Negură Bunget aniversează și lansează
Postat: 03/10/2016 Înscris în: Live | Tags: 24 septembrie, ambiental, black, fabrica, Live, metal, negura bunget, progresiv, rock, zi Scrie un comentariuSâmbătă 24 septembrie a fost data unuia dintre cele mai importante evenimente ale scenei rock românești pentru anul în curs.
Parte a turneului aniversar de 20 de ani de activitate, 10 ani de la lansarea albumului OM, dar și lansarea noului album ZI, Negură Bunget au poposit în Fabrica, într-una dintre prea rarele lor vizite în București.
Photo by Anca Coleașă
Organizat de Metalhead, deschiderea a fost asigurată de bucureștenii de la Eternal Fire și de constănțenii de la Cadavrul.
Ossific (Canada) au fost aleși ca support pentru ramura românească și europeană a turneului aniversar. Aflați si ei la lansarea unui album nou, …as roots burn, post black-ul lor a avut parte de o primire politicos-interesată.
Un concert Negură Bunget e o experiență aparte. Oricât de bine produse ar fi albumele (și sunt), magia lor se desfășoară din plin live. Și e normal să fie așa.
Mai mult decât un concert, senzația de participare este cea la ritualuri șamanice moderne. Muzica și magia au în comun imposibilitatea de a fi descrise în limbaj verbal, precum și posibilitatea de a fi experimentate doar direct.
Senzația de participare este viscerală, iar conexiunea directă la sufletul ancestral al neamului este de o forță pe care nu am întâlnit-o la nimeni altcineva. Unii aleg să facă declarații muzicale patritiotice foarte directe; Negură reușesc să producă cea mai românească muzică pe care am auzit-o vreodată. Sofisticată, dar la fel de autentică ca orice produs al folclorului real, este parte integrantă a etosului nostru național, tragându-și seva din cele mai adânci izvoare ale sale.
Photo by Adrian Coleașă
Concertul în sine? O nebunie minunată, invitați surpriză și un setlist absolut special ce a trecut în revistă noul și vechiul, momente importante ale istoriei trupei.
În afară de cât mai mulți ani înainte Negură Bunget, tot ce mai pot spune este că oricine trebuie să participe măcar o dată la un concert al lor. Musai!
Iar galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici.
Bloodway – The Iron Temple
Postat: 27/09/2016 Înscris în: Live | Tags: bloodway, concept, concert, Live, metal, the iron temple Scrie un comentariuBloodway este o pasăre exotică în peisajul scenei noastre. Au o viziune și un demers artistic consistent, pe care îl urmează imperturbabili, într-o manieră extrem de personală.
Ceea ce a fost foarte clar încă o dată pe 21 septembrie în club Control.
Photo by Adrian Coleașă
The Iron Temple a fost o reprezentație multi-disciplinară live exclusivă, irepetabilă by design, o experiență submersivă de o factură rar întânită în cazul scenei noastre.
Sigur, decorul rămâne – sculpturile în metal ale lui Andrei Tudorache, proiecțiile video (un film în sine) nu au ajuns în trash bin după spectacol, iar muzica există. Doar că ansamblul organic nu poate fi decât diferit de fiecare dată.
O poveste în trei acte, separate prin momente speciale, care au beneficiat de colaborările cu Tomas Lindberg (At The Gates), Mat McNerney/Kvohst (Hexvessel, Grave Pleasures) și Carmen Simoes (Earth Electric / Moonspell).
Dar întregul este mereu mai mare decât suma părților sale, iar spectatorii au fost parte integrantă a poveștii în derulare, deoarece, nu-i așa, orice observator schimbă experiența în derulare.
Cu siguranță fiecare dintre spectatori a plecat cu o interpretare proprie a ceea ce s-a întâmplat în cursul serii. La fel de sigur nimeni nu a plecat neatins de ceea ce s-a întâmplat. Pentru că ăsta e efectul artei autentice, iar “prezentul este singurul lucru care nu are sfârșit”.
Photo by Anca Coleașă
Mulțumiri Bloodway și The Guest pentru experiență, iar cum s-a văzut The Iron Temple, aici.
ARTmania Bucharest Blast, prima ediție
Postat: 07/09/2016 Înscris în: Live | Tags: agent fresco, artmania, bucharest blast, metal, mutiny on the bounty, progresiv, rock, simfonic, sinoptik, within temptation Un comentariuARTmania Bucharest Blast a debutat sub auspicii favorabile, iar la această primă ediție din 3 septembrie energia a fost cuvântul cheie al serii
Sinoptik vin din Donbas, Ucraina. Pentru mine au fost revelația serii. Indiferenți la numărul încă mic de spectatori au cântat de parcă Arenele erau pline la refuz. Mix-ul lor de psychedelic și stoner, un fel de Floyd cu Syd Barrett amestecat bine cu Kyuss pe steroizi m-a făcut să îmi promit că nu voi rata reîntoarcerea lor în București.
