Nou lyric video de la Monster Truck

True Rockers, cel de al treilea album de studio Monster Truck (al doilea pentru Mascot Label Group), a apărut la jumătatea lunii septembrie a anului trecut și am scris despre el aici.

Un pas mare în evoluția trupei, privită de unii ca marea speranță a southern rockului, de alții ca exponenți deja marcanți ai rockului clasic/vintage, albumul a fost primit cu aplauze atât de fani, cât și de presă.

În așteptarea turneului european pe care îl vor derula ca headlineri în aprilie și mai, avem și un nou lyric video, Devil Don’t Care, cea de a patra piesă de pe True Rockers.

Adrian Coleașă


Family Tree of True Rockers – Black Stone Cherry și Monster Truck în Viena

Pe Black Stone Cherry am avut norocul de a-i descoperi încă de la începuturile lor și Hell And High Water s-a auzit în tot blocul o perioadă bună. Pe Monster Truck i-am văzut live anul trecut în deschidere la Deep Purple. Amândouă trupele la pachet nu puteau să fie decât un imens tort sonor, absolut irezistibil. Tortul s-a servit (și) într-o seară de vineri, 23 noiembrie a.c. la Arena Wien, un loc cu o istorie bogată, un centru de cultură alternativă de mai bine de trei decade încoace.

Monster Truck @Arena Wien - by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

Why Are you Not Rocking? și Monster Truck intră pe scenă direct în viteza a cincea, cu subtilitatea… well… unui Monster Truck. True Rocker urmează aproape ca un truism.

Doar 10 piese, dar un set concentrat și divers, extras din toate cele trei albume, prestația vieneză a canadienilor a fost o reflecție a potențialului unei trupe încă în evoluție, cu o efervescență creatoare ancorată solid în blues rock, cu  arome puternice southern și stoner. Și ceva hockey, ca să fie masa bogată și pentru specificitate culturală (chiar dacă The Enforcer a lipsit din setlist).

Dacă pentru Evolution bârfitorii au cârcotit că trag prea mult cu ochiul la conaționalii Nickelback, Devil Don’t Care e doar unul dintre exemplele de atitudine pe care Kroeger nu o va avea vreodată. În rest, vorba aia, Don’t Tell Me How To Live.

Monster Truck @Arena Wien - by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

După două EP-uri și trei albume din 2010 încoace (True Rockers a apărut pe 14 septembrie, la Mascot Records / Mascot Label Group) Monster Truck sunt o certitudine și au deja alura și carura unui headliner. Cu siguranță nu va trece mult și își vor ocupa locul câștigat prin multă muncă și inspirație.

Oficial seara nu a fost sold out, dar în timp ce Jon saluta publicul bine încălzit, sala se umpluse de mulțimea care îi aștepta pe Black Stone Cherry, reveniți în Viena după mai bine de 12 ani.

Black Stone Cherry @Arena Wien - by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

Burnin’ deschide setul și setează temperatura. Family Tree este cel de al șaselea album de studio, a apărut pe 20 aprilie la Mascot Records / Mascot Label Group și trebuie promovat, așa că am avut parte de o jumătate din el, aproape o treime din setlistul serii.

Black Stone Cherry sunt acum o trupă matură, după deja 17 ani de activitate. Cu o energie ce nu transpare deplin în studio, Ben Wells (chitară) și Jon Lawhon (bas) învârtindu-se ca doi derviși dansatori și John Fred Young (tobe) care bate la tobe din orice poziție, mai puțin așezat la ele ca omul, cu tot ce are la dispoziție, foarte à la John Bonham, iar singurul nevoit să stea lipit de microfonul său (sau măcar pe aproape) a fost Chris Robertson, constrâns de rolul de vocalist.

Sunt o trupă născută (și crescută) pe scenă, habitatul lor natural. Show-ul este o a doua natură și dau 150%, mă îndoiesc să fi asistat la o excepție. Au venit să cânte și o fac cu o plăcere ce transpare în fiecare gest și în fiecare silabă articulată. În sală au doar fani, dar cu siguranță pot converti orice public, entuziasmul lor este mult prea contagios, iar transferul de energie este aproape palpabil.

Black Stone Cherry @Arena Wien - by Anca Coleașă, 2018

Photo by Anca Coleașă

Family Tree are multe conotații și toate transpar pe parcursul concertului, indiferent din ce perioadă sunt piesele. My Last Breath oferă cea mai simplă interpretare, emoția contagioasă cu care Chris Robertson cântă despre viața sa acum la 33 de ani, ca soț și ca tată.

Dar lucrurile merg mult mai departe și mai adânc. Au crescut în sala de repetiții a Kentucky Headhunters, iar John Fred Young e fiul lui Richard Young și nepotul lui Fred Young, chitaristul, respectiv toboșarul vânătorilor de capete. Moștenirea sudistă se simte în fiecare por, country, southern, gospel, blues… toate se împletesc într-o energie aparte, recognoscibilă imediat. Vin din Edmonton, Kentucky, țin sus steagul muzicii în care au crescut și o duc cu dezinvoltură și mult aplomb în secolul XXI, într-o manieră extrem de modernă și totuși atât de familiară.

