Jeff Healey – Heal My Soul
Postat: 04/06/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, heal my soul, jazz, Jeff Healey, rock Scrie un comentariuPe 25 martie, Jeff Healey ar fi împlinit 50 de ani. Pentru această comemorare, Provogue au scos Heal My Soul, primul album cu material complet original apărut de 15 ani încoace.
Photo by Margaret Malandruccolo,
courtesy of Mascot Label Group
Healey este privit în continuare ca unul dintre cei mai importanți chitariști și performeri apăruți în ultimii treizeci de ani. Pierzându-și vederea la o vârstă fragedă din cauza unei forme rare de cancer la ochi, și-a dezvoltat un stil extrem de personal care i-a adus atenția internațională încă din adolescență.
Nominalizat la Grammy și câștigător al premiului JUNO, cele cinci albume de studio cu Jeff Healey Band au avut vânzări de milioane în întreaga lume. În cursul prea scurtei sale cariere a împărțit scena și a câștigat admirația unor muzicieni precum BB King, Eric Clapton, Rolling Stones, George Harrison, Steve Ray Vaughan, Allman Brothers…
Jeff ne-a părăsit pe 2 martie 2008, la doar 41 de ani, după o luptă de trei ani cu cancerul. O lună mai tărziu apărea Mess Of Blues, primul său album de rock/blues după mai bine de opt ani.
Acum, Heal My Soul aduce materiale originale, nepublicate până acum. Nu e vorba de resturi aruncate la ședințe de studio, cum se întâmplă des, ci de un album “pierdut”, consistent și coerent, care ni-l arată pe Healey în deplinătatea abilităților sale.
Gary Hoey – Dust & Bones
Postat: 29/05/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, dust&bones, gary hoey, rock Scrie un comentariuGary Hoey ar merita mai multă notorietate în afara Statelor Unite, americanii știindu-l foarte bine Poate ultimul mare chitarist de surf-rock (recunoscut ca atare de Dick Dale), Gary nu se lasă limitat la un singur stil. Compozitor, producător și chitarist, Hoey a înregistrat până anul acesta 19 albume și a avut cinci hituri în Billboard Top 20. Asta atunci când nu lucra pentru clienți precum Disney, ESPN sau No Fear, sau nu împărțea scena scena cu Brian May, Ted Nugent, Foreigner, Satriani, Doobie Brothers, Eric Johnson, Steve Vai, Peter Frampton, Rick Derringer, Deep Purple sau Lita Ford. Și în fine, atunci când nu este în studio sau pe scenă, îl găsim în clinics, ca unul dintre cei trei chitariști oficiali Fender, alături de Jeff Kollman și Greg Koch.
Photo by Joe Nett, courtesy of Mascot Label Group
Ultimul album a apărut în 2013, Deja Blues, și fusese prima incursiune 100% blues a lui Gary. Impecabil, ca tot ceea ce îi iese din mâini, un album perfect reprezentativ pentru blues rock-ul secolului XXI, rămâne încă o comoară nedescoperită de mulți.
2016 aduce al albumul cu numărul 20, Dust And Bones. Vremuri noi, un label nou (Mascot Label Group), dar același Hoey, mai în formă decât oricând, desfășurându-se în spațiul său preferat acum la maturitate, un loc foarte personal în care blues-ul și rock-ul se întânesc într-o combinație feroce.
Dust & Bones este și o ocazie pentru un omagiu sincer adus eroilor săi personali – Johhny Winter pe Steamroller, Robin Trower, pe This Time Tomorrow sau Brian Setzer, pe Who’s Your Daddy, ca și un mash up de Robert Johnson și Led Zeppelin, pe Boxcar Blues. Hoey a cântat și a compus pe ultimul album al Litei Ford, Like a Runaway (2012), iar acum aceasta îi întoarce favoarea și participă la balada Coming Home. Born to Love You, Ghost of Yesterday, Back Against the Wall, Blind Faith și Soul Surfer, ca și primul single, piesa titlu, completează albumul.
Gary este foarte mândru de acest material și pe bună dreptate. Deși Dust & Bones va apărea de-abia pe 29 iulie, cronicile entuziaste meritate au început deja să curgă.
No Sinner – Old Habits Die Hard
Postat: 21/05/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues, blues rock, no sinner, old habits die hard, rock, soul Scrie un comentariuNo Sinner sunt de fapt Colleen Rennison, numele trupei fiind Rennison scris invers, deci nu e cazul să căutăm înțelesuri mai adânci de atât.
Născută și crescută în Vancouver, BC, Colleen are în spate o carieră de actriță începută la doar 7 ani, în 1994, cu filmul independent Max, urmată de multe apariții în televiziune ceea ce i-a adus și un Gemini (Emmy-urile canadiene) la 13 ani, ceea ce o face cea mai tânără câștigătoare a acestui premiu.
După o încercare de a se muta la New York pentru a studia la școala de teatru Circle In The Square, a revenit în Vancouver unde l-a întâlnit pe Parker Bossley și au început să scrie cântece, ceea ce a dus la formarea No Sinner.
În 2012 a apărut Boo Hoo Hoo, un mini-album cu nouă piese, prin labelul independent First Love Records din Vancouver. Reeditat în 2014 după ce au fost semnați de Mascot Provogue, Boo Hoo Hoo a fost primit cu entuziasm atât de critici. cât și de public.
