La mulți ani, Johnny Winter!

Și cea mai tristă întrebare ar fi “cine-i Johnny Winter ăsta?” Nimic de mirare, după ce, în timpul Grammy-urilor, Twitter-ul duduia de  “who the hell/f**k is Paul McCartney?”.

A împlinit 68 de ani și pe fruntea lui cineva (nu spun cine, de sus, persoana importantă) a tatuat blues-rock și electricitate. Chit că mai alb decât e, în albinoșenia lui, nu se poate.

Woodstock 1969

Chitarist, cântăreț, producător, a văzut de toate. De pe culmile succesului până în hăurile iadului tapetat cu droguri, a supraviețuit și merge mai departe. Câte o zi odată, câte un an odată. Că așa fac bluesmenii aștia cică. Cântă până crapă, după care continuă să cânte.

Eric Clapton’s Crossroads Festival 2010

Site-ul oficial, aici.


Corporate rock’n’roll?

Nu judeca o carte după coperți sau omul după ceea ce muncește ca să trăiască (ca să fim buni romglezi).

James Williamson a fost vicepreședinte pentru tehnologie la Sony. Din 2009 e chitaristul lui Iggy Pop. Din nou, pentru că mai fusese în anii ‘70 (pe “Raw Power”, de exemplu).

Zilele trecute, l-am regăsit pe Jim Allchin. Îl știam pe vremuri președinte al diviziei de servere la Microsoft. Până în 2007, când și el s-a întors la prima dragoste, muzica. Acum e la ail doilea album, “Overclocked”, și muzician cu normă întreagă.

Morala? Nu e niciodată prea târziu și dragostea învinge? Oh, well, îmi place cum sună.


La revedere Etta James!

Ne-a părăsit astăzi și lumea este mai săracă. Așa se întâmplă mereu când pleacă un artist dintre noi.

A trăit blues-ul, nu doar l-a cântat. Cei care au auzit despre ea doar din infamul film “Cadillac Records”, au prilejul acum să-și facă temele. Sau nu, se va ocupa media cu asta. Ca de obicei, un artist mort e un artist profitabil.

Eu prefer să mi-o amintesc așa – something got a hold on me and it must be love. Și ea a fost fata care prefera să orbească decât să-și vadă iubitul plecând.

Îți mulțumim big mama, fie să-ți găsești pacea!


Beth Hart + Joe Bonamassa = Don’t Explain

Pe 27 septembrie va apărea un mare album, “Don’t Explain”.

Atât Beth Hart, cât și Joe Bonamassa își explorează și updatează rădăcinile soul. Potolită de un producător serios, Beth își atinge filonul/latura Etta James, în timp ce Joe e doar sclipitor, ca de obicei.

Coverurile sunt clasice, interpetarea e magistrală, albumul ar trebui să se soldeze cu un succes monstruos. La mine a avut deja.

Site-ul oficial – http://hartandbonamassa.com/index.php.


La mulți ani B.B. King!

A fost 16 septembrie și omul a împlinit 86 de ani.

În timpul ăsta, și-a pus amprenta pe toate genurile de muzică, chiar dacă blues-ul este cel care l-a consacrat. La vârsta lui încă scoate albume și are cam 100 de concerte pe an. Pentru că asta fac muzicienii, cântă. De la început până la sfârșit.

Așa era în 1968…

Vreo 40 de ani mai târziu, la unul din Crossroads-urile lui Eric Clapton…

Site-uri oficiale – www.bbking.com și www.bbkingmuseum.org.