Peace Is Free, de pe Folklore And Superstition, cel de al doilea album, este concluzia optimistă a serii. Simplu, la obiect și plin de speranță, piesa a fost cântată într-un singur glas de o sală fascinată de experiența avută, două ore despre imediatul cotidian și multă, foarte multă bucurie.

Adrian Coleașă

Galeriile foto ale serii sunt disponibile la:
Monster Truck: https://goo.gl/dDKTus și https://goo.gl/q4QApY
Black Stone Cherry: https://goo.gl/hYhtVF și https://goo.gl/X7YgtZ

Setlist Monster Truck:

1. Why Are You Not Rocking? (Sittin’ Heavy, 2016)
2. True Rocker (True Rockers, 2018)
3. Don’t Tell Me How to Live (Sittin’ Heavy, 2016)
4. Old Train (Furiosity, 2013)
5. Evolution (True Rockers, 2018)
6. Denim Danger (True Rockers, 2018)
7. For the Sun (Furiosity, 2013)
8. Devil Don’t Care (True Rockers, 2018)
9. Sweet Mountain River (Furiosity, 2013)
10. The Lion (Furiosity, 2013)

Setlist Black Stone Cherry:

1. Burnin’ (Family Tree, 2018)
2. Me And Mary Jane (Magic Mountain, 2014)
3. Maybe Someday (Black Stone Cherry, 2006)
4. Bad Habit (Family Tree, 2018)
5. Like I Roll (Between The Devil And The Deep Blue Sea, 2011)
6. My Last Breath (Family Tree, 2018)
7. Cheaper To Drink Alone (Kentucky, 2016)
8. Soul Machine / Sabotage (Kentucky, 2016)
9. Soulcreek (Folklore And Superstition, 2008)
10. James Brown (Family Tree, 2018)
11. Things My Father Said (Folklore And Superstition, 2008)
12. Ain’t Nobody (Family Tree, 2018)
13. In My Blood (Between The Devil And The Deep Blue Sea, 2011)
14. Blind Man (Folklore And Superstition, 2008)
15. Drums Solo
16. Hoochie Coochie Man (Willie Dixon cover)
17. Lonely Train (Black Stone Cherry, 2006)
18. Blame It On The Boom Boom (Between The Devil And The Deep Blue Sea, 2011)
19. White Trash Millionaire (Between The Devil And The Deep Blue Sea, 2011)
20. Family Tree (Family Tree, 2018)

Bis:

21. Peace Is Free (Folklore And Superstition, 2008)


Monster Truck, True Rockers

Canadienii Monster Truck ne-au vizitat anul trecut, fiind aleși de Deep Purple ca trupă de deschidere pentru ceea ce ar putea să fi fost ultimul lor turneu european, parte a turneului mondial The Long Goodbye Tour. Despre acel concert am scris la vremea lui aici, dar acum a venit vremea unor alte vești.

MT (c) Mathew Guido

Photo by Mathew Guido, courtesy of Mascot Label Group

În cei doi ani de la apariția celui de al doilea album, Sittin’ Heavy, au avut mai bine de 150 de showuri, ce au inclus atât turnee de stadioane (cu Nickelback, Billy Talent; Deep Purple), dar și cu concerte cu Black Stone Cherry, Volbeat, Jane’s Addiction, Rob Zombie sau Alter Bridge.

Dar inspirația mai vine și când vrea ea și nu trebuie irosită, așa că pe măsură ce apărea material nou începea schimbul la idei cu producătorul Dan Weller (SikTh, Young Guns, Enter Shikari), în iulie 2017 au intrat în studiourile Echo Mountain din Asheville, Carolina de Nord și au început înregistrările la cel de al treilea album de studio, True Rockers.

Intenția declarată a albumului este să captureze vibe-ul unei trupe de rock liberă în studio, ai cărei membri țipă unul la altul și se distrează la maximum.

Cele trei single-uri apărute până acum conturează deja imaginea unui album divers, a unei trupe aflate într-o misiune de a-și reconfirma credențialele hard rock și de a-și lărgi paleta sonică, explorând stiluri diverse, dar potrivite debitului lor de înaltă energie.

Piesa de deschidere, True Rocker, îi găsește alături de Dee Snider într-o declarație de intenție fără echivoc, “I know who I am, A true rocker, I am a true rocker, I feel the music from inside baby, from within, I’m good to go on just about anything, No time for brakes we move full speed ahead, I know who I am, a true rocker” .