Fast-forward până ieri, 20 mai, când a fost lansat noul album, Old Habits Die Hard. Dacă Boo Hoo Hoo avea sunetul unei fete sălbatice pe locul din spate al motocicletei prietenului ei, Old Habit Die Hard o găsesc pe aceeași fată așezată ferm la ghidonul motocicletei și accelerând, spre destinații de ea știute. Și o auzi de departe.
Comparațiile sunt facile și imediate, deoarece nu-și ascunde influențele. Colleen Rennison a crescut ascultând Nina Simone, Joe Cocker, Big Mama Thornton sau Bessie Smith.
No Sinner este o forță a naturii, un cocktail eficient de blues rock post modern și soul, eficient, ce vorbește direct sufletului ascultătorului. Fără floricele inutile, Old Habits Die Hard este deja albumul unei trupe mature de rock’n’roll.
Where You Are Going To, Robin Trower?
Postat: 08/05/2016 Înscris în: Muzică | Tags: blues rock, Robin Trower, where are you going to Scrie un comentariuRăspunsul cel mai simplu ar fi “unde vrea el”.
Aclamat de mai bine de patru decenii ca unul dintre cei mai mari chitariști din istoria rock-ului, cel ce a fost supranumit un Hendrix alb, își continuă cariera prolifică în același ritm și acum la frumoasa vârstă de 71 de ani.
Photo by Carl Lender
Anii ‘60 i-a petrecut în diverse trupe londoneze, iar marea oportunitate a apărut odată ce a devenit membru al Procol Harum, în 1967, formație în care a rămas până în 1972.
După ce a părăsit Procol Harum, Trower și-a început călătoria solo pe care o continuă și astăzi, ca un inovator al instrumentului aclamat de critici și de ceilalți chitariști.
Primul album cu Robin Trower Trio, Twice Removed From Yesterday (1973), nu a făcut foarte multe valuri, deși erau prezente toate elementele stilului său inconfundabil, exploziv, plin de feeling, de un psihedelism soft care l-au făcut să iasă din mulțime și să strălucească.
Cel de al doilea album solo, Bridge of Sighs (1974), în schimb a fost propulsat în topuri și s-a vândut în mai bine de un milion și jumătate de exemplare. De fapt, are vânzări de cel puțin 15.000 de exemplare anual, până în ziua de azi.
Vineri, 6 mai, a apărut cel de al 21-lea album de studio al său, Where You Are Going To, la Manhaton Records.
Când vine vorba de albumele Robin Trower, unele lucruri nu se schimbă niciodată; chitara va fi fabuloasă, compozițiile vor mereu scrise din inimă, iar vocea va transmite mesajele sufletului.
Ceva mai rock decât precedentul, Something’s About To Change (2015), noul album rămâne profund ancorat în blues, de o vitalitate contagioasă.
De la Where Will The Next Blow Fall din deschidere, inspirat de ultimele evenimente nefericite din Europa, trecând prin Where You Are Going To, o meditație asupra propriei vieți și cariere, momentele emoționante We Will Be Together Someday și I’m Holding On To You, ambele dedicate memoriei răposatei sale soții, până la momentele funky soul din Fruits Of Your Desire și Delusion Sweet Delusion, repertoriul este o explorare a multor orizonturi, modelate de o viziune clară și o personalitate extrem de puternică.
De la rock la soul funky, printre interludii epice de blues, Robin Trower rămâne un chitarist fundamental, ce își vede de drumul său, până la capăt.
Back To Bucharest – Cyfer Trio
Postat: 25/04/2016 Înscris în: Live | Tags: blues rock, calin cyfer, cyfer trio, Live Scrie un comentariuJoi, 20 aprilie, la Copper’s Pub, Călin Cyfer a revenit în București după mai bine de un an de călătorii pe meleaguri exotice, alături de Vlady Săteanu (bas) și Cladiu Purcărin (tobe). Adică trei dintre muzicienii de top de care ar trebui să se bucure publicul românesc.
Ceea ce publicul respectiv nu se deranjează să o facă, dezolant de puțină lume răspunzând la apel, dar asta nu i-a împiedicat să se bucure și să facă un show de notă maximă. Și într-un mod extrem de egoist, m-am bucurat de intimitatea ad-hoc.
Pentru cei care îi cunosc nu a fost vreo surpriză, doar o plăcere anticipată. Rețeta Cyfer este neschimbată, blues rock energic și sonoritățile alternative prezentate deja de atâta vreme pe Color. O identitate muzicală clar conturată, matură și foarte personală, ceea ce nu se poate spune despre prea mulți.
Scopul declarat al revenirii este înregistrarea unui nou album, încă învăluit în mister, dar până atunci, ne bucurăm de cântările live. Mă rog, ne bucurăm cei care mergem, ceilalți se pare că sunt mai confortabili acasă, plângându-se că nu se întâmplă lucruri.
Și pentru că albumul Color, cred că l-am mai văzut prin oraș. Dacă nu, sigur se găsește la cântări. Iar cei care nu ies din casă pot oricând să downloadeze Blues La Prima de pe cyfer.ro, gratuit.
Experiența live nu se poate descărca, dar cum a arătat din sală, puteți vedea aici.
Midnight Burst 