Joe Bonamassa, un nou live
Postat: 09/03/2018 Înscris în: Știri | Tags: album, blu-ray, blues, blues rock, british blues explosion, cd, dvd, Joe Bonamassa, Live, LP Un comentariuPe 18 mai, neobositul Joe Bonamassa va scoate cel de-al 16-lea album live. British Blues Explosion Live va apărea pe CD/DVD/Blu-Ray & 3LP (Black / Red, White & Blue) via Mascot Label Group în Europa și J&R Adventures în America de Nord.
Noul album aduce în prim-plan muzica eroilor muzicali ai lui Bonamassa, muzicieni englezi care au influențat unul dintre marii chitariști americani, una dintre figurile proeminente ale bluesului contemporan.
Reverența adresată unor nume imense precum Clapton, Beck și Page este un show înregistrat pe 7 iulie 2016 la Greenwich Music Time de la The Old Royal Naval College din Greenwich, Londra.
Trupa de acompaniament din acel concert a fost Michael Rhodes (bas), Reese Wynans (clape), Anton Fig (tobe) și Russ Irwin (chitară și backing vocals).
Bluesul electric britanic, cu abordarea sa tăioasă, curajoasă și hard, l-a influențat pe tânărul Bonamassa mai mult decât orice altă muzică, iar Joe a recunoscut întotdeauna asta cu pasiune. “Fără unii dintre muzicienii britanici de la începutul anilor ‘60, blues-ul poate nu ar fi explodat niciodată în muzica rock pe care o cunoaștem astăzi și ar fi devenit istorie”, după cum declară el însuși.
Tracklist
1. Beck’s Bolero / Rice Pudding
2. Mainline Florida
3. Boogie With Stu
4. Let Me Love You Baby
5. Plynth (Water Down The Drain)
6. Spanish Boots
7. Double Crossing Time
8. Motherless
9. SWLABR
10. Tea For One / I Can’t Quit You Baby
11. Little Girl
12. Pretending
13. Black Winter / Django
14. How Many More Times
Pre-order pentru Europa – aici, iar pentru America de Nord – aici.
Adrian Coleașă
The Magpie Salute, în studio pentru albumul de debut
Postat: 07/03/2018 Înscris în: Știri | Tags: album, blues rock, debut, hard rock, mascot label group, rich robinson, southern rock, studio, the magpie salute Scrie un comentariuÎn octombrie 2016, după un album solo, chitaristul Rich Robinson (ex-Black Crowes) își anunța noul proiect, The Magpie Salute.
Alături de chitaristul Marc Ford și basistul Sven Pipien, și ei foști Black Crowes, vocalul John Hogg (Hookah Brown, Moke), toboșarul John Magistro și Nico Bereciartua (al treilea chitarist!), Robinson și-a ocupat cea mai mare parte a anului 2017 sudând noua trupă live, în peste 75 de show-uri prin toată lumea.

Photo courtesy of Mascot Label Group
Semnați de Mascot Label Group, The Magpie Salute au intrat în studio în Nashville, TN, pentru a înregistra albumul de debut ce va apărea în cursul verii, album despre care gurile rele spun că s-ar putea să fie chiar dublu.
Până atunci, conform superstiției britanice din care se trage și numele trupei, nu uitați să salutați coțofenele pe care le întâlniți, ca să aveți o zi bună. Good Mornin’ Captain!
Adrian Coleașă
King King live la Fratelli
Postat: 20/02/2018 Înscris în: Live | Tags: 2018, 9 februarie, axis, blues, blues rock, concert, cronica, dark side entertainment, fratelli, king king, Live, loudcity.fm, o x i g e n, review Un comentariuVineri, 9 februarie, Fratelli Studios au marcat o premieră, apariția în România a titratului grup britanic King King, avându-i în deschidere pe Axis și O X I G E N. Concertul a făcut parte din Loudcity Sessions, o inițiativă mai mult decât lăudabilă a LOUDCITY.fm, mai ales în contextul trist al scenei blues/blues rock de la noi.

Photo by Anca Coleașă
Axis au deschis seara, iar spectatorii au primit călduros trio-ul româno-sârb cu baza în Kladovo, Serbia.

Photo by Anca Coleașă
O X I G E N nu sunt o trupă nouă. I-am văzut pentru prima oară în 2010 când cochetau cu titulatura de Blues Cafe și îl aveau și pe Florin Ochescu în componență. Mi-au făcut atunci marea onoare și bucurie să mă primească alături de ei pe scenă, dar asta e o altă poveste.
Aproape opt ani mai târziu, m-am bucurat să-i revăd, în aproape aceeași formulă (mai puțin Florin) – Eugen Caminschi, Gelu Ionescu, Lucian “Clopo” Cioargă, Mugurel “Deacă” Diaconescu și Bogdan “Bogy” Nagy, una dintre cele mai interesante voci pe care le avem, dar de care ne bucurăm prea rar.
Multe coveruri, dar și material original (Ultima țigară părea bine cunoscută celor din sală), un setlist energic și închegat, dar am rămas cu un singur regret, nu au cântat Midnight Rider, pentru care au o versiune pe care Greg Allman și-ar fi dorit să o fi scris. Și îmi asum afirmația.

Photo by Anca Coleașă
Despre King King am scris pentru prima dată acum trei ani, odată cu apariția celui de al treilea album al lor, Reaching For The Light.
Au strâns o mulțime de premii și acolade, pe care le merită pe deplin.Au cântat pe aceeași scenă cu nume foarte diverse, de la Europe la nașul blues-ului britanic, John Mayall. Calm și aplicat au dobândit deja o dimensiune trans-continentală.

Photo by Adrian Coleașă
Ducând mai departe un filon blues rock ce se revendică de la Free, Bad Company și Whitesnake (perioada Bernie Marsden, nu cea a buclelor permanentate), King King au o prezență vizuală frapantă. Contrastul dintre spilcuirea (foarte blues de altfel) a basistului Lindsay Coulson și a clăparului Jonny Dyke cu apariția în kilt și bocanci a lui Alan Nimmo, ce nu lasă dubii asupra identității glaswegiene, este absolut delicios și memorabil.
Dar până la urmă muzica este cea care contează cel mai mult. Complet recuperat după problemele de sănătate de anul trecut, Alan Nimmo a demonstrat live una dintre cele mai interesante voci ale genului, combinată cu o interpretare instrumentală fără cusur. Într-un dialog permanent cu clapele lui Jonny Dyke, dialog susținut de ritmica impecabilă asigurată de tobele lui Wayne Proctor și basul groovy al lui Lindsay Coulson, Stratocaster-ul lui Nimmo (și un Les Paul incidental, aham) a ridicat, sucit și învârtit un public ce știa foarte bine pentru ce venise.
Fără episoade stridente, mereu cu o energie calmă și uneori cu tușe foarte delicate, de la She Don”t Gimme No Lovin până la Let Love In, au părut să-și fi găsit o nouă casă departe de acasă. Sigur vor fi așteptați cu drag să revină.
O mențiune specială merită Fratelli Studios, un spațiu de cântare foarte potrivit pentru blues și jazz, chiar dacă nu este cunoscut în oraș pentru genurile astea. Dar sper să devină, iar evenimentele de gen să se înmulțească exponențial.
Galeriile foto ale serii sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst (aici și aici), cât și pe paginile fotografilor (aici și aici).
Adrian Coleașă
Vandenberg și MoonKings, un nou album
Postat: 20/02/2018 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, hard rock, mascot label group, mkii, moonkings, rock, vandenberg Scrie un comentariuAcum patru ani anunțam primul album al noii trupe a lui Adrian Vandenberg, Vandenberg’s MoonKings. În noiembrie anul trecut a apărut (mereu dificilul) al doilea album, intitulat simplu MkII, tot la Mascot Label Group.
Dacă albumul de debut evolua într-un teritoriu foarte similar Whitesnake (mai ales cu un Coverdale invitat pentru un Sailing Ships memroabil), MKII marchează o evoluție spectaculoasă, chair dacă în coordonate similare de heavy rock cu arome vintage de anii ‘70. MoonKings s-au prezentat de la început ca o trupă sudată, nu doar un proiect al lui Adrian Vandenberg.
Ceea ce au reușit acum este să treacă la un nivel superior. Sigur, virtuozitatea lui Vandenberg se menține în centrul atenției dar în același mod discret care l-a caracterizat mereu și l-a împiedicat să fie recunoscut de mase drept un guitar hero. Mereu în serviciul cântecului și perfect integrat trupei din care face parte, reușesc împreună să demonstreze că își merită locul în primul eșalon al hard rock-ului mondial.
Iar de ieri, 19 februarie, avem și un lyric video pentru Reputation, un imn groovy devenit între timp una dintre piesele preferate din setlistul live.
Link-uri
https://www.facebook.com/moonkingsband
http://vandenbergsmoonkings.com/
Adrian Coleașă
Black Country Communion continuă șirul videoclipurilor de pe BCCIV
Postat: 18/02/2018 Înscris în: Muzică | Tags: bcciv, black country communion, blues rock, mascot label group, single, the crow, videoclip Scrie un comentariuVineri, 16 februarie, a apărut un nou videoclip pentru o piesă de pe BCCIV, ultimul album Black Country Communion, scos de Mascot label Group pe 22 septembrie anul trecut.
The Crow este o compoziție Bonamassa-Hughes, ca și celelalte de pe album, versurile aparținându-i lui Glenn Hughes.
Asemănarea cu Bulls On Parade a Rage Against The Machine este evidentă. Gurile rele deja strigă “plagiat”, în timp ce suporterii au o explicație – Tim Commerford este un fan declarat al lui Glenn Hughes, iar lickul respectiv vine direct din biblioteca esențială a lui Glenn.
Oricum ar fi, trupa e în mare formă și piesa sună foarte bine.
Adrian Coleașă

