Folk Metal Fest IV, ziua a doua

Sâmbătă, 30 septembrie s-a derulat actul al doilea al festivalului.

Photo by Adrian Coleașă

Recursive Delusion, din București, au deschis ziua. Au un clip publicat, Final Resistance, o prezență destul de timidă pe scenă și încă mult de muncă, dar semne bune sunt.

Photo by Anca Coleașă

Au urmat Eternal Fire, tot din București, la un alt nivel de maturitate. Melodic black metal, un EP la activ, Beyond Frozen Dreams, și patru ani de existență deja.

Photo by Anca Coleașă

SatanaKozel (СатанаКозёл) au fost prima trupă “rusească” din a doua zi. Karelia ține de o altă geografie emoțională și similitudinile muzicale țin mai mult de scena finlandeză. Numele este satanic doar în formă (Capra Satanei), nu și în fondul care se inspiră masiv din tradițiile și folclorul local. Cântă de mai bine de 14 ani, au trei albume și multă originalitate.

Photo by Anca Coleașă

A doua trupă din spațiul rusesc a serii au fost Grai (Грай). Naberejnie Celnîi este un oraș din Tatarstan, cunoscut pentru camioanele Kamaz, dar și pentru Alkonost, trupă de power/doom/folk metal înființată în 1995. Și acum pentru Grai, din ce în ce mai în vogă, cu un farmec ce prinde, o nouă senzație a scenei folk metal europene. Mai soft și mai dreamy, cu polifonii vocale foarte catchy, dar la fel de slavici ca și Arkona, își continuă un parcurs început deja în 2005 (mai întâi ca Raven Blood, apoi Vorog, stabilindu-se la numele actual în 2007). Pe 1 decembrie vor scoate Ashes (пепел), cel de al patrulea album de studio, al doilea pentru Noizgate Records.

Photo by Anca Coleașă

An Theos și-au lansat cel de al doilea album, Spre cer, și seara a fost pe bună dreptate sărbătoarea lor. Acest concert a fost și prima dată din turneul de promovare ce se va termina pe 18 noiembrie și a trecut prin toată țara (plus Budapesta). Lumea vine la concert în primul rând pentru show și An Theos știe să îl facă. S-a dansat, s-au făcut hore, figurile radioase arătau foarte clar cât de bine se simte publicul. O lansare mai mult decât reușită și o trupă care își poate prezenta propria viziune a genului cu mândrie oriunde.

Photo by Anca Coleașă

Cruachan au încheiat festivalul, proverbiala cireașă de pe un tort deja fastuos, de fapt o cireașă aproape cât tot tortul. Fac parte din acea elită extrem de rarefiată de creatori de genuri muzicale, împărțind paternitatea folk metalului cu Skyclad. Mergând pe drumul deja deschis de alți irlandezi, Horslips, în anii ‘70, au avut o istorie foarte tumultuoasă în timpul căreia fondatorul Keith Fay a ajuns inclusiv să cânte ca musafir cu trupa creată de el în 1991.

Au adus spiritul celtic pe scenă cu tot ce are mai reprezentativ, de la umor la bucuria de a cânta, într-un set ce a acoperit întreaga lor carieră. Finalul epic (și termenul se potrivește foarte bine) a fost Ride On, piesa lui Jimmy McCarthy pe care au înregistrat-o cu Shane MacGowan (Pogues) pentru Folk-Lore (2002).

Photo by Anca Coleașă

Ride On a reunit pe scenă Cruachan și An Theos, într-un final extrem de potrivit pentru unul dintre mai reușite festivaluri ale anului. Acum nu avem ce face decât să așteptăm următoarea ediție, a cincea. Nu sper că va fi la fel de bună, sunt aproape sigur.

Iar galeriile foto ale serii sunt disponibile pe paginile fotografilor, aici și aici.

Adrian Coleașă