Les Elephants Bizarres lansează versiunea live a piesei "Nu mă opri"
Postat: 09/02/2018 Înscris în: Știri | Tags: lansare, les elephants bizarres, Live, nu ma opri, ulive session, videoclip Scrie un comentariuAcum 6 ani poate vi se părea bizar ca o trupă cu un nume franțuzesc, care cânta de obicei în limba engleză, să lanseaze prima melodie în limba română. Dupa mulți ani în care Les Elephants Bizarres și-a bucurat fanii cu piese în ambele limbi, engleză și română, băieții încep românește maratonul ULive Session.
“Nu mă opri” se caracterizează prin optimism și libertate. Ca și videoclipul filmat în drumul lor spre Vama Veche și, evident, pe plajă, piesa este ca un imn al pozitivității. Într-o zi de iarnă, daca închizi ochii, te face să te simți în vacanță și să uiți de frigul de afară. Iți dă, parcă, starea de a pleca acum la mare și de-a sta pe plajă, fără nicio grijă.
Les Elephants Bizarres aduce briza mării în cadrul maratonului muzical ULive Session, cel mai de anvergură proiect live din România. Video-ul a fost filmat într-una dintre cele mai cool locații din București, Qreator, iar din echipa de producție au făcut parte: Iustin Andrei Surpanelu (regie), Sorin Florea (DOP), Silviu Mindroc (post-producție video și audio), Five’s (sunet). Trupa Les Elephants Bizarres va continua seria surprizelor muzicale cu încă doua versiuni live, ce vor fi lansate pe canalul de YouTube al Universal Music Romania.
Les Elephants Bizarres este o trupă indie-electro cu peste 10 ani de activitate. Cu 3 albume la activ și numeroase single-uri, LESEB este una dintre cele mai îndrăgite prezențe din alternative-ul românesc. De-a lungul timpului, băieții au deschis concertele unor artiști internaționali, precum Maroon 5, James Blunt, Roxette, iar pieselor lor au fost difuzate pe radio. Les Elephants Bizarres este formată din Ștefan Matei – vocal, Enver Mamut – guitar, Tudor Amarandei – synth și Alexandru Badea – drums.
Black Stone Cherry revin cu Family Tree
Postat: 08/02/2018 Înscris în: Muzică | Tags: black stone cherry, burnin, family tree, hard rock, rock, southern rock 3 comentariiPe 20 aprilie va apărea Family Tree, cel de al șaselea album de studio Black Stone Cherry, cel de al doilea pentru Mascot Label Group.
Dacă precedentul album, Kentucky, a debutat pe locul 5 în Official UK Album Chart UK, a ajuns în Top 40 în Statele Unite și pe cele mai înalte poziții atinse de ei vreodată în țările europene, Family Tree vine cu ambiții și mai mari.
Produs de ei înșiși și mixat de vocalul Chris Robertson, ca și Kentucky, noul album a fost înregistrat la Barrick Recording al lui David Barrick, din Glasgow, KY, studioul unde a luat naștere și debutul lor eponim, din 2006.
Un efort colectiv într-un format (norocos, iată) de 13 piese, ca toate celelalte albume ale lor, Family Tree aduce în prim-plan influențele diverse ale membrilor trupei și modul în care au reușit să le transforme pentru a ajunge la sunetul extrem de personal de astăzi. Un simplu exemplu, primul single al albumului, care beneficiază și de un lyric video, Burnin’, arată foarte clar cam cât Allman Brothers și ZZ Top au ascultat în perioada lor formativă.
Familia este extrem de importantă și prezentă în tot ceea ce au făcut vreodată. Dacă trupa a crescut în spațiul de repetiții al The Kentucky Headhunters, trupa fondată de tatăl și unchiul toboșarului John Fred Young, acum, închizând cercul, pe You Got The Blues apare fiul de doar 5 ani al lui Chris Robertson, ca backing vocal.
Un alt invitat supriză și un prieten de mai bine de 17 ani este și Warren Haynes (Allman Bros/Gov’t Mule), voce și chitară pe Dancing In The Rain.