Math rock-ul nu este o prezență cotidiană pe scena locală, iar luxemburghezii Mutiny On The Bounty i-au făcut fericiți pe fanii genului, care i-au susținut zgomotos.
De fapt, bănuiala mea este că mulți dintre cei prezenți erau fani hard core de progresiv, de la King Crimson și Robert Fripp încoace, deoarece și islandezii de la Agent Fresco au făcut să explodeze audiența din ce în ce mai numeroasă.
Toate cele trei trupe au creat atmosfera perfectă pentru Within Temptation, aflați spre sfârșitul turneului Hydra (care a început pe 20 februarie 2014 și se va încheia oficial pe 23 decembrie anul acesta).
Cea mai energică prestație scenică a aparținut totuși acestor creatori de gen (să nu uităm că se numără printre cei care au inventat symphonic metal-ul, alături de Nightwish și Therion – oare ce a fost în apele Europei de Vest prin 1996?), care s-au aflat în România pentru a cincea oară.
Un indiciu bun despre cum decurge un concert este cam de câte ori îți vine să te uiți la ceas în timpul lui. Mă îndoiesc că au fost mulți cei care și-au amintit că aveau și ceasuri la ei. De la începutul cu Our Solemn Hour până la Ice Queen, ultima piesă a bisului, mașinăria bine rodată Within Temptation a funcționat aproape impecabil, spre deliciul fanilor.
Ah da, în afară de fani (de toate vârstele), Arenele au fost invadate de viitori fani. Mai mulți copii decât am văzut vreodată la un concert, cu căscuțe pe urechi, au fost poate prevestirea unor generații ce vor asculta altceva decât manelele și bumți-bumți ale vremurilor lor ce vor să vie.
O galerie foto a zilei este disponibilă aici.
Luna Amară și Cuibul, acustic @Casa Universitarilor
Postat: 04/09/2016 Înscris în: Live | Tags: acustic, casa universitarilor, concert, cuibul, Live, luna amara Scrie un comentariuPrima seară din septembrie, primele concerte ale toamnei. În grădina Casei Universitarilor, într-un spațiu prea puțin valorificat concertistic până acum o nouă sesiune Backyard Acoustic Season.
Photo by Adrian Coleașă
Cuibul este cea mai veche trupă din Moldova în activitate, fondată în 1991 de Igor Dînga la Chișinău. După 6 albume (cântate în rusă) și o perioadă de pauză, anul 2013 vede stabilirea trupei într-o nouă formulă alături de vocalista Lidia Scarlat și o nouă abordare – Lidia cântă în română și engleză, iar noul album, Vise elementare, a apărut anul trecut la Universal Music Romania.
Recunosc, nu-i ascultasem, chiar dacă numele îmi era ciudat de cunoscut. Iar în seara respectivă am regretat că nu îi descopeream decât atunci. Mix-ul lor acustic de funk, folk, jazz, rock’n’roll și blues impune bună dispoziție, iar energia lor este contagioasă.
Photo by Anca Coleașă
Luna Amară are o istorie de 15 ani, patru albume de studio și unul dintre numele majore ale scenei românești, una dintre puținele trupe cu adevărat originale din peisajul nostru.
Personal îi prefer în varianta full, dar semi-acusticul din această seară a funcționat impecabil. Publicul a fost al lor și au cântat împreună până la sfârșit. Un setlist melancolic pentru o primă seară de toamnă, îmbrățișat de toată suflarea aflată în grădina Casei Universitarilor.
Galerii foto ale serii sunt disponibile aici și aici.
BluesCore – blues to the core
Postat: 31/08/2016 Înscris în: Live | Tags: blues, bluescore, funk, green hours, hanno hoefer, jazz, liviu pop, raul kusak Scrie un comentariuDuminică seara în Green Hours, sub amenințarea nu doar a ploii, ci chiar a furtunii. La doar două zile după concertul cu Cyfer, l-am revăzut pe Raul Kusak, de data aceasta alături de Hanno Höfer și Liviu Pop, adică BluesCore.
Din nou blues, cu accente de jazz, din nou muzicieni excepționali. Hanno este unul dintre cele mai bine păzite secrete la vedere ale blues-ului autohton, un chitarist mereu în serviciul cântecului și al grupului din care face parte, iar Liviu este din punctul meu de vedere unul dintre vârfurile absolute ale tobelor românești. Cu o energie debordantă, aproape că reușește să transforme acest instrument ritmic într-unul solistic.
Totul subsumat Hammond-ului lui Raul, seara a curs cu pedala de accelerație la podea și s-a terminat prea repede. Piese clasice și jam-uri inspirate s-au succedat amețitor și fluid, într-unul din acele concerte pe care regreți că n-au fost înregistrate pentru posteritate. Dar acesta este mereu șarmul live-ului.
Cei ce s-au temut de ploaie, ghinion, au ratat un (alt) moment excelent, Cei ce au fost prezenți au apreciat și se vor regăsi cu siguranță la viitoarele întâlniri.
O galerie foto a serii este disponibilă aici.
Midnight Burst 