Jake E. Lee & Red Dragon Cartel
Postat: 25/06/2014 Înscris în: Muzică | Tags: hard, heavy, jake e lee, metal, red dragon cartel, rock Scrie un comentariuOzzy a avut mereu un fler deosebit la chitariști excepționali. După ce Ozzy a ezitat între Jake E. Lee și George Lynch, Jake a fost cel ce i-a urmat regretatului Randy Rhoads. Omul cu recomandarea a fost basistul Dana Strum, care îl adusese și pe Randy.
Jake E. Lee a scos două albume clasice cu Ozzy, “Bark At The Moon” și “The Ultimate Sin”. Problema a fost creditarea pieselor (și evident drepturile de autor); “Bark At The Moon” este creditat în întregime lui Ozzy, Albumul s-a vândut în trei milioane de exemplare doar în State, ”So Tired” și “Bark At The Moon” au fost single-uri de succes și toți banii s-au dus în contul lui Ozzy. Mai târziu, Jake a declarat public că el a scris “Bark At The Moon”.
Extrem de plauzibil, cu atât mai mult cu cât următorul album, “The Ultimate SIn”, este creditat în întregime lui Lee și basistului Bob Daisley. Singura exceptție, “Shot In The Dark”, cel mai mare hit american al lui Ozzy de până atunci, scris de Lee și Phil Soussan. Din nou cu probleme de culise, gurile rele spun multe, evident legate de drepturile de autor și banii aferenți.
Jake E. Lee a fost concediat de Sharon printr-o telegramă, așa că și-a văzut de viață și de noua trupă, Badlands. Trei albume (dintre care unul postum), succes rezonabil și povestea s-a terminat la începutul anilor ‘90.
De atunci a rămas relativ în umbră, deși albumele solo și diversele colaborări au fost aplaudate de critici (“A Fine Pink Mist” a fost comparat la vremea lui cu “Surfing With The Alien”).
Vremurile s-au schimbat și Jake revine cu o nouă trupă, Red Dragon Cartel. Bașca diverse bunătăți, cum ar fi modelul semnătură de la Charvel.
Cu o mulțime de invitați pe album, cineva se pare că dorește să-i relanseze cariera lui Jake. Robin Zander (Cheap Trick), Paul Di’Anno, Rex Brown (Pantera, Kill Devil Hill)…
Muzical, atinge cele mai bune momente din vremurile Ozzy și Badlands. Mult mai Ozzy decât Badlands, îmi sună mie. Clipurile oficiale sunt destule și încă nu am găsit unul care să-mi displacă – “Feeder”, “Shout It Out”, “Deceived”.
Pe ansamblu, un album solid, mă bucur că a revenit, era/este un chitarist prea bun ca să dispară în neant,
Blues Pills la debut
Postat: 12/06/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues pills, heavy, nuclear blast, psihedelic, retro, rock Scrie un comentariuNuclear Blast era sinonim odată cu metalul extrem. Lucrurile s-au mai schimbat, iar pe 25 iulie vor lansa albumul de debut Blues Pills.
Retro-rock, heavy blues cu accente psihedelice, cvartetul suedezo-francezo-american are deja un EP la Crusher Records, “Bliss”, și a atras deja atenția presei.
Toată povestea asta retro nu e ceva nou și unii au beneficiat destul de pe urma ei, de la Wolfmother până la Rival Sons, de exemplu. Elin Larsson aduce mai degrabă a Grace Slick decât a Janis, iar trupei i se prevede un viitor strălucit. Baftă!
N-am nevoie de doctor
Postat: 27/02/2014 Înscris în: Muzică | Tags: blues, hard, heavy, I don't need no doctor, r'n'b, ray charles, rock Un comentariu“I Don’t Need No Doctor” este o piesă scrisă de Nick Ashford, Valerie Simpson și Jo Armstead. Înregistrarea originală îi aparține lui Ray Charles, din 1966.
Este unul dintre acele cântece pe care le-au preluat o mulțime de artiști, le știm cu toții, dar n-a fost niciodată un hit. De ce? Nu reușesc să-mi dau seama.
După Ray Charles (în al cărui catalog a și rămas), au urmat Humble Pie (1971), New Riders Of The Purple Sage (1972), W:A:S:P. (1986), The Nomads (1989)… Deja, nu se mai știa exact genealogia piesei, Styx au preluat-o de la Humble Pie, de exemplu.
În 2007 a fost rândul lui John Scofield , apoi a lui John Mayer, iar în 2012 a urmat Joan Osborne. Și alții, și alții.
De la rhythm’n’blues la hard & heavy, trecând prin blues, pop, rock, piesa transcede genurile și este o preferată a multora, mai ales live.
Recunosc, eu o știu de la W.A.S:P. și am trăit cu impresia că e a lor.
Cireașa de pe tort, din categoria “și alții” face parte și Beth Hart, din perioada ei “jopliniană”, înainte de cumințenia de astăzi.
Adrenaline Mob, capitol nou
Postat: 16/12/2013 Înscris în: Muzică | Tags: adrenaline mob, hard, heavy, men of honor, metal, rock Scrie un comentariuÎn 2012 scoteau primul album, “Omertà” și mă lăsau cu gura căscată. Unii au cârcotit că se așteptau la altceva, ținând cont de pedigree. Mie mi-au plăcut. Rău de tot.
În 2013 reveneau cu “Covertá”, care m-a lăsat destu de rece, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, dar mi s-a părut… așa, de umplutură cumva.
Daaar, 2014 aduce cel de-al doilea album, “Men Of Honor”. Subtile referințele mafiote, da da da.
Surpriza ediției, Portnoy a plecat și din casa asta. L-a în locuit A.J. Pero (ex-Twisted Sister). O fi bine, o fi rău, rămâne de văzut. Da’ zău dacă sună rău. Da’ deloc. Da’ deloc de tot. Da’ chiar e bine rău.
Midnight Burst 