Nik West, live la Berăria H
Postat: 20/10/2016 Înscris în: Live | Tags: beraria h, concert, funk, funk rock, funkalaya, Live, nik west Scrie un comentariuAducând-o în București pe Nik West, Spectaculis și-au asumat un mare risc. Funk-ul nu este nici pe departe cel mai popular gen muzical în oraș, iar concertul s-a desfășurat într-o atmosferă aproape intimă. Ceea ce nu spune nimic despre valoarea muzicienilor de pe scenă, ci doar despre absența celor care ar fi putut să-i aprecieze așa cum merită.
Photo by Adrian Coleașă
Laudată de nume precum Dave Stewart, Steven Tyler, Prince sau John Mayer, Nik West este și imaginea noii serii de chitare bas Dimension, de la Fender, la a căror concepție a participat activ.
Un show de funk autentic, piese originale și coveruri (fabuloasă versiunea lor de Proud Mary), ritm, pasiune și “incendiar” este un epitet potrivit pentru ce s-a întâmplat pe scenă. Și astea sunt scrise de cineva care nu are vreo apetență pentru acest gen muzical.
Sigur, West a fost starul show-ului, dar trupa sa este de un nivel excepțional, iar prestația nu poate fi apreciată decât la superlativ.
Photo by Adrian Coleașă
Toate lucrurile bune au și un sfârșit, chiar și un concert exploziv. N-a existat decât un bis scurt (s-a uitat săraca din culise, dar nu erau prea mulți cei care să-i mai ceară încă unul), ceea ce n-a împiedicat-o să iasă printre oameni, să stea la poze, să dea autografe și în general să fie extrem de amabilă.
Poate data viitoare va avea parte de primirea pe care o merită cu adevărat. Până atunci, rămâne totuși amintirea unei seri deosebite.
Iar cum s-a văzut concertul, vă puteți face o idee aici și aici.
The Original Blues Brothers Band live la Sala Palatului
Postat: 14/10/2016 Înscris în: Live | Tags: 11 octombrie, blues, blues brothers, funk, jazz, Live, rhythm and blues, sala palatului, soul, the original blues brothers band Scrie un comentariuDacă Blues Brothers au început ca parte a unui sketch muzical la Saturday Night Live în 1976, au căpătat curând o viața proprie dincolo de ecranul televizorului. În 1978 scoteau primul album, Briefcase Full Of Blues, iar în 1980 filmul omonim i-a propulsat la statutul de fenomen al culturii pop americane.
După moartea lui John Belushi (Joliet Jake Blues) în 1982 trupa a continuat să cânte cu o componență în continuă schimbare devenind o prezență regulată la festivaluri muzicale din întreaga lume.
Au urmat alte albume, un al doilea film (Blues Brothers 2000, în 1998), iar într-o seară de marți, 11 octombrie, au poposit pe scena Sălii Palatului din București.
Photo by Anca Coleașă
Deschiderea a fost asigurată de Iulian Canaf, extrem de potrivit în atmosfera serii. Dacă pe Canaf mulți și-l amintesc de la Vocea României, trupa lui de acompaniament îmi era complet necunoscută (cu excepția invitatului Marcian Petrescu). Cu atât mai plăcută a fost surpriza de a descoperi un chitarist care mi-a atras atenția, Raul Plăcintă. De urmărit.
The Original Blues Brothers Band sunt o entitate colectivă. Deși din trupa inițială au rămas doar Steve “The Colonel” Cropper și “Blue” Lou Marini, CV-urile tuturor membrilor trupei se citesc ca o istorie a muzicii populare americane.
