Postat: 25/04/2011 | Autor: Adrian C | Înscris în: Știri | Tags: "god bless ozzy osbourne", film, hard, heavy, metal, osbourne, Ozzy, rock |
Nu, nu l-a mâncat de viu pe scenă, a scăpat și anul ăsta. Din contra, chiar au colaborat.
Așa că ieri, 24 aprilie, la festivalul de film Tribeca din New York a avut loc premiera minunat intitulatului “God Bless Ozzy Osbourne”.
God bless Ozzy, indeed, oricât de… pompos, să zicem, mi s-ar părea titlul. Omul merita cu siguranță un film și sper să fi ieșit la fel de bun ca “Lemmy – 49% Motherf**ker, 51% Son Of A Bitch”.
Regizorii Mike Fleiss și Mike Piscitelli au petrecut doi ani pe drumuri alături de Ozzman (ce joburi cool pot să aibă unii, pfff), au intervievat tot ce le-a trecut prin fața camerei, inclusiv familionul (Jack Osbourne e și co-producător al filmului), rămâne să vedem rezultatul. God bless Ozzy, că merită!
Site-urile fimului, până una-alta:
http://www.facebook.com/GodBlessOzzyOsbourne
http://www.twitter.com/GodBlessOzzyDoc
Postat: 28/03/2011 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: a capella, heavy, metal, power, rock, van canto, vocal |
Când am dat peste ei, primul lucru care mi-a venit în cap a fost clasicul “așa ceva nu există”. Dar există, puna mâna pe CD Lazăre și convinge-te.
Nu oricine poate să se laude că a inventat o ramură muzicală nouă, dar oamenii ăștia, nemți în buletinele lor, au voie. Cinci voci (dintre care una feminină) plus tobe, atât.
Ceea ce părea aproape o glumă a prins mai bine decât s-ar fi așteptat inclusiv inițiatorii. Pentru că oamenii chiar își văd serios de treabă, de la primul album, din 2006, “A Storm To Come”. Pe care l-au scos singuri.
Și lucrurile s-au pus în mișcare aproape imediat. Festivaluri, turnee, invitații de la prietenii Nightwish sau Rage, tăvălugul a pornit.
În 2008 a ieșit a doilea album, “Hero”. Aceeași rețetă ca și la primul, piese originale, dar și coveruri – Manowar, Deep Purple, Iron Maiden, Blind Guardian, Nightwish. Inedită de data asta a fost prezența unui musafir, Hansi Kürsch, vocalul de la Blind Guardian.
Și iar turnee, iar festivaluri, și mai multe invitații.
Vine și 2010, iese și albumul numărul 3, “Tribe Of Force”. Două coveruri, de la Metallica și Grave Digger, dar mai mulți musafiri – Victor Smolski (Rage), Chris Boltendahl (Grave Digger), Tony Kakko (Sonata Arctica).
Și 2010 a fost încă și mai ocupat. Inclusiv cu multe invitații în studio, de la Tarja Turunen, Grave Digger și Blind Guardian. Ca și de la realizatorii multiplayer-ului online Runes of Magic (video-ul făcut pentru ei l-am postat în pagina de Facebook).
Acum sunt în pauză de înregistrat al patrulea album, care ar trebui să apară prin iunie. Până atunci, vorba lor, „Rakkatakka Motherfucker“.
Site-ul oficial – http://www.vancanto.de/.
Postat: 18/03/2011 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: celtic, flogging molly, irish, metal, northern kings, punk, rock |
Lumea muzicii clasice i-a avut pe cei trei tenori; lumea metalului (să zicem simfonic) îi are pe cei patru Northern Kings.
Nordici, dar și finlandezi toți, pentru că e vorba despre Jarkko Ahola (Teräsbetoni, ex-Dreamtale), Marco Hietala (Nightwish, Tarot), Tony Kakko (Sonata Arctica) și Juha-Pekka Leppäluoto (JP) (Charon, Harmaja). Pfff, ce nume complicate au.
S-au strâns în 2007 și primul single a fost un cover, “We Don’t Need Another Hero”.
Amândouă albumele de până acum (“Reborn” – 2007 și “Rethroned” – 2008) nu conțin decât cover-uri. Lucru care e pe cale să se schimbe. Au un nou single, “Lapponia”, iar noul album (în lucru) se pare că nu va conține decât material original.
