Negură Bunget, primul video al noului album
Postat: 17/08/2016 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: ambiental, black, metal, negura bunget, progresiv, rock, trilogia transilvana, tul-ni-ca-rind, zi | Scrie un comentariuSeptembrie 24 se apropie, ca și lansarea albumului ZI, cea de a doua parte a Trilogiei Transilvane.
Lansat în exclusivitate pe Terrorizer, primul video, Tul-Ni-Că-Rînd (regizat de Daniel Dorobanțu), este o primă vedere asupra a ceea ce urmează la toamnă.
Despre audiția albumului am scris deja aici.
Campania de precomenzi a început, atât la Prophecy Productions, cât și pe site-ul trupei.
De asemenea, să nu uităm de campania de crowdfunding inițiată pentru finanțarea turneului mondial, ramura Asia-Australia – https://www.indiegogo.com/projects/negura-bunget-zi-anniversary-world-tour#/.
Serpentine Dominion, un debut așteptat 7 ani
Postat: 11/08/2016 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: metal, metal blade, rock, serpentine dominion | Scrie un comentariuProiectele paralele cu iz de supergrup par să fie la zi, iar Serpentine Dominion este doar un exemplu recent. Albumul lor de debut, despre care discută deja de șapte ani încoace, va apărea pe 28 octombrie via Metal Blade Records
Anul era 2009, iar locul, Rockstar Energy Drink Mayhem Festival. Pe afiș erau Cannibal Corpse, Killswitch Engage și The Black Dahlia Murder.
Adam Dutkiewicz (chitaristul Killswitch Engage) l-a tras deoparte pe George Fisher (vocalul Cannibal Corpse) și i-a făcut o propunere de nerefuzat – “George, vreau să-ți scriu un album”. Toboșarul Shannon Lucas (cu The Black Dahlia Murder până în 2012) a fost și el cooptat și așa s-a născut Serpentine Dominion.
Atât Cannibal Corpse, cât și Killswitch Engage au scos câte trei albume fiecare între 2009 și 2016, așa că nu e de mirare că proiectul a tot fost amânat. Acum, cu ceva ajutor la versuri de la un alt membru Killswitch Engage, vocalul Jesse Leach, au reușit să termine materialul.
Nici o surpriză pentru fanii Cannibal, nici pentru cei KE, Serpentine Dominion sună ca o combinație naturală. Trei muzicieni în studio fac ceea ce le place. Cam ăsta e motivul pentru care s-au apucat de muzică, nu?!
Prima piesă disponibilă (din cele 9 ale albumului) este The Vengeance In Me. Vom mai auzi și altele până în octombrie.
Metal Blade – 6 trupe în 60 de secunde
Postat: 14/07/2016 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: 6 bands in 60 seconds, metal, metal blade, rock | Un comentariuUn nou episod al campaniei 6 Bands in 60 Seconds, este disponibil acum.
Ideea campaniei este că CEO-ul labelului, Brian Slagel, prezintă trimestrial șase dintre cele mai promițătoare trupe din catalogul Metal Blade.
În acest episod – Exumer, Redemption, Native Construct, Good Tiger și Mother Feather.
Celelalte două episoade de până acum sunt și ele disponibile:
– Partea 1 (Act of Defiance, Rivers of Nihil, Twitching Tongues, Culture Killer, Visigoth, Harlott): youtube.com/watch?v=07bXkEq4Mtg
– Partea a 2-a (Brimstone Coven, Ketzer, Gehennah, Accuser, Artillery, Sourvein): youtube.com/watch?v=bp2iJ7hmh80
Jinjer – King Of Everything
Postat: 13/07/2016 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: hardcore, jinjer, king of everything, metal, metalcore, progressive, rock | Scrie un comentariuNu a trecut nici o lună de când Jinjer ne-a vizitat. Erau deja semnați la Napalm Records și se știa că un album nou va apărea în această vară.
King Of Everything este programat pentru 29 iulie și un prim video clip, Words Of Wisdom, a apărut din aprilie (timp în care a strâns deja peste 300.000 de vizualizări).
