Monster Truck, live @Romexpo
Postat: 15/05/2017 Înscris în: Live | Tags: 13 mai, 2017, blues rock, concert, cronica, hard rock, heavy blues, Live, monster truck, review, rock, romexpo, southern rock, stoner rock 2 comentariiMonster Truck au pornit din Hamilton, Canada, în 2009. Opt ani mai târziu, au ajuns și la Romexpo, sâmbătă, 13 mai.
Photo by Anca Coleașă
Joe Harvey (bas, voce lead), Jeremy Widerman (chitară), Brandon Bliss (clape) și Steve Kiely (tobe) au la activ 2 EP-uri, Monster Truck (2010) și The Brown EP (2011), și două albume, Furiosity (2013) și Sittin’ Heavy (2016).
Succesul a venit încă de la început, cu Seven Seas Of Blues, de pe The Brown EP, iar în 2013 câștigau premiul Juno (Grammy-ul canadian) pentru debut. O trupă ce muncește din greu, au cântat la Download, au deschis turneele unor Vista Chino sau Alice In Chains, iar piesele lor au ajuns deja în cele mai neașteptate locuri, de la jocuri (Sweet Mountain River pe Rocksmith 2014, Seven Seas Blues pe NHL 13 și Righteous Smoke pe NHL 17), la filme (Old Train în serialul Orphan Black) sau chiar pe terenurile de hochei (The Enforcer se cântă de fiecare dată când înscriu Toronto Maple Leafs).
Photo by Anca Coleașă |
Photo by Adrian Coleașă |
Sâmbătă, condiția de trupă de deschidere le-a permis doar un set restrâns, dar extrem de convingător. Asta pentru cei care nu îi știau deja. Aceștia erau destui (în definitiv, cu câteva excepții, oamenii veniseră pentru headlineri), dar mulți dintre ei au plecat convertiți.
Nu neapărat extrem de prolifici, marca lor de rock musculos este o fuziune de hard rock, stoner, southern și heavy blues. Un sunet amplu le permite să se simtă bine în spații largi și par predestinați pentru stadioane.
Why Are You Rocking a rămas o întrebare retorică, pentru că a dat un semnal instantaneu. Don”t Tell Me How To Live, The Enforcer, The Lion, She’s A Witch, Sweet Mountain River, Old Train… au luat pe sus un public poate surprins, dar care s-a bucurat vizibil de tot ceea ce primea. Și pe bună dreptate.
Când trec în teritorii precis definite, comparațiile se fac doar cu cei mai mari. For The People (pe care nu au cântat-o sâmbătă, deși este în setlistul lor obișnuit) merită oricând să fie în catalogul Lynyrd Skynyrd, iar For The Sun și-ar fi dorit-o cu siguranță Free sau Bad Company dacă ar mai fi cântat astăzi.
Photo by Adrian Coleașă
Monster Truck fac parte din acea specie rară de trupe pur live. Oricât de bine ar suna ce înregistrează (și sună foarte bine), live lucrurile se amplifică exponențial. Sunt născuți pentru scenă, este mediul lor natural, o iau în stăpânire și nu îi mai dau drumul.
Sunt o trupă tânără, foarte puternică și extrem de dornică. Dornică de afirmare, dornică de a-și prezenta muzica în fața cât mai multor oameni, dornică pur și simplu să cânte și să se simtă foarte bine în timp ce fac asta.
Sunt gata să pariez că data următoare îi vom vedea ca headlineri, nu în deschiderea vreunei alte trupe, galonate, dar aflate la ora albastră a carierei. Pentru că pot și pentru că merită!
PS: Când am plecat, imediat după ce au terminat de cântat, stocul lor de viniluri era deja epuizat, iar restul de merch era în pericol iminent. O fi și ăsta un semn.
PPS: Galeriile foto sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst (aici și aici), cât și pe paginile fotografilor (aici și aici).
Danko Jones, My Little RnR
Postat: 14/04/2017 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, danko jones, garage rock, hard rock, my little rnr, punk, rock, wild cat Scrie un comentariuDanko Jones sunt un trio canadian cu mai mult de două decenii de activitate, condus de… Danko Jones (voce și chitară).
Rețeta lor heavy și melodică nu a avut un succes spectaculos în America de Nord, în pofida mai multor nominalizări la Juno (Grammy-ul canadian), dar au compensat din plin cu o popularitate în creștere continuă în Europa Occidentală.
Pe 3 martie au scos cel de-al optulea album de studio din carieră, Wild Cat, iar primul extras pe single a fost My Little RnR. Clipul oficial este o poveste horror, din punctul de vedere al unui vampir plecat la vânătoare.
Adrian Coleașă
Pentru prima dată în România, Marco Mendoza
Postat: 02/04/2017 Înscris în: Live | Tags: 2017, 28 martie, 29 martie, alllive, clinic, concert, funk, groovy bastards, hard rock, hard rock cafe, heavy metal, jazz, jazz fusion, Live, marco mendoza, rock, romania, turneu Scrie un comentariuMarco Mendoza și-a început cariera profesională în 1989, cântând pe albumul solo al lui Bill Ward, fostul toboșar de la Black Sabbath.
Iar Ward a fost doar începutul unei liste foarte lungi de staruri cu care a lucrat, ca și trupele din care a făcut parte, de la Thin Lizzy și Whitesnake, până la Dead Daisies, în ziua de azi.
În martie a ajuns în fine și în România. Turneul său solo a avut până la urmă cinci opriri la noi (deși inițial se anunțaseră doar trei) – București, Cluj, Timișoara, Râmnicu Vâlcea și Craiova.
Photo by Adrian Coleașă
Prefața turneului românesc a fost surpriza unui clinic găzduit de alllive, marți 28 martie.
Pe Marco l-am întâlnit personal în 2013, la Frankfurt Musikmesse, așa că știam foarte bine cât de amabil poate să fie. Ceea ce au constatat și participanții la clinic – glume, multe povești și încă și mai multe sfaturi bazate pe o experiență de trei decenii la cel mai înalt nivel profesional, în cea mai dezvoltată piață de show business din lume
O desfătare pentru cei prezenți, o ocazie ratată pentru mulții artiști absenți. Dar nu-i așa, noi le știm pe toate, nu avem nevoie de sfaturile altora, nici de cariere internaționale. Poate altă dată.
Photo by Adrian Coleașă
Miercuri, 29 martie, Hard Rock Café București a fost gazda primului show.
The Groovy Bastards au fost o alegere inspirată pentru deschidere și cu siguranță au câștigat noi fani. Cu siguranță merită urmăriți în continuare.
Photo by Adrian Coleașă
Power trio-ul este o formulă extrem de puternică. Acompaniat de chitaristul Fabio Cerone și de toboșarul Pino Liberti, Mendoza a ridicat în picioare sala și a oferit o demonstrație plină de exuberanță de muzică și showmanship.
De la fusion la blues și de la funk la hard, a fost unul dintre concertele ce îmi vor rămâne ca referință. Ca un simplu reper, prefer versiunea lui de la Higher Ground celei înregistrate de RHCP. Cam atât de bun a fost.
Mendoza a cântat (inclusiv din mijlocul spectatorilor), a luat pe sus sala și a antrenat-o în sărbătoarea al cărei MC a fost și ne-a lăsat pe toți mai fericiți și mai plini de energie.
Photo by Anca Coleașă
Nu a plecat fără să salute pe oricine a vrut un autograf, o poză sau doar să schimbe o vorbă. Nu, nu un meet&greet plătit pentru VIP, pur și simplu “sunt la ieșire, la masa de merch, dacă vreți să spuneți hello vă aștept”. Și acolo a fost, până când a plecat și ultimul om. Cu același zâmbet pe față și aceeași amabilitate a semnat tot ce i s-a pus în față (inclusiv un bas), s-a pozat, s-a pupat și a vorbit cu oricine a dorit
Sunt convins că următoarele show-uri au fost la același nivel și îl aștept să revină, așa cum a promis. Poate în octombrie.
Cum a fost la clinic, puteți vedea aici (galeriile foto complete aici și aici), iar cum a fost la concert, aici (galeriile foto complete aici și aici).
Adrian Coleașă
Midnight Burst 