Timpurile s-au schimbat pentru Ronnie Baker Brooks
Postat: 24/01/2017 Înscris în: Muzică | Tags: blues, chicago blues, electric blues, ronnie baker brooks, soul blues, times have changed Scrie un comentariuNăscut în Chicago în 1967, Ronnie Baker Brooks a început să cânte la chitară de la șase ani. De la nouă ani cânta deja în trupa tatălui său, Lonnie Brooks, trupă în care a devenit oficial membru din 1986, după terminarea liceului.
Photo by Paul Natkin, courtesy of Mascot Label Group
Un respectat cântăreț și chitarist de cluburi (și nu numai), cariera sa solo a început în 1998, an în care Watchdog Records i-au scos și primul album, Goldigger, produs de Janet Jackson. Da da, acea Janet Jackson.
Au urmat alte două albume, Take Me Witcha (2001) și The Torch (2006).
În 2012, ziariștii muzicali specializați în blues îl declarau membru al “aristocrației blues-ului”, promotor al Chicago blues și al unui sunet unic ce îl plasează printre moștenitorii de drept al unor Willie Dixon, Buddy Guy, BB King, Luther Allison sau tatăl său.
Pe 20 ianuarie, aproape ca un cadou de ziua sa (care e pe 23) a apărut Times Have Changed, primul său album după mai bine de zece ani și primul album pentru Provogue/Mascot Label Group.
Pentru înregistrări, a lucrat cu Steve Jordan, cunoscut pentru munca sa cu nume precum Keith Richards, Stevie Wonder, Eric Clapton sau John Mayer, care a ales Memphis și Nashville pentru studiourile și muzicienii pe care îi dorea ca și colaboratori.
Iar lista colaboratorilor și invitaților se citește ca un whos who al nobilimii blues și soul – Lonnie Brooks, „Big Head” Todd Mohr, Bobby “Blue” Bland, Steve Cropper, Angie Stone, Eddie Willis, Al Kapone, Felix Cavaliere, Lee Roy Parnell…
Din cele unsprezece piese de pe album, pe lângă materialul original, se găsesc și cover-uri, unele ale unor hituri (Give Me Your Love, a lui Curtis Mayfield), altele surprinzătoare, dar inspirate (Twine Time, Alvin Cash).
Intenția declarată a lui Brooks este să fie un pod între generațiile vechi și cei tineri. Cu Time Have Changed părerea mea este că a reușit.
Bine ai revenit Ronnie Baker Brooks, la mulți ani!
John Garcia – The Coyote Who Spoke In Tongues
Postat: 20/01/2017 Înscris în: Muzică | Tags: desert rock, heavy metal, john garcia, stoner rock, the coyote who spoke in togues Scrie un comentariuKyuss, Slo-Burn, Unida, Hermano, Vista Chino… Toate aceste trupe îl au în comun pe John Garcia, vocea emblematică a desert/stoner rock-ului, un artist dintr-o elită rarefiată, creatoare de genuri muzicale.
Photo by Richard Sibbald, courtesy of Napalm Records
După două decenii și jumătate de activitate, în 2014 apărea primul său album solo, eponim.
Trei ani mai târziu, pe 27 ianuarie va apărea cel de al doilea, The Coyote Who Spoke In Tongues, la Napalm Records.
O surpriză pentru cei ce așteptau la melodii fuzzate, chitare heavy și tobe bubuitoare, poveștile Coiotului sunt o experiență 100% acustică, relaxată și intimă.
Cu material din perioada Kyuss și din activitatea sa solo, Garcia este susținut de tovarăși de drum de lungă durată precum Ehren Groban la chitară acustică, Greg Saenz la percuții și de basistul Mike Pygmie.
Se aud multe influențe în execuția aproape folk a albumului (există oare termenul de folk grunge?), de la prog la blues, trecând prin hard&heavy, dar imaginea care îmi persistă în minte este cea a focului de tabără sub stelele deșertului american.
Nu știu cât s-a gândit John Garcia la viitorii ascultători când lucra la album, dar pare să fi făcut exact ce-și dorea și nimic altceva.
