Ramones, video clip inedit

În 1978 apărea Road To Ruin, cel de al patrulea album de studio Ramones. Tommy Ramone ceda locul la tobe lui Marky Ramone și se concentra pe producție (alături de Ed Stasium). Apăreau elemente inedite pentru ei, precum solouri de chitară, chitare acustice și balade. Totul într-un efort de a-și lărgi paleta sonoră, a ajunge la un public mai larg și pe radio…

Rocket To Russia se vânduse prost și nici Road To Ruin n-a avut o soartă mai bună. Criticii au scris cronici amestecate, mai degrabă negative sau măcar reținute. Comercial a fost un eșec și mai mare decât precedentul album, un dezastru total, cel puțin în State.

Au trebuit să treacă decenii ca Ramones să primească recunoașterea și laudele pe care le meritau, prea târziu pentru cei mai mulți membri ai trupei.

Pe 21 septembrie Road To Ruin a împlinit 40 de ani, iar Rhino Records au scos un boxset aniversar,  cu multe bunătăți – două mixuri diferite ale albumului, variante inedite ale pieselor și un concert nepublicat până acum din New York, din 1979.

Printre descoperirile aniversare se numără și un clip inedit pentru She’s The One, ce pare să fi stat patru decenii într-o cutie nemarcată cu film de 16mm. Nepublicat până acum, clipul pare să facă parte din aceeași ședință de filmare care a produs Don’t Come Close.

Și așa am mai recuperat o bucățică de istorie.

Adrian Coleașă


Punk în Viena: Dropkick Murphys, Flogging Molly, Glen Matlock

Miercuri seara, 31 ianuarie, Wiener Stadthalle a fost sold out pentru o seară 110% punk și un afiș de vis – Dropkick Murphys și Flogging Molly, cu Glen Matlock în deschidere.

Glen Matlock, by Adrian Coleașă 2018

Photo by Adrian Coleașă

Never Mind The Bollocks este cu siguranță unul dintre albumele rock absolut esențiale. Iar 10 din cele 12 piese ale sale îl au ca și co-autor pe Glen Matlock, basistul Sex Pistols ce va fi înlocuit mai apoi de Sid Vicious. Simplul fapt că trupa a mai scris doar două piese după plecarea sa spune multe.

Istoria sa muzicală e departe de a fi definită doar de Pistols, dar chiar dacă nu ar fi făcut nimic altceva ar fi fost suficient ca să-i asigure locul în panteonul rock-ului.

În cea mai minimalistă formulă posibilă, un om cu o chitară acustică, Matlock a săpat lejer într-o carieră de mai bine de patru decenii. Evident că toți își doreau piesele Sex Pistols (pe care nu credeam să le aud vreodată acustic, dar o piesă bună râmâne bună în orice redare), dar au fost și din cele cu Rich Kids (proiectul cu Midge Ure), din albumele solo… O întâlnire prea scurtă cu o figură emblematică.

Flogging Molly, by Anca Coleașă 2018

Photo by Anca Coleașă

Dacă deschiderea acustică a produs nostalgii, Flogging Molly au dus instant atmosfera la nivelul busculadei de vineri seara în pub-ul ticsit.

Publicul lor deja umpluse sala, știa foarte bine la ce să se aștepte și au cântat în cor de la început până la sfârșit. Setlistul a ilustrat toată cariera, de la Swagger (2000) până la nou-nouțul Life Is Good (2017). Vechi sau noi, de la Drunken Lullabies și If I Ever Leave This World Alive până la Crushed și The Hand Of John L Sullivan, totul a curs (Float, cineva?) tumultuos și vesel, pe scenă și în sală, la unison, conduși cu mână sigură de Dave King. De o energie debordantă dar și de o finețe discretă, orice show de-al lor este o lecție de exces de viață bine temperat.

A propos, Flogging Molly ne-au vizitat o singură dată, în 2011. S-ar întoarce oricând cu toată plăcerea după cum a ținut sa-mi spună chitaristul Dennis Casey încă din toamna trecută când au împărțit scena din Graz cu Volbeat. Doar să-i și aducă cineva (completarea mea).

Dropkick Murphys 04

Photo by Anca Coleașă

Dropkick Murphys sunt un fenomen al naturii la limita catastrofei. Dacă Flogging Molly sunt încarnarea unei seri de vineri cu veselie și antren, Dropkick Murphys sunt tăvăleala generală din aceeași vineri seara, cu tot cu spital și poliție.

O mare de șepcuțe și steaguri irlandeze a rezonat de la primele sunete al deschiderii The Foggy Dew (versiunea Sinead O’Connor) până la ultimul acord al I’m Shipping Up To Boston.

Sigur că au cântat hiturile (da da, chiar și Rose Tattoo), au turnat o porție generoasă de pe 11 Short Stories Of Pain & Glory (despre care am povestit anul trecut aici) și am avut și coveruri. I Fought The Law și You’ll Never Walk Alone (acceași piesă dar nici o legătură cu fotbalul) au sunat ca și cum ar fi fost ale lor. Nu e vreun motiv de mirare, Dropkick Murphys au o abilitate aproape supranaturală de a scrie piese care îți sună mai mult decât familiar încă de la prima audiție. First Class Loser, fabulosul Until Next Time (cea mai frumoasă piesă de încheiere pe care o știu), Blood sau Paying My Way au sunat la fel de cunoscute ca și Going Out In Style, Johnny I Hardly Knew Ya sau The State Of Massachusetts. Le știai deja, doar că uitasei că le știi, bine că ți-au adus aminte de ele.

În spusele marelui Connor McGregor, if one of us goes to war, we all go to war, rezumatul serii e chiar atât de simplu. Un război extrem de amical și țopăitor, dar totuși un război, cam acesta a fost nivelul de intensitate.

Galeriile foto ale serii sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst (aici și aici), cât și pe paginile fotografilor (aici și aici).

Adrian Coleașă


Scandal – On A Roll

Vineri, 2 februarie a apărut un album de debut ce merită salutat.

Două decenii de activitate și o relocalizare din Bacău în UK au adus două EP-uri, Back In Town (2016) și Street Punk (2017), iar acum un abum full, On A Roll.

Scandal - On A Roll

Piese mai vechi și mai noi, un sound consistent, curat și cinstit, debutul celor de la Scandal este o gură de aer proaspăt în peisajul autohton (ni-i apropriem chiar și de la Londra).

Mai aproape de punk-ul californian, ca formă, de la Pennywise și NOFX până la Bad Religion și Social Distortion, albumul se ascultă dintr-o suflare iar antrenul omniprezent maschează de multe ori o realitate amară văzută prin prisma unei energii mereu pozitive.

Nu vreau să nominalizez vreo piesă anume (chiar dacă acum am o preferință pentru Always), On A Roll nu are vreun moment slab și merită pe deplin să fie ascultat cap-coadă, ca un tot unitar.

Scandal debutează cu un album punk rock ca la carte, simplu și direct, de care avem nevoie.

Și nu pot să nu mă gândesc la vorba irlandezilor, că de multe ori trebuie să pleci din balta natală ca să poți să-ți realizezi potențialul. Dacă e așa, so be it.

Scos de labelul german Spirit Of The Streets Records, On A Roll va fi distribuit în România prin intermediul Axa Valahă Productions ((axa666@yahoo.com).

Toate materialele sunt disponibile pe Bandcamp: http://scandalstreetpunk.bandcamp.com

Adrian Coleașă