The Guest: Sniffyction, Gustave Tiger, Gray Matters @Fabrica

The Guest și-au făcut un obicei să aducă trupe pe care nu le aduce nimeni altcineva. Și mereu propunerile lor sunt cel puțin interesante.

Tot așa și sâmbătă, 18 martie, în Fabrica unde Gray Matters au deschis pentru budapestanii Gustave Tiger și Sniffyction.

Gray Matters, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Gray Matters sunt tot mai prezenți pe scena locală. Eticheta de electro-alternative rock pe care și-au pus-o singuri poate induce în eroare, în ceea ce fac ei e mult mai puțin electro și mult mai mult rock.

Publicul a fost al lor.

Gustave Tiger, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

The Moog au fost comparați cu The Hives și The Strokes, considerați cel mai hot nou export muzical al Ungariei și prima trupă din regiune semnată de un label american.

Gustave Tiger a debutat în 2013, ca un proiect colateral al secției ritmice The Moog (Gergő Dorozsmai și Csaba Szabó, aici în postura de chitariști), au în palmares un EP și două albume, toate aclamate de critici.

Au intrat abrupt și și-au adus modelul lor de art punk. Mai mult punk decât art, cu toate inserțiile psihedelice și shoegaze, cu voci multiple ce o luau spre noise și o atitudine focusată mai mult pe ce se întâmpla pe scenă decât pe efectul asupra sălii.

Sniffyction, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Sniffyction sunt o trupă 100% feminină, activă din 2013. Vorbesc despre glam, rock’n’roll, dirty 70s & 80s, dar modelul mi se pare foarte evident Runaways.

“We want to have fun and make you happy!” este motto-ul lor. Ele s-au distrat, am văzut fețe happy, deci toate au decurs conform planului.

Cum s-a văzut seara, în galeriile foto disponibile aici și aici.

Adrian Coleașă


Breathelast, “Monstrul” reloaded

Pe 1 februarie a avut loc lansarea oficială a clipului “Monstrul”. Dată fiind situația de atunci (începutul protestelor), relansarea de miercuri, 15 martie, a fost mai mult decât binevenită.

Organizat de Dark Side Booking Academy și găzduit de Expirat, reluarea acestui eveniment a avut intrarea gratuită, o mare bilă albă pentru artiști, o nouă șansă pentru cei care au ratat lansarea inițială.

Unflicted, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Deschiderea a fost asigurată de Unflicted. o prestație onestă și mult mai heavy decât îmi părea din clipuri. O trupă relativ nouă, dar care a făcut deja foarte multe, merită urmăriți pe mai departe. Și un set de încălzire foarte bun pentru ceea ce avea să urmeze.

Breathelast, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Breathelast sunt mai mult decât una dintre marile promisiuni ale rockului românesc în acest moment. Moderni, energici, inventivi, rechinii sunt o trupă de show, de neratat live.

Dar nu numai atât. Cu tot respectul pentru trupe mai vechi și mai “titrate” pentru care apar deocamdată în deschidere, sunt deja într-o altă ligă, ajutați de un pachet complet – muzică, versuri, concept, viziune și prestație.

Evident că au început cu clipul (re)lansat, Monstrul, dar întreg show-ul a fost acompaniat inspirat de proiecții video, o imersiune completă într-un univers numai al lor. Merită cu prisosință explorat, fac parte dintr-o rasă rară de creatori compleți.

Iar cum s-a văzut seara, în galeriile foto de aici și aici.

Adrian Coleașă


Nine Shrines, la debut

Mascot Label Group ne-au adus deja un număr serios de artiști rock (Volbeat au scos primele cinci albume cu ei), dar nu au fost vreodată cunoscuți ca un label de metal. Ceea ce e pe cale să se schimbe.

Astăzi, 7 aprilie, Nine Shrines își fac debutul, la ei, cu EP-ul Misery.

Nine Shrines, by Tyler Church

Photo by Tyler Church, courtesy of Mascot Label Group

Deși Nine Shrines sunt o trupă nou-nouță, componenții ei nu sunt debutanți, ci au făcut deja înconjurul lumii cu trupele lor anterioare.

