Justin, chitaristul roz
Postat: 03/03/2011 Înscris în: Muzică | Tags: chitara, chitarist, derrico, justin, Led Zeppelin, metal, pink, rock Scrie un comentariuNu, Justin nu se îmbracă în roz (si chiar dacă l-ar păli cheful, treaba lui). Doar că de cinci ani încoace este chitaristul lui Pink (pardon, cică se scrie corect P!nk). Și în buletin îl cheamă Justin Derrico.
O fi cool, n-o fi, da’ mie îmi place Pink, și ca prezență și ca prestanță și ca prestare. Mai ales că devine tot mai rock, n-o să mă mir dacă pe viitorul album e chiar hard’n’heavy, are temperamentul, gustul și livrarea potrivită genului.
Dacă nu mi-ar fi plăcut, l-aș fi ratat și pe Justin (alegerea lui ca și chitarist este o altă dovadă de bun gust a fetei). De la “Babe I’m Gonna Leave You”, cover de tot respectul al clasicului Zeppelin, până la piesele acustice, jos pălăria!
La sfârșitul anului trecut, Derrico a scos și primul album solo, instrumental, “Boldly Going Nowhere”.
Altceva decât ce face la job-ul de zi cu zi, să ridice mâna vă rog cel care zice că nu-i place. Aha, lăsați, discutăm mai tărziu, între patru ochi. Eu zic doar că he boldly goes somewhere.
Site-ul oficial – http://justinderrico.com/.
Câini sălbatici cu ace-n vene
Postat: 01/03/2011 Înscris în: Muzică | Tags: deep purple, dreamer, rock, tommy bolin, wild dogs Scrie un comentariuTommy Bolin este unul dintre tipii pe care am boală. Rău de tot.
A murit la 26 de ani, cu acu-n venă, după ce a apucat să arate doar frânturi de potențial, sclipiri geniale din ceea ce ar fi putut să devină. N-ar fi singurul, dar parcă e mereu păcat; pe mine știu că mă întristează ideea.
Gonit de demonii personali, parcă a reiterat ideea lui Robert Johnson, “I got to keep movin’, there’s a hellhound on my trail”. În versiunea personală, “no chance for love, no sign of life – just wild dogs howlin’ in the night”.
Plecat de acasă la 16 ani ca să devină muzician profesionist, a avut o carieră meteorică, ce l-a purtat prin studiouri și pe marile scene ale lumii. A înregistrat jazz-rock, cu Billy Cobham, a scos două albume cu James Gang și a făcut parte din ultima mare încarnare Deep Purple (Mark IV, cea mai funk dintre ele, în care l-a înlocuit pe Ritchie Blackmore). În timp ce avea și o carieră solo.
A murit în 1976, de o supradoză cu heroină. A făcut multe, a lăsat și mai multe neterminate.
Nu a fost uitat, de exemplu în 2008, Dean scoteau un model de chitară, “Teaser” – Tommy Bolin Tribute. Și nu sunt singurii.
“Maybe before you were happy, but now your thoughts aren’t of this place”. Și n-au mai fost.
Tommy Bolin Archives – http://www.tbolin.com/
The Bolin Foundation – http://www.tommybolin.org/
Gregg Allman, călărețul de la miezul nopții
Postat: 28/02/2011 Înscris în: Muzică | Tags: another rider, blues, gregg allman, low country blues, Rounder Records, southern rock Scrie un comentariuAnul trecut Allman Brothers Band lipseau motivat de pe scena festivalul Crossroads al lui Clapton. Anii, nu, deceniile de abuzuri îl făceau pe Gregg Allman să transmită mesajul de scuze de pe patul unui spital, după un transplant de ficat.
Frații Allman, Duane și Gregg, se numără printre părinții fondatori ai rock-ului sudist. Unii spun că sunt chiar arhitecții responsabili pentru întreg curentul.
Au devenit legendari atât pentru abilitățile muzicale, cât și pentru excesele din viața privată. Când chitaristul Dickie Betts a fost dat afară din trupă pe motivul că ar bea prea mult, toată industria a râs în hohote. “E ca și cum ai fi dat din mafie pentru că ești prea violent”.
