Nightwish Mark III
Postat: 02/12/2013 Înscris în: Muzică | Tags: floor jansen, Live, metal, nightwish, rock, showtime storytime, symphonic Scrie un comentariuVineri, 29 noiembrie, a ieșit oficial “Showtime, Storytime”, noul album live Nightwish, primul cu Floor Jansen.
Înregistrat pe 3 august la Wacken Open Air, pachetul are două DVD-uri (sau discuri Blu-Ray, după gust și posibilități); pentru că avem parte și de un documentar, “Please Learn The Setlist In 48 Hours” sau “cum să preiei rolul vocalistului în mijlocului turneului”.
Albumul marchează și permanentizarea lui Troy Donokley în trupă, după ce fusese musafir pe albumele anterioare, cu hulita Anette. Chiar dacă fanii hardcore Nightwish nu au plăcut-o, cei care au votat cu portofelul îi contrazic, pentru că “Dark Passion Play” este cel mai bine vândut album al trupei. Iar “Imaginaerum” a egalat, comercial, orice album cu Tarja.
Cumva nu pot să evit o comparație mentală cu Deep Purple (de unde și titlul). Personal, impozanta (la propriu) Floor Jansen îmi place la fel de mult în context pe cât mi-a plăcut la vremea lui cuplul vocal Coverdale-Hughes. Rămân de discutat viitoarele piese originale când va veni vremea lor; până atunci, pe mine m-au convins.
Dansez contra tine?
Postat: 05/09/2013 Înscris în: Știri | Tags: metal, mosh, pogo, punk, rock, slam Scrie un comentariuMosh, pogo, slam. Termeni asociați cu genurile “agresive” de muzică – hardcore punk, metal… Apăruți la începutul anilor ‘80, ajunși în mainstream odată cu succesul unor Nirvana, Anthrax, S.O.D.
De obicei, (măcar pe la alții), se respectă o etichetă strictă și accidentele grave sunt rare. Totuși, se mai întâmplă. Smashing Pumpkins au avut ghinionul câte unui deces la două concerte (Dublin, 1996 și Vancouver, 2007), alții s-au bătut cu publicul ca să oprească mosh-ul (Fugazi) sau măcar să ceară să se oprească (Mike Portnoy sau Joey DeMaio).
Pro sau contra, fenomenul există și cu siguranță va rămâne. Până atunci, am avut plăcuta surpriză să găsesc un documentar MTV despre care nu știam, “Social History Of The Mosh Pit”. Enjoy!
Dropkick Murphys, 2013 AD
Postat: 29/08/2013 Înscris în: Muzică | Tags: celtic, dropkick murphys, punk, rock, rose tattoo, signed and sealed in blood Scrie un comentariuMai răi și mai proletari decât Flogging Molly, Dropkick Murphys țin sus steagul celtic punk. Ce au început Pogues în anii ‘80 a căpătat multe nuanțe. Elementul comun rămâne moștenirea celtică, indiferent de unde provin membrii trupelor. Că deh, irlandezii au cam împânzit lumea. Nu de plăcere, dar asta e altă poveste.
În ‘98, Dropkick Murphys își începeau cariera cu “Do Or Die”, la Hellcat, label-ul lui Tim Armstrong de la Rancid.
Anii au trecut, componența s-a mai schimbat, au trecut și ei de la Hellcat la Warner Bros, foarte frumos. Au avut din ce în ce mai mult succes, dar nimeni nu-i acuză de compromisuri, sunt o trupă iubită și respectată, membri activi ai comunității (au și o fundație caritabilă), de altfel într-o bună tradiție celtică.
Fast forward până anul acesta când a ieșit al optulea album, “Signed and Sealed in Blood”. Repertoriul s-a mai maturizat într-un sens pozitiv, calitatea muzicienilor și a scriiturii a crescut. Fondul a rămas același. Amestecul de influențe celtice, energie și umor îi fac delicioși nu numai pentru fanii genului. Cântă despre lucrurile obișnuite – despre cei dragi, sărbatorile cu familia, bătaia de vineri seara din bar, d-astea, de-ale tuturor.
“Rose Tatoo” a fost primul single al albumului. După atentatele cu bombe din Boston-ul natal, au înregistrat o versiune a piesei împreună cu Bruce Spingsteen, iar banii au fost donați victimelor.
În rest, vorba lor, “the boys are back and they’re looking for trouble”. Slainte!
Pearl Jam fulgeră în octombrie
Postat: 28/08/2013 Înscris în: Muzică | Tags: alternative, grunge, hard, lightning bolt, pearl jam, rock Scrie un comentariuAdică pe la jumătatea lunii, când iese “Lightning Bolt”, cel de-al zecelea album de studio. Era și timpul, “Backspacer” a apărut acum hă hăăăăăăă…, în 2009.
Departe sunt vremurile de aur ale grunge-ului, când vindeau cu milioanele (de 13 ori platină pentru “Ten” în USA, de 7 ori pentru “Vs”, sau de 5 ori pentru “Vitalogy”).
Oamenii își văd liniștiți de o carieră solidă, care iată a împlinit 22 de ani, sănătoasă și vioaie. “Mind Your Manners” este primul single, vocea lui Eddie parcă are și ea niște riduri, dar energia și pofta de cântat sunt acolo. Reminder al rădăcinilor punk ale întregului curent grunge (nu doar muzical, ci mai ales ca atitudine și filozofie), anunță bine un album aproape neașteptat. Să fim sinceri, câți dintre noi se mai întrebau “oare când o mai scoate ceva Pearl Jam?”.
Ospătați-vă cu Annihilator
Postat: 21/08/2013 Înscris în: Muzică | Tags: annihilator, feast, groove, metal, progressive, rock, speed, thrash Scrie un comentariuSe întâmplă ceva ciudat în ultimul timp. Bătrânii revin, uneori cu mai multă forță și energie decât în vremurile care i-au consacrat. De exemplu, Sodom, Kreator sau Testament. Sau Annihilator, căci despre ei este vorba acum.
“Feast” este al paisprezecelea album de studio; va apărea pe 23 august în Europa și pe 27 în Statele Unite.
Jeff Waters e în formă și își conduce cu mână sigură echipa. Riffurile sunt de-a dreptul delicioase, toată lumea are chef de cântat cu volumul la maximum. Au și o baladă, “Perfect Angel Eyes”, scrisă de Waters logodnicei sale.
Pentru pachetul complet, Annihilator au re-înregistrat un set întreg din piesele clasice; o idee bună pentru cine își dorește un best of.
Mai multe amănunte, piesă cu piesă, direct de la Jeff Waters în press kit-ul de mai jos. Eu fug să dau drumul la pre-comandă.
Midnight Burst 