Conduși de Steve Cropper, el însuși un capitol întreg de istorie, concertul a început cu Green Onions și Peter Gunn Theme a lui Harry Mancini. O succesiune de hituri soul, blues și rhythm and blues (multe dintre ele scrise de Cropper) au ridicat până la urmă sala în picioare. S-a cântat, s-a dansat, oamenii au fost happy. Dar blues-ul și soul-ul sunt niște genuri care nu se ascultă în România, nu-i așa? Peste 2000 de oameni de toate vârstele, veniți la concert cu copii și nepoți au contrazis prin prezență și participare afirmațiile “profesioniștilor” industriei muzicale autohtone.
Photo by Adrian Coleașă
Bisul a început cu Lou Marini fâcând oficiile de prezentare ale colegilor săi de trupă și s-a încheiat apoteotic într-o frenezie totală pe Everybody Needs Somebody To Love, piesă deja asociată mai degrabă cu Blues Brothers decât cu originalul răposatului Solomon Burke.
O porție consistentă de istorie muzicală americană a fost prezentă marți seară pe scena Sălii Palatului. Nu pot decât să sper că episoade de genul acesta se vor repeta cât mai curând și mai des de acum încolo.
Iar cum s-a văzut concertul, aici.
Negură Bunget aniversează și lansează
Postat: 03/10/2016 Înscris în: Live | Tags: 24 septembrie, ambiental, black, fabrica, Live, metal, negura bunget, progresiv, rock, zi Scrie un comentariuSâmbătă 24 septembrie a fost data unuia dintre cele mai importante evenimente ale scenei rock românești pentru anul în curs.
Parte a turneului aniversar de 20 de ani de activitate, 10 ani de la lansarea albumului OM, dar și lansarea noului album ZI, Negură Bunget au poposit în Fabrica, într-una dintre prea rarele lor vizite în București.
Photo by Anca Coleașă
Organizat de Metalhead, deschiderea a fost asigurată de bucureștenii de la Eternal Fire și de constănțenii de la Cadavrul.
Ossific (Canada) au fost aleși ca support pentru ramura românească și europeană a turneului aniversar. Aflați si ei la lansarea unui album nou, …as roots burn, post black-ul lor a avut parte de o primire politicos-interesată.
Un concert Negură Bunget e o experiență aparte. Oricât de bine produse ar fi albumele (și sunt), magia lor se desfășoară din plin live. Și e normal să fie așa.
Mai mult decât un concert, senzația de participare este cea la ritualuri șamanice moderne. Muzica și magia au în comun imposibilitatea de a fi descrise în limbaj verbal, precum și posibilitatea de a fi experimentate doar direct.
Senzația de participare este viscerală, iar conexiunea directă la sufletul ancestral al neamului este de o forță pe care nu am întâlnit-o la nimeni altcineva. Unii aleg să facă declarații muzicale patritiotice foarte directe; Negură reușesc să producă cea mai românească muzică pe care am auzit-o vreodată. Sofisticată, dar la fel de autentică ca orice produs al folclorului real, este parte integrantă a etosului nostru național, tragându-și seva din cele mai adânci izvoare ale sale.
Photo by Adrian Coleașă
Concertul în sine? O nebunie minunată, invitați surpriză și un setlist absolut special ce a trecut în revistă noul și vechiul, momente importante ale istoriei trupei.
În afară de cât mai mulți ani înainte Negură Bunget, tot ce mai pot spune este că oricine trebuie să participe măcar o dată la un concert al lor. Musai!
Iar galeriile foto ale serii sunt disponibile aici și aici.
Bloodway – The Iron Temple
Postat: 27/09/2016 Înscris în: Live | Tags: bloodway, concept, concert, Live, metal, the iron temple Scrie un comentariuBloodway este o pasăre exotică în peisajul scenei noastre. Au o viziune și un demers artistic consistent, pe care îl urmează imperturbabili, într-o manieră extrem de personală.
Ceea ce a fost foarte clar încă o dată pe 21 septembrie în club Control.
Photo by Adrian Coleașă
The Iron Temple a fost o reprezentație multi-disciplinară live exclusivă, irepetabilă by design, o experiență submersivă de o factură rar întânită în cazul scenei noastre.
Sigur, decorul rămâne – sculpturile în metal ale lui Andrei Tudorache, proiecțiile video (un film în sine) nu au ajuns în trash bin după spectacol, iar muzica există. Doar că ansamblul organic nu poate fi decât diferit de fiecare dată.
O poveste în trei acte, separate prin momente speciale, care au beneficiat de colaborările cu Tomas Lindberg (At The Gates), Mat McNerney/Kvohst (Hexvessel, Grave Pleasures) și Carmen Simoes (Earth Electric / Moonspell).
Dar întregul este mereu mai mare decât suma părților sale, iar spectatorii au fost parte integrantă a poveștii în derulare, deoarece, nu-i așa, orice observator schimbă experiența în derulare.
Cu siguranță fiecare dintre spectatori a plecat cu o interpretare proprie a ceea ce s-a întâmplat în cursul serii. La fel de sigur nimeni nu a plecat neatins de ceea ce s-a întâmplat. Pentru că ăsta e efectul artei autentice, iar “prezentul este singurul lucru care nu are sfârșit”.
Photo by Anca Coleașă
Mulțumiri Bloodway și The Guest pentru experiență, iar cum s-a văzut The Iron Temple, aici.
ARTmania Bucharest Blast, prima ediție
Postat: 07/09/2016 Înscris în: Live | Tags: agent fresco, artmania, bucharest blast, metal, mutiny on the bounty, progresiv, rock, simfonic, sinoptik, within temptation Un comentariuARTmania Bucharest Blast a debutat sub auspicii favorabile, iar la această primă ediție din 3 septembrie energia a fost cuvântul cheie al serii
Sinoptik vin din Donbas, Ucraina. Pentru mine au fost revelația serii. Indiferenți la numărul încă mic de spectatori au cântat de parcă Arenele erau pline la refuz. Mix-ul lor de psychedelic și stoner, un fel de Floyd cu Syd Barrett amestecat bine cu Kyuss pe steroizi m-a făcut să îmi promit că nu voi rata reîntoarcerea lor în București.
Math rock-ul nu este o prezență cotidiană pe scena locală, iar luxemburghezii Mutiny On The Bounty i-au făcut fericiți pe fanii genului, care i-au susținut zgomotos.
De fapt, bănuiala mea este că mulți dintre cei prezenți erau fani hard core de progresiv, de la King Crimson și Robert Fripp încoace, deoarece și islandezii de la Agent Fresco au făcut să explodeze audiența din ce în ce mai numeroasă.
Toate cele trei trupe au creat atmosfera perfectă pentru Within Temptation, aflați spre sfârșitul turneului Hydra (care a început pe 20 februarie 2014 și se va încheia oficial pe 23 decembrie anul acesta).
Cea mai energică prestație scenică a aparținut totuși acestor creatori de gen (să nu uităm că se numără printre cei care au inventat symphonic metal-ul, alături de Nightwish și Therion – oare ce a fost în apele Europei de Vest prin 1996?), care s-au aflat în România pentru a cincea oară.
Un indiciu bun despre cum decurge un concert este cam de câte ori îți vine să te uiți la ceas în timpul lui. Mă îndoiesc că au fost mulți cei care și-au amintit că aveau și ceasuri la ei. De la începutul cu Our Solemn Hour până la Ice Queen, ultima piesă a bisului, mașinăria bine rodată Within Temptation a funcționat aproape impecabil, spre deliciul fanilor.
Ah da, în afară de fani (de toate vârstele), Arenele au fost invadate de viitori fani. Mai mulți copii decât am văzut vreodată la un concert, cu căscuțe pe urechi, au fost poate prevestirea unor generații ce vor asculta altceva decât manelele și bumți-bumți ale vremurilor lor ce vor să vie.
O galerie foto a zilei este disponibilă aici.
Midnight Burst 