Următorul extras, primul single oficial, ca și prima piesă care a beneficiat de un videoclip adevărat a fost și cea care a produs primele controverse. Evolution a fost acuzată că ilustrează dorința lor de a merge pe un drum mult mai comercial, a la Nickelback, și a stârnit lamentări instantanee că “înainte era mai bine”.

Dar pe 10 august a apărut Thundertruck (nici o aluzie la AC/DC) și a pus piciorul în prag și lucrurile la punct.

True Rockers va apărea pe 14 septembrie, tot la Mascot Label Group, ca și precedentul Sittin’ Heavy, cu încă multe alte surprize. Știu că destui dintre cei ce i-au văzut anul trecut au devenit fani, dar cu siguranță mulți alții vor fi convertiți acum.

Iar cei care doresc să îi revadă o vor putea face în noiembrie și decembrie când vor fi în turneu prin Europa de Vest în deschiderea colegilor de label de la Black Stone Cherry.

Adrian Coleașă

Pre-order: http://smarturl.it/Monster-Truck-Digi

Tracklist True Rockers:
1. True Rocker
2. Thundertruck
3. Evolution
4. Devil Don’t Care
5. Being Cool Is Over
6. Young City Heart
7. Undone
8. In My Own World
9. Denim Danger
10. Hurricane
11. The Howlin’


Monster Truck, live @Romexpo

Monster Truck au pornit din Hamilton, Canada, în 2009. Opt ani mai târziu, au ajuns și la Romexpo, sâmbătă, 13 mai.

Monster Truck, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Joe Harvey (bas, voce lead), Jeremy Widerman (chitară), Brandon Bliss (clape) și Steve Kiely (tobe) au la activ 2 EP-uri, Monster Truck (2010) și The Brown EP (2011), și două albume, Furiosity (2013) și Sittin’ Heavy (2016).

Succesul a venit încă de la început, cu Seven Seas Of Blues, de pe The Brown EP, iar în 2013 câștigau premiul Juno (Grammy-ul canadian) pentru debut. O trupă ce muncește din greu, au cântat la Download, au deschis turneele unor Vista Chino sau Alice In Chains, iar piesele lor au ajuns deja în cele mai neașteptate locuri, de la jocuri (Sweet Mountain River pe Rocksmith 2014, Seven Seas Blues pe NHL 13 și Righteous Smoke pe NHL 17), la filme (Old Train în serialul Orphan Black) sau chiar pe terenurile de hochei (The Enforcer se cântă de fiecare dată când înscriu Toronto Maple Leafs).

Monster Truck, by Anca Coleașă 2017

Photo by Anca Coleașă

Monster Truck, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Sâmbătă, condiția de trupă de deschidere le-a permis doar un set restrâns, dar extrem de convingător. Asta pentru cei care nu îi știau deja.  Aceștia erau destui (în definitiv, cu câteva excepții, oamenii veniseră pentru headlineri), dar mulți dintre ei au plecat convertiți.

Nu neapărat extrem de prolifici, marca lor de rock musculos este o fuziune de hard rock, stoner, southern și heavy blues. Un sunet amplu le permite să se simtă bine în spații largi și par predestinați pentru stadioane.

Why Are You Rocking a rămas o întrebare retorică, pentru că a dat un semnal instantaneu. Don”t Tell Me How To Live, The Enforcer, The Lion, She’s A Witch, Sweet Mountain River, Old Train… au luat pe sus un public poate surprins, dar care s-a bucurat vizibil de tot ceea ce primea. Și pe bună dreptate.

Când trec în teritorii precis definite, comparațiile se fac doar cu cei mai mari. For The People (pe care nu au cântat-o sâmbătă, deși este în setlistul lor obișnuit) merită oricând să fie în catalogul Lynyrd Skynyrd, iar For The Sun și-ar fi dorit-o cu siguranță Free sau Bad Company dacă ar mai fi cântat astăzi.

Monster Truck, by Adrian Coleașă 2017

Photo by Adrian Coleașă

Monster Truck fac parte din acea specie rară de trupe pur live. Oricât de bine ar suna ce înregistrează (și sună foarte bine), live lucrurile se amplifică exponențial. Sunt născuți pentru scenă, este mediul lor natural, o iau în stăpânire și nu îi mai dau drumul.

Sunt o trupă tânără, foarte puternică și extrem de dornică. Dornică de afirmare, dornică de a-și prezenta muzica în fața cât mai multor oameni, dornică pur și simplu să cânte și să se simtă foarte bine în timp ce fac asta.

Sunt gata să pariez că data următoare îi vom vedea ca headlineri, nu în deschiderea vreunei alte trupe, galonate, dar aflate la ora albastră a carierei. Pentru că pot și pentru că merită!

Adrian Coleașă

PS: Când am plecat, imediat după ce au terminat de cântat, stocul lor de viniluri era deja epuizat, iar restul de merch era în pericol iminent. O fi și ăsta un semn.

PPS: Galeriile foto sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst (aici și aici), cât și pe paginile fotografilor (aici și aici).