Mi s-a mai spus că sunt ireverențios și sunt de acord. Până la urmă, un artist genial rămâne tot un om și nu neapărat unul extrem de simpatic (sau devreme acasă, sau ce mai vreți). Să nu dăm cu pietre, dar nici să nu-i desenăm pe icoane. Pe de altă parte, fanului din mine îi este extrem de ciudă; dacă o lăsau mai moale cu sticla, seringa și petrecerea continuă poate aveam mai multă muzică, mai mult timp. Na, sunt egoist, reclamați-mă.
Duane Allman ne-a părăsit prea repede, în 1971. Gregg a păstrat numele trupei si a continuat, creându-și și o carieră solo, din 1973 încoace.
Deși în iunie avea loc transplantul de ficat (se luptă și cu o hepatită C din 2007), în noiembrie ieșea un album neașteptat, “Low Country Blues”, la Rounder Records.
Despre blues și album, povestește singur.
Un succes enorm al Allman Brothers a fost “Midnight Rider”. Pe “Low Country Blues” își face apariția “Just Another Rider”, potențialul succesor. Singura piesă originală de pe album, a fost scrisă împreună cu Warren Haynes.
Just another midnight rider? Habar n-am dom’ Gregg, dar mai vreau d-astea. Multe!
Site-ul oficial Gregg Allman – http://www.greggallman.com/.
„Ceva” de weekend
Postat: 26/02/2011 Înscris în: Muzică | Tags: Beatles, George Harrison, Joe Cocker, Something Scrie un comentariuÎn dezbaterea continuă “Beatles sau Stones?” recunosc, aleg Beatles.
Nu înseamnă că nu ascult Rolling Stones, chiar îmi plac foarte tare în prima lor perioadă, cu Brian Jones și apoi cu Mick Taylor. Dar nu sunt Beatles. Și nici apoteoza atitudinii rock și a cool-ului. Mai mult a fițelor de star și a fugii de răspundere, în timp ce ne dăm după orice e la modă în ziua respectivă. Na, le-am dat și verdictul, clar că or să aibă coșmaruri la noapte.
Dar înapoi la Beatles (au și ei bube personale, că doar nu-s niște minunați virtuali) și la cel mai discret dintre ei – George Harrison.
În 1969 era publicat cântecul pentru care îl știm cu toții, “Something”.
Hit instantaneu, iubit de toată lumea, Elvis l-a inclus în repetoriu, Sinatra l-a declarat “best love song scris în ultimii 50 de ani”, toată lumea s-a extaziat.
Legenda urbană spune că a fost scris pentru Patti Boyd, nevasta proprie (mai târziu și nevasta lui Clapton, viață agitată, deh). Harrison a negat mai târziu, Patti a diseminat informația, chiar contează până la urmă?!
Piesa a fost înregistrată de o grămadă de artiști din toate genurile (vreo 150 de versiuni, doar “Yesterday” o întrece din punctul ăsta de vedere). Versiunea preferată a lui George era cea înregistrată de James Brown, se zice.
Nu e și cover-ul meu preferat, așa că am apelat la un specialist în cântat piesele altora, Joe Cocker (în definitiv s-a și lansat preluând “With A Little Help From My Friends”). Și da, versiunea asta îmi place. Nu la fel de mult ca originalul, dar fie, merge. Clar, Cocker o să viseze frumos la noapte, nu ca nașparliii de Jagger și Richards.
Concert pentru George
Postat: 25/02/2011 Înscris în: Muzică | Tags: Concert For George, Eric Clapton, George Harrison Scrie un comentariuAstăzi ar fi fost ziua lui George Harrison.
Dincolo de regretele că nu mai e printre noi, să-i sărbătorim viața și muzica. Toată ziua se va difuza în streaming concertul memorial de la Royal Albert Hall, 29 noiembrie 2002, “Concert For George”.
S-au strâns atunci prietenii ca să-l omagieze așa cum știau ei mai bine, și anume cântând – Eric Clapton (care a fost și director muzical), Paul McCartney, Ringo Starr, Ravi Shankar, Tom Petty & The Heartbreakers…
Go, go, go! Toată ziua, la http://concertforgeorge.com/,