Track listing
1. Bad Habit
2. Burnin’
3. New Kinda Feelin
4. Carry Me On Down The Road
5. My Last Breath
6. Southern Fried Friday Night
7. Dancin’ In The Rain (ft. Warren Haynes)
8. Ain’t Nobody
9. James Brown
10. You Got The Blues
11. I Need A Woman
12. Get Me Over You
13. Family Tree
Adrian Coleașă
Breathelast au lansat un nou videoclip pentru "Valor Of Knife Deep Conversation"
Postat: 07/02/2018 Înscris în: Știri | Tags: All Of This Amounts To Exactly Nothing / Until You Throw It All Away, breathelast, lansare, valor of knife, videoclip Scrie un comentariuBreathelast au lansat un nou videoclip la piesa „Valor Of Knife Deep Conversation”, piesă care este și primul track de pe noul album al trupei, „All Of This Amounts To Exactly Nothing / Until You Throw It All Away”.
Clipul reprezintă o colaborare între talentații ArtCraft și condeiul video plin de imaginație al lui Razvan Raduta / Oldboystudio și stă ca o metaforă pentru un lucru bine făcut de la substanță până la întrepătrunderea materialelor, ca aluzie la acele conversații în care ne descoasem cu adevarat om cu om, până ne transferăm complet în locul celuilalt și ajungem la consens natural. Un prim shark attack track de la rechini de pe noul material LP poate fi ascultat sau descărcat de aici: https://UMR.lnk.to/ValorOfKnifeDeepConversationPR.
Lansarea noului album nou va avea loc în data de 13 februarie 2018 în Control Club din Bucuresti. Alături de Breathelast va veni în sprijinul evenimentului Andrei Irode, cu un DJ set special în care va avea drept invitați nume importante din scena locală alternativă / rock / metal / electro / hip hop / de muzică clasică. Event lansare: www.facebook.com/events/1704602142936978/
Videoclipul melodiei „Valor Of Knife Deep Conversation” poate fi vizionat mai jos:
„Breathelast a pornit la drum 2010 ca formație de rock-metal (cu precădere metalcore, la început) din Constanța – București, cu diverse influențe, cu rădăcinile multor altor proiecte locale la bază (Crize, Nociv, Dekadens, Traum, Efecte Secundare, Deathdrive, Proof s.a.). A trecut prin câteva schimbari de componență, dar nucleul formației a rezistat și ne-am promovat muzica prin multe concerte la început, ajungând să evoluăm de la an la an încât să alegem posibilitațile de afișare „pe viu”, trecând de la concerte de club la festivaluri naționale și la câteva ieșiri din țară. Dorința noastră ca trupă a fost de a cânta și de a ne reinventa mereu, acest motor purtându-ne de la primele acorduri inspirate de nevoia de a nu folosi o rețetă anume și de a baza sound-ul trupei pe trăirea naturală a membrilor formației, până la abordarea în română a unor nuanțe diferite față de ce eram obișnuiți să livrăm. Materialul „Maluri” ia astfel naștere, sub tutela Universal Music Romania, marcând un nou episod în evoluția formației noastre, acestui material urmându-i „Monstrul” și „Ascuns in pereti”, ultimele două fiind înregistrate și produse de către Vladimir Ivanov / BlueCat Studio. Aceste ultime două piese enumerate fac parte dintr-o trilogie care se va încheia în 2018. În tot acest timp, am pregătit primul nostru material de cursă lungă „All Of This Amounts To Exactly Nothing / Until You Throw It All Away” (după debutul self titled – 7 tracks și split ul cu Cap de Craniu – 4 tracks), ce a fost înregistrat și produs la Studio148, de către Marius Costache. Albumul contțne 14 piese (12 EN / 2 RO). Grafica materialului a fost asigurată de către colaborarea dintre Miluță Flueraș (fotografie) și Alexandru Das (concept grafic).”
Contact Breathelast:
www.facebook.com/Breathelast
https://www.instagram.com/breathelast/
www.breathelast.com
https://www.youtube.com/user/Breathelast
Contact U Rock / Universal Music Romania:
urock@umusic.ro
www.facebook.com/uRockmusicpage
www.facebook.com/umusicro
www.umusic.ro
Punk în Viena: Dropkick Murphys, Flogging Molly, Glen Matlock
Postat: 07/02/2018 Înscris în: Live | Tags: celtic punk, concert, cronica, dropkick murphys, flogging molly, glen matlock, Live, punk, punk rock, review Scrie un comentariuMiercuri seara, 31 ianuarie, Wiener Stadthalle a fost sold out pentru o seară 110% punk și un afiș de vis – Dropkick Murphys și Flogging Molly, cu Glen Matlock în deschidere.
Photo by Adrian Coleașă
Never Mind The Bollocks este cu siguranță unul dintre albumele rock absolut esențiale. Iar 10 din cele 12 piese ale sale îl au ca și co-autor pe Glen Matlock, basistul Sex Pistols ce va fi înlocuit mai apoi de Sid Vicious. Simplul fapt că trupa a mai scris doar două piese după plecarea sa spune multe.
Istoria sa muzicală e departe de a fi definită doar de Pistols, dar chiar dacă nu ar fi făcut nimic altceva ar fi fost suficient ca să-i asigure locul în panteonul rock-ului.
În cea mai minimalistă formulă posibilă, un om cu o chitară acustică, Matlock a săpat lejer într-o carieră de mai bine de patru decenii. Evident că toți își doreau piesele Sex Pistols (pe care nu credeam să le aud vreodată acustic, dar o piesă bună râmâne bună în orice redare), dar au fost și din cele cu Rich Kids (proiectul cu Midge Ure), din albumele solo… O întâlnire prea scurtă cu o figură emblematică.
Photo by Anca Coleașă
Dacă deschiderea acustică a produs nostalgii, Flogging Molly au dus instant atmosfera la nivelul busculadei de vineri seara în pub-ul ticsit.
Publicul lor deja umpluse sala, știa foarte bine la ce să se aștepte și au cântat în cor de la început până la sfârșit. Setlistul a ilustrat toată cariera, de la Swagger (2000) până la nou-nouțul Life Is Good (2017). Vechi sau noi, de la Drunken Lullabies și If I Ever Leave This World Alive până la Crushed și The Hand Of John L Sullivan, totul a curs (Float, cineva?) tumultuos și vesel, pe scenă și în sală, la unison, conduși cu mână sigură de Dave King. De o energie debordantă dar și de o finețe discretă, orice show de-al lor este o lecție de exces de viață bine temperat.
A propos, Flogging Molly ne-au vizitat o singură dată, în 2011. S-ar întoarce oricând cu toată plăcerea după cum a ținut sa-mi spună chitaristul Dennis Casey încă din toamna trecută când au împărțit scena din Graz cu Volbeat. Doar să-i și aducă cineva (completarea mea).
Photo by Anca Coleașă
Dropkick Murphys sunt un fenomen al naturii la limita catastrofei. Dacă Flogging Molly sunt încarnarea unei seri de vineri cu veselie și antren, Dropkick Murphys sunt tăvăleala generală din aceeași vineri seara, cu tot cu spital și poliție.
O mare de șepcuțe și steaguri irlandeze a rezonat de la primele sunete al deschiderii The Foggy Dew (versiunea Sinead O’Connor) până la ultimul acord al I’m Shipping Up To Boston.
Sigur că au cântat hiturile (da da, chiar și Rose Tattoo), au turnat o porție generoasă de pe 11 Short Stories Of Pain & Glory (despre care am povestit anul trecut aici) și am avut și coveruri. I Fought The Law și You’ll Never Walk Alone (acceași piesă dar nici o legătură cu fotbalul) au sunat ca și cum ar fi fost ale lor. Nu e vreun motiv de mirare, Dropkick Murphys au o abilitate aproape supranaturală de a scrie piese care îți sună mai mult decât familiar încă de la prima audiție. First Class Loser, fabulosul Until Next Time (cea mai frumoasă piesă de încheiere pe care o știu), Blood sau Paying My Way au sunat la fel de cunoscute ca și Going Out In Style, Johnny I Hardly Knew Ya sau The State Of Massachusetts. Le știai deja, doar că uitasei că le știi, bine că ți-au adus aminte de ele.
În spusele marelui Connor McGregor, if one of us goes to war, we all go to war, rezumatul serii e chiar atât de simplu. Un război extrem de amical și țopăitor, dar totuși un război, cam acesta a fost nivelul de intensitate.
Galeriile foto ale serii sunt disponibile atât pe pagina Midnight Burst (aici și aici), cât și pe paginile fotografilor (aici și aici).
Adrian Coleașă
