Dinosaur Jr: Alternative și independenți

Aseară mă uitam ce postau pe Facebook mai tinerii mei prieteni, evident crescuți în cu totul alt climat muzical. Și uite așa mi-am adus aminte de anii ‘90, când “alternative” chiar era o alternativă la ceva, nu doar o etichetă.

La Dinosaur Jr am ajuns aproape din greșeală. Caseta cu “Where You Been” avea o copertă de-a dreptul hidoasă și nu știu ce m-a împins să o cumpăr. Ascultasem Pixies și Sonic Youth cu plăcere, dar fără să devin neapărat vreun mare fan. În schimb, J Mascis și dinozauru’ lui junior m-au fascinat de-a dreptul. They got me, they did, they did!

Mascis, liderul trupei, este cu siguranță un personaj; o apariție muzicală, dar și vizuală aproape imposibil de ignorat (mă rog, cine se străduiește, poate, eu nu vreau). Au avut o carieră relativ scurtă, din 1985 până în 1997, dar cu un succes real.

În paralel, Lou Barlow, basistul, avea propriul proiect, Sebadoh. Recunosc infracțiunea poștală de a fi trimis bani cash în plic la Sub Pop, în 1994, ca să cumpăr cd-ul lor curent, “Bakesale” (cu o copertă care astăzi ar fi de incorectă politic încolo). Culmea, Sub Pop l-au și trimis, iar poșta română mi l-a și livrat. Iar “Skull” mai ascult și astăzi.

În 2005, Mascis și Barlow și-au rezolvat diferendele, iar Dinosaur Jr s-a reformat. Chiar cu mai mult succes decât înainte; cel mai nou album, “Farm”, din 2009, este și cel mai bine clasat în topuri (cel puțin alea americane) din toată istoria lor.