Bloodclot, hardcore pur
Postat: 25/12/2016 Înscris în: Muzică | Tags: bloodclot, hardcore, hardcore punk, meta blade, rock, up in arms Un comentariuÎn noiembrie, Metal Blade anunțau semnarea unui supergrup harcore nou-nouț, Bloodclot.
Nou-nouț și nu prea, deoarece componenții proiectului sunt adevărați pionieri ai scenei și au scris deja istorie muzicală – John Joseph (voce, Cro-Mags), Todd Youth (chitară, ex-Murphy’s Law, ex-Danzig), Nick Oliveri (bas, ex-Queens of the Stone Age) și Joey Castillo (tobe, ex-Queens of the Stone Age, ex-Danzig).
Photo by Wass Photography
Indisponibilitatea chitaristului AJ Novello l-a făcut pe Joseph să apeleze la Todd Youth pentru un show Cro-Mags. Imediat a apărut ideea reînvierii proiectului Bloodclot, ale cărui rădăcini datează încă din 1981, din timpul unui turneu Bad Brains.
Youth s-a apucat imediat să compună, iar Oliveri și Castillo au fost cooptați curând. Cu o componență stabilă și material pregătit, Brian Slagel, CEO-ul Metal Blade, le-a oferit un contract fără nici o ezitare.
Albumul se va numi Up In Arms, va apărea în primăvara lui 2017 și va fi urmat de un turneu mondial.
Primul extras pe single și lyric video este piesa titlu și se ridică la înălțimea tuturor așteptărilor, Militant activ, cu o atitudine fără compromis, John Joseph sună chemarea la revoltă a tuturor celor sătui de minciuni, moarte și opresiune, un imn anti-sistem, susținut de viziunea sonică a lui Youth, ce și-a dorit să recreeze sentimentul ce i l-au inspirat Discharge, Motorhead sau Bad Brains, un monumental zid sonor care să te facă să gândești.
Dropkick Murphys, 11 povești despre durere și glorie
Postat: 02/12/2016 Înscris în: Muzică | Tags: 11 short stories of pain & glory, blood, celtic punk, dropkick murphys, folk punk, rock 2 comentariiDropkick Murphys au împlinit două decenii de activitate, timp în care nu și-au câștigat doar o reputație de atitudine și integritate, dar au devenit și unul dintre numele proeminente ale celtic punkului.
1997 a fost anul lor norocos. Mai întâi, Mighty Mighty Bosstones i-au luat în deschiderea turneului de promovare a albumului Let’s Face It (cel mai popular album al lor, care conține și hitul The Impression That I Get). Apoi, după o serie de EP-uri, au fost semnați de Hellcat Records, labelul lui Tim Armstrong de la Rancid și al lui Brett Gurewitz de la Bad Religion. Credențiale punk absolut impecabile, susținute de o muncă asiduă și o atitudine pe măsură.
Au urmat cinci albume, până în 2007, când au început să-și scoată înregistrările la propria lor casă de discuri, Born & Bred Records.
În total, până astăzi, au scos 8 albume de studio, 3 live-uri, 3 compilații, 21 de clipuri video, 16 EP-uri și 25 de single-uri.
Iar lista se va lungi cu siguranță încă și mai mult deoarece pe 6 ianuarie este programat să apară cel de-al 9-lea album de studio, 11 Short Stories Of Pain & Glory.
Înregistrat în El Paso, Texas, departe de casă, noul album este inspirat direct de activitatea lor în cadrul The Claddagh Fund, organizația caritabilă pe care au înființat-o în 2009.
Rebels With A Cause are ca subiect copiii abandonați, inclusiv de un sistem care îi consideră lipsiți de orice speranță. Paying My Way este despre renunțarea la dependență și drumul spre lucruri mai mari și mai bune în viață. 4-15-13 este un omagiu adus victimelor atacului terorist dela maratonul din Boston din 2013. Punkul a fost mereu un gen muzical implicat, iar Dropkick Murphys nu au făcut vreodată excepție.
Până la apariția oficială a 11 Short Stories Of Pain & Glory, avem deja un prim single, Blood – Dropkick Murphys clasic, garantat să le placă fanilor existenți și să le aducă unii noi. Pentru că deși sunt o trupă matură, continuă să evolueze cu o vitalitate de invidiat.
Midnight Burst 