Albumul nu e o surpriză. iar formula de cvartet nu-i dezavantajează în vreun fel. Nu e o surpriză, dar cu siguranță e o delectare. Live, sunt extrem de eficienți și multe rafinamente trec poate neobservate, mai ales în contextul de club.
King Of Everything este un album sofisticat, cu multe momente progresive, iar brutalitatea își găsește mereu sensul, menținând un echilibru delicat, dar foarte solid în același timp.
Nu pot nominaliza vreo piesă, pentru că nu are momente slabe, Jinjer au reușit să producă un al treilea album foarte consistent. Iar finalul, Beggar’s Dance, anunță poate multe surprize viitoare.
Tatiana Shmailyuk este cea mai interesantă voce feminină pe care am ascultat-o de multă vreme încoace. Își permite să cânte absolut orice, la fel de în largul ei când vine vorba de growl, cât și de voce clean. De o dualitate excepțională, ascultând-o, în continuare am senzația că sunt mai mulți vocaliști complet diferiți.
Dar oricât de senzațional ar fi vocalul, este vorba totuși de o trupă. În cazul nostru, Roman Ibramkhalilov (chitare), Eugene Kostyuk (bas) și Dmitriy Kim (tobe) sunt cei care îi permit Tatianei să decoleze și să facă acrobații, iar efortul de echipă este dincolo de lăudabil.
Cel mai bine păstrat secret al Ucrainei metalice (până acum), este pe cale să fie dezvăluit întregii lumi pe 29 iulie și nu pot decât să recomand acest King Of Everything to everybody.
Photo by YURIY MALENKO, courtesy of Napalm Records
Nervosa în București
Postat: 03/07/2016 | Autor: Adrian C | Înscris în: Live | Tags: agony in east europe, damage case, Live, metal, metal under moonlight, nervosa, pyroblast, rock, thrash, war-head | Scrie un comentariuDuminică, 26.iunie 2016, club Fabrica, a 58-a ediție Metal Under Moonlight, cu sprijimul RTMC, parte a turneului Nervosa, Agony In The East Europe.
În deschidere Pyroblast (plini de entuziasm, la un început bun, dar cu multe ore de muncă lipsă încă), Damage Case (o surpriză placută, închegată, cu album anunțat pentru la toamnă) și croații de la War-Head (nu în ce a mai bună zi a lor, dar primiți bine).
Ca o notă de subsol pentru trupe, bezna pe scenă și eterna lumină roșie sunt cele mai potrivite idei pe care le poate avea oricine nu dorește fotografii decente.
Cald, din ce în ce mai cald, de la un moment dat încolo nu doar că se mai simte deloc aerul condiționat, dar parcă și oxigenul lipsește.
Despre al doilea abum Nervosa, Agony, am scris de curând aici, iar prestația live nu a dezamăgit deloc, din contra.
Fetele care cântă metal nu mai sunt demult o noutate și nu mai au ceva de demonstrat, deși o trupă feminină încă beneficiază de un soi de discriminare pozitivă.
În cazul braziliencelor nu este cazul (deși ar fi fost de folos niște babețici la merch), asaltul brutal este continuu și distrugerea metodică. S-au plasat pe o idee și o urmăresc foarte clar și consistent, ceea ce e lăudabil, deși potențialul mi se pare mult mai vast și interesant (vezi doar mini-soloul lui Pitchu Ferraz de la final).
Metalul este un gen muzical foarte vizual și devine amuzant cum influențele transpar inclusiv din punctul ăsta de vedere, ca de exemplu în posturile hannemaniene ale Prikăi Amaral sau cele harrisiano-shuldineriene ale Fernandei Lira.
Nu este un reproș, fetele au livrat ce au promis și chiar mai mult de atât, ne-au convins să cumpărăm tricourile și să promitem și noi că vom lua bilete și data viitoare, oricând va fi aceasta.
Iar despre cum s-a văzut seara, fotografiile sunt disponibile aici.

