Extrem de respectați de comunitatea stoner & sludge, cvintetul din Hamburg a evoluat continuu de la debutul din 2014, EP-ul The Goat Ritual, urmat în 2019 de primul album, Scars & Crosses, totul într-un program de turnee ce i-a purtat prin cele mai mari festivaluri, de la Wacken la Desert Storm (din Londra, Berlin și Anvers) și în compania unor trupe precum Ahab, Conan, Elder, Downfall Of Gaia, Crowbar, Corrosion Of Conformity, Brant Bjork sau The Midnight Ghost Train. Rețeta lor proprie de doom, stoner, sludge, psychedelia, blues și metal a întrunit nu numai aprecierile unei mase de fani în creștere, dar și laudele publice ale unor Jon Davis (Conan) sau John Garcia (Kyuss, Slo Burn, Unida, Vista Chino).
Acum, la un an după lansarea albumului, High Fighter au lansat și un clip nou pentru piesa de deschidere, Before I Disappear, clip realizat de basistul Constantin Wüst, o introducere reprezentativă pentru evoluția trupei și a fuziunii coerente de senzații contrastante ce îi reprezintă în acest moment.
Rainier Fog, cel de al șaselea album de studio Alice In Chains a apărut anul trecut în august și a marcat reîntoarcerea simbolică a trupei acasă, în Seattle.
Bine primit atât de critici, cât și de fanii mai vechi sau mai noi, albumul a generat și fenomene conexe, precum filmul dark SF Black Antenna, scris, produs și regizat de Adam Mason. Pe lângă filmul de 90 de minute, încă în lucru, în curs de publicare este un serial web de 10 episoade (fiecare dintre ele bazat pe una dintre piesele albumului).
Fără nici o legătură cu filmul sau cu serialul, săptămâna aceasta am avut și premiera unui video clip pentru piesa titlu, Rainier Fog, realizat de Peter Darley Miller și Alice In Chains, al patrulea single de pe album, după cele de anul trecut (The One You Know, So Far Under și Never Fade).
Alice In Chains sunt în turneu în Europa până la sfârșitul lunii iunie, iar din iulie până la sfârșitul lui septembrie în Statele Unite.
Vineri, 20 octombrie, 7inc aduce pe scena din Underworld un mix de sludge, punk, doom, alternative și psychedelic, alături de trupele Zatokrev, Ropeburn și Flesh Rodeo.
Zatokrev a fost înființată în aprilie 2002 la Basel. Deși primul album (urmărit în sala lor de repetiție) a fost destinat exclusiv demo-urilor, formația a primit imediat numeroase oferte și, în final, a lansat albumul în 2004/2005. Având radacini în sludge, formația este deschisă către un stil experimental, cu influențe de doom, death și black metal, precum și psychedelic. Acesta este și motivul pentru care atât versurile, cât și artwork-urile Zatokrev sunt înclinate spre sensuri metaforice.
Ropeburn sunt deja cunoscuți pe scena underground de la noi. Fie că te-au prins versurile cu un iz nihilistic, care abordează teme precum anxietatea și trauma create de desfășurarea societății, sau sound-ul hardcore îmbinat cu sludge, punk și metal, Ropeburn creează o atmosferă perfectă pentru a te elibera de toată energia la un concert.
Flesh Rodeo este o trupă bucureșteană de alternative metal formată în anul 2010. Până în prezent, formația a susținut peste 60 de concerte alături de nume precum Karma To Burn, Smallman și Point Blank. La doi ani dupa lansarea albumului de debut, „Tellurium-128”, Flesh Rodeo au revenit cu EP-ul „End Of Greatness”, iar anul acesta au lansat “Things Will Never Get Better”.
Acces incepand cu ora 20:00 Ropeburn – 20:30 – Hardcore / Punk / Sludge // Bucharest Flesh Rodeo – 21:30 // Alternative / Metal // Bucharest ZATOKREV – 22:30 // Psychedelic / Apocalypse Metal // Basel
Există în orașul ăsta multe evenimente care ar merita mult mai multă atenție decât li se acordă (după cum există și destule care primesc mult mai multă decât ar fi cazul). Trecând peste acest truism hagiform, într-o seară de marți, 6 iunie, în Quantic s-a întâmplat (încă) un concert mișto. Chiar atât de mișto încât meritau o cronică, chiar și atât de întârziată.
Cântarea a adus pe aceeași scenă două trupe daneze, Hexis și Woes, aflate în turneu împreună și două trupe bucureștene, Ropeburn și Void Forger.
Woes vin din Copenhaga și din păcate numele produce confuzie, mai sunt încă cel puțin două trupe cu titulaturi sinonime, în UK și Japonia. Dar unde merg două de ce n-ar merge și a treia?
Nu prea multe materiale înregistrate în cei doi ani de existență (un EP și un split), dar odată urcați pe scenă devine foarte clar pe ce s-au concentrat. Prestația live a fost captivantă din start și a rămas așa până la sfârșit.
Mult mai experimentații (în teorie) consăteni danezi Hexis au fost headlinerii serii. Deja cu două albume (și o multitudine de EP-uri) la activ, sute de concerte și deja vreo șapte ani de activitate, locul pe afiș le era destinat.
Amândouă trupele activează cam în aceeași micro nișă de blackened hardcore, fiecare cu subtilitățile proprii. Amândouă trupele au un repertoriu și o prestație foarte heavy și furioasă de la cap la coadă. Amândouă trupele au demonstrat din plin o nonșalanță scenică extrem de energică, iar ambii soliști vocali au cântat mai mult din sală, din mijlocul publicului, într-o interacțiune directă și imediată.
Mi-au plăcut mai mult Woes, dar asta a ținut doar de impresia momentului, pentru că termenul de exploziv este o descriere potrivită a serii. Trupe ca acestea două sunt cele care vor umple mâine Arenele. Prea puțini vor putea spune că i-au văzut în Quantic (sau poate vom afla atunci că au fost de fapt sute de oameni la cântare), dar acesta este rolul principal al underground-ului, să crească numele mari de mâine, chiar și într-o paradigmă darwinistă. Hardcore darwinistă chiar.
Iar galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici.
Trupa daneză LLNN va concerta sambătă 10 decembrie 2016 ȋn clubul Control din Bucureşti, ȋn cadrul unui eveniment organizat de The Guest.
LLNN este o trupă din Copenhaga a cărei existenţă a prins formă ȋn 2014, odată cu desfiinţarea celui mai impresionant grup de hardcore/sludge/post-metal din Danemarca, The Psyke Project, care a fost activ timp de 15 ani.
Toboşarul Rasmus G. Sejersen şi chitaristul Christian Bonnesen, activ şi la voce sunt cei care, după ce lungul episod The Psyke Project s-a ȋncheiat, au pus bazele trupei LLNN.
Aceasta se autocaracterizează ca o trupă orientată spre un stil dark, heavy şi post-apocaliptic. Nuanţa post-apocaliptică ce se descoperă ȋn muzica LLNN poate fi asemănată cu atmosfera ce se regăseşte ȋn compoziţiile belgienilor de la Amenra, ȋn timp ce atributul “dark” aminteşte ȋntr-un mod elocvent de acele momente ale grupului Neurosis, cȃnd abordarea sludge a căpătat cel mai definit contur. Alţii descriu muzica acestei trupe ca o alăturare ȋntre Converge şi Darkspace.
Albumul “Loss” lansat de LLNN ȋn luna iunie, anul curent a fost selectat pentru rubrica “albumul zilei” pe pagina Roadburn, la scurt timp după apariţie. Se spunea atunci despre acest material că are nevoie de doar 35 de secunde pentru a atrage atenţia ascultătorului. “Urletul disperat care marchează sfȃrşitul introducerii anunţă momentul ȋn care LLNN ȋncepe să arate ce vrea să spună atunci cȃnd se ȋncadrează ca fiind ceva post-apocaliptic.” (The Sound Not The Word).
Muzica celor de la LLNN a ȋnceput să fie şi mai remarcată atunci cȃnd trupa a deschis ceva concerte ale formaţiei Cult of Luna ȋn mai. Albumul “Loss” a fost lansat prin Pelagic Records, cunoscuta casă de discuri ȋnfiinţată ȋn Berlin, care se află ȋn grija lui Robin Staps de la The Ocean.
In deschidere ȋl vom vedea pe Stefan Panea, parte din trupa ENVIRONMENTS (ambient / rhythm / noise).