Randoph, Keb Mo, Joe Walsh…


N-am nevoie de doctor

“I Don’t Need No Doctor” este o piesă scrisă de Nick Ashford, Valerie Simpson și Jo Armstead. Înregistrarea originală îi aparține lui Ray Charles, din 1966.

Este unul dintre acele cântece pe care le-au preluat o mulțime de artiști, le știm cu toții, dar n-a fost niciodată un hit. De ce? Nu reușesc să-mi dau seama.

După Ray Charles (în al cărui catalog a și rămas), au urmat Humble Pie (1971), New Riders Of The Purple Sage (1972), W:A:S:P. (1986), The Nomads (1989)… Deja, nu se mai știa exact genealogia piesei, Styx au preluat-o de la Humble Pie, de exemplu.

În 2007 a fost rândul lui John Scofield , apoi a lui John Mayer, iar în 2012 a urmat Joan Osborne. Și alții, și alții.

De la rhythm’n’blues la hard & heavy, trecând prin blues, pop, rock, piesa transcede genurile și este o preferată a multora, mai ales live.

Recunosc, eu o știu de la W.A.S:P. și am trăit cu impresia că e a lor.

Cireașa de pe tort, din categoria “și alții” face parte și Beth Hart, din perioada ei “jopliniană”, înainte de cumințenia de astăzi.


2014: Hart + Bonamassa = Live

Și anume “Live In Amsterdam” , începând din 24 martie. După două albume de studio de succes, era păcat să nu avem și un concert, prea funcționează bine acest duo.

Beth Hart & Joe BonamassaRecunosc, sunt un fan al acestei formule, mi se pare absolut ideală pentru amândoi. “Seesaw”, albumul anterior, a fost nominalizat la Grammy 2014  pentru cel mai bun album de blues. Din partea mea, atât “Seesaw”, cât și “Don’t Explain”, meritau amândouă măcar nominalizarea.

Live avusesem până acum doar apariția ca invitată a lui Beth Hart pe “Beacon Theatre: Live from New York’”. Din fericire, iată că apare și acest “Live In Amsterdam”. Mă duc să mă așez la coadă.