Proveniți din scena efervescentă din Ohio, fondatorul și toboșarul Andrew Wetzel (ex-Attack Attack!) vine din Columbus, în timp ce Andrew Baylis (chitară, ex-Life On Repeat), Devon Voisine (bas, ex-Life On Repeat), Evan McKeever (chitară, ex-Downplay/Before Their Eyes) și Chris Parketny (voce, ex-Stranger to Wolves), își au baza în Cleveland.

Succesul nu le-a fost străin (ultimul album Attack Attack!, This Means War, a ajuns pe locul 11 în topurile Billboard), dar nici parțile mai puțin plăcute ale unei cariere de muzician profesionist, nici pe departe.

Misery este suma experiențelor lor personale și o incursiune matură  în metalul contemporan. Mai mult decât o promisiune, acest EP de debut este doar un aperitiv pentru ceea ce va urma. Iar viitorul sună foarte bine.

Adrian Coleașă


Pentru prima dată în România, Marco Mendoza

Marco Mendoza și-a început cariera profesională în 1989, cântând pe albumul solo al lui Bill Ward, fostul toboșar de la Black Sabbath.

Iar Ward a fost doar începutul unei liste foarte lungi de staruri cu care a lucrat, ca și trupele din care a făcut parte, de la Thin Lizzy și Whitesnake, până la Dead Daisies, în ziua de azi.

În martie a ajuns în fine și în România. Turneul său solo a avut până la urmă cinci opriri la noi (deși inițial se anunțaseră doar trei) – București, Cluj, Timișoara, Râmnicu Vâlcea și Craiova.

Marco Mendoza @alllive, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Prefața turneului românesc a fost surpriza unui clinic găzduit de alllive, marți 28 martie.

Pe Marco l-am întâlnit personal în 2013, la Frankfurt Musikmesse, așa că știam foarte bine cât de amabil poate să fie. Ceea ce au constatat și participanții la clinic – glume, multe povești și încă și mai multe sfaturi bazate pe o experiență de trei decenii la cel mai înalt nivel profesional, în cea mai dezvoltată piață de show business din lume

O desfătare pentru cei prezenți, o ocazie ratată pentru mulții artiști absenți. Dar nu-i așa, noi le știm pe toate, nu avem nevoie de sfaturile altora, nici de cariere internaționale. Poate altă dată.

The Groovy Bastards @HRC, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Miercuri, 29 martie, Hard Rock Café București a fost gazda primului show.

The Groovy Bastards au fost o alegere inspirată pentru deschidere și cu siguranță au câștigat noi fani. Cu siguranță merită urmăriți în continuare.

Marco Mendoza @HRC, by Adrian Coleașă

Photo by Adrian Coleașă

Power trio-ul este o formulă extrem de puternică. Acompaniat de chitaristul Fabio Cerone și de toboșarul Pino Liberti, Mendoza a ridicat în picioare sala și a oferit o demonstrație plină de exuberanță de muzică și showmanship.

De la fusion la blues și de la funk la hard, a fost unul dintre concertele ce îmi vor rămâne ca referință. Ca un simplu reper, prefer versiunea lui de la Higher Ground celei înregistrate de RHCP. Cam atât de bun a fost.

Mendoza a cântat (inclusiv din mijlocul spectatorilor), a luat pe sus sala și a antrenat-o în sărbătoarea al cărei MC a fost și ne-a lăsat pe toți mai fericiți și mai plini de energie.

Marco Mendoza @HRC, by Anca Coleașă

Photo by Anca Coleașă

Nu a plecat fără să salute pe oricine a vrut un autograf, o poză sau doar să schimbe o vorbă. Nu, nu un meet&greet plătit pentru VIP, pur și simplu “sunt la ieșire, la masa de merch, dacă vreți să spuneți hello vă aștept”. Și acolo a fost, până când a plecat și ultimul om. Cu același zâmbet pe față și aceeași amabilitate a semnat tot ce i s-a pus în față (inclusiv un bas), s-a pozat, s-a pupat și a vorbit cu oricine a dorit

Sunt convins că următoarele show-uri au fost la același nivel și îl aștept să revină, așa cum a promis. Poate în octombrie.

Cum a fost la clinic, puteți vedea aici (galeriile foto complete aici și aici), iar cum a fost la concert, aici (galeriile foto complete aici și aici).

Adrian Coleașă