Last but not least, mulțumiri lui Andrei G, care mi i-a arătat cu degetul. Domnu’, să mai ieși la bere cu Marco, cine știe despre ce proiect mai aflăm.
* * *
Pare să fie săptămâna irlandeză pe “Midnight Burst”, deoarece revin Flogging Molly. Au un single nou “Don’t Shut ‘em Down”, de pe albumul care vine-vine-vine, “Speed Of Darkness”. Cine se abonează la newsletter-ul lor primește și piesa asta, free și moka. Eu așa am făcut.
Postat: 17/03/2011 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: bondo, die motherfucker die, dope, electro, get set go, indie, industrial, metal, rock, suicide commando |
Cu toții avem câte un personaj “favorit”, la un moment sau altul. Îi zicem de toate, din tot sufletul, îi trimitem urături strămoșești, are frigiderul plin.
Avem fantezii gotice cu personajul. Sau medievale. Sau chiar preistorice, că pe vremea aia nu te trăgea nimeni de blană “ce-avuseși cu vecinu’ de cavernă de-i crăpași țeasta?”. Dacă erai mai firav și fără tupeu, puteai oricând să te ascunzi de mânia colectivului, “nu știu frate, pterodactilu’, mamutu’… aștia”.
Nu e frumos, nu e nici măcar sănătos (pe respectivul/respectiva evident că-l/o doare la bașcheți). Nu încurajez fenomenul și sunt încântat să raportez că nu (mai) am o asemenea arătare în viața curentă. Evident că am avut, sunt o creatură bipedă humanoidă relativ normală. Și pentru că toate mi se învârt în jurul muzicii, i-am cântat. Cam așa.
Dar poate nu am un moment industrial/nu metal (a propos, ei au fost Dope). Sau poate că personajul țintit (nu, nu prin lunetă, chill măi) nu ascultă așa ceva și degeaba fac request. Nu-i nimic, avem și electronice.
Uite că belgienii nu fac doar ciocolăți, bere și cartofi prăjiți. Se mai și enervează și-și spun Suicide Commando. Eu zic că piesa ar merge și prin cluburile de fițe de pisi, nu?! Doar e destul de dansabilă. Hai cu playlistu’!
Dar astea două presupun consum de energie. Poate n-avem, poate nu se merită, poate nu vrem să ne implicăm emoțional chiar atât. Sau pur și simplu suntem blajini și pașnici; oameni buni în circumstanțe rele. Și cântăm în cor cu Get Set Go.
Dar de ce atâta ostilitate? Să ne avem ca frații. Nu, nu precum Cain cu Abel. Zău, se uita sfântu’ Patrick la noi astăzi. Lumea spune că el a alungat șerpii din Irlanda, nu m-aș pune cu un domn cu o asemenea reputație. Mai bine cum zice Bondo. Cheers!
Postat: 03/03/2011 | Autor: Adrian C | Înscris în: Muzică | Tags: chitara, chitarist, derrico, justin, Led Zeppelin, metal, pink, rock |
Nu, Justin nu se îmbracă în roz (si chiar dacă l-ar păli cheful, treaba lui). Doar că de cinci ani încoace este chitaristul lui Pink (pardon, cică se scrie corect P!nk). Și în buletin îl cheamă Justin Derrico.
O fi cool, n-o fi, da’ mie îmi place Pink, și ca prezență și ca prestanță și ca prestare. Mai ales că devine tot mai rock, n-o să mă mir dacă pe viitorul album e chiar hard’n’heavy, are temperamentul, gustul și livrarea potrivită genului.
Dacă nu mi-ar fi plăcut, l-aș fi ratat și pe Justin (alegerea lui ca și chitarist este o altă dovadă de bun gust a fetei). De la “Babe I’m Gonna Leave You”, cover de tot respectul al clasicului Zeppelin, până la piesele acustice, jos pălăria!
La sfârșitul anului trecut, Derrico a scos și primul album solo, instrumental, “Boldly Going Nowhere”.
Altceva decât ce face la job-ul de zi cu zi, să ridice mâna vă rog cel care zice că nu-i place. Aha, lăsați, discutăm mai tărziu, între patru ochi. Eu zic doar că he boldly goes somewhere.
Site-ul oficial – http://justinderrico.com/.
